Din momentul în care te încadrezi în armată, atât timp cât contractul tău de muncă este în vigoare, nu mai ai libertatea de a alege localitatea unde locuiești. Dar ți se va oferi o locuință de serviciu, aceea va fi casa ta, acolo va fi pentru tine acasă.
Iar dacă nevoile serviciului vor cere ca peste o zi, o lună sau un an să te muți în altă localitate, primești un ordin de serviciu și te vei muta acolo, nu poți să obiectezi.
Dacă dta consideri că ai un loc, o localitate unde ai o locuință a ta, a familiei tale actuale, părinților, etc. și dorești neapărat să fii și militar și să ajungi să locuiești acolo, faci cerere.
Sunt unii care vor invers să plece din localtatea unde ești dta și să vină acasă sau mai aproape de casă. Armata nu vrea numai să servești țara, dorește ca dta să ai o familie, o viață privată normală, dar asta este o grijă secundă. Astfel cererea dtale se va plimba prin diverse servicii, cele două garnizoane au comandanți diferiți, servicii de cadre diferite, trebuie să ai șansa ca nevoile de serviciu ale armatei să se cupleze cumva cu cererea ta de transfer. De aceea transferul dtale poate avea loc peste un an, 2, 5, 10, sau când ieși la pensie.
Dar se mai întâmplă și minuni.
Școala de maiștri militari din Cluj, acum 50 de ani, secția croitorie termină cursurile, urna repartiția. Se cam știa, cine are pile, rămâne în Cluj.
Și vine la clasă o grupă de ofițeri superiori și întreabă cine vrea să rămână cu serviciul în Cluj. Toți elevii, mâna sus, dar nu chiar. Omul nostru și alt coleg nu au ridicat mâna știau ei așa, că în Cluj vor rămâne cei cu pile. Dar voi doi, de ce nu ați ridicat mâna, voi nu vreți în Cluj? Unde ne trimite țara, acolo mergem, să o servim. Atunci voi doi rămâneți în Cluj, ceilalți pleacă. Îți poți închipui ce hărmălaie a fost în sală, în fața coloneilor de la catedră până le-a dat ordin să tacă.