Salut, ArisDi.
Am absolvit dar nu am continuat în domeniu. Așa că îți voi da câtă informație pot, dar ține cont că s-ar putea să fie un pic influențată de propriul eșec (bias- caută termenul dacă nu îl cunoști, e foarte important în psihologie)
Pentru început, urmărește In Therapy https://m.imdb.com/title/tt0835434/, e cel mai apropiat de realitate din câte știu eu. Asta ca să vezi ce te așteaptă și dacă într-adevăr ți-ar plăcea.
Apoi, facultatea e ușoară. Cea mai grea materie e Statistica, dar nu ai ce-i face. Nu e matematică, dar e ceva diferit de restul materiilor. Eu unul m-am descurcat, mereu mi-au plăcut procentele, am tot felul de procente în memorie încă de mic
După ce termini, vine greul.
Mai nou, e obligatoriu să faci un master. Nu sunt sigur dacă se mai poate face un curs specializat pe la școlile de profil.
În orice caz, dacă ai bani, e simplu. Dacă nu ai bani, e cam greu. Cea mai bună metodă e să faci și modulul de pregătire a cadrelor didactice (DPPPD) ca să poți deveni profesor.
Te califici inițial pentru școala generală, așa că vei preda nu psihologie, ci educație civică sau ce se mai predă zilele astea. Materii din astea random. Când reușești să treci examenele de grad pentru liceu, vei putea să predai și psihologie.
În timpul ăsta, ești psiholog școlar. Te înscrii la master (care mai nou se face la zi, nu in weekend cum era pe vremea mea, acu' 5 ani când am absolvit. Deci cum anume le faci pe ambele în paralel, eu nu știu. Dar să zicem. Ești consilier școlar, îți faci practica pe copiii cu probleme mai puțin serioase. Oricum la început ești psiholog sub supraveghere, nu faci o mișcare fără ca un psiholog cu toate gradele să aprobe. Câștigi experiență și ai ocazia să faci niște studii pe copii în timpul ăsta (aici ai nevoie de statistică, să poți face corect partea experimentală). Publici studiile unde trebuie, și câștigi credite. Creditele sunt obligatorii, anual trebuie să faci un anumit număr de credite ca să rămâi psiholog. Creditele sunt dovada că îți continui studiile și după ce termini facultate, master, etc. Nu poți rămâne în urmă cu informația, nu repari biciclete. Până și acolo apar chestii noi din când în când.
După ce scapi de perioada in care ești sub supraveghere, și ți-ai făcut cât de cât un renume, e mai ușor să deschizi un cabinet.
Bani se fac, enorm de mulți, dacă ajungi sus. 10.000 de lei pe lună sunt pistol cu apă pentru unii. Practic e ca în pădure, copacul care crește mai înalt ia toată lumina.
Alte variante mai ușoare sunt a)Psiholog în Transporturi, meserie simplă. Cumperi niște teste, le aplici, aprobi sau nu aprobi. Ține cont, se umblă cu multă șpagă, concurența e mare, prețurile șpăgarilor sunt mai mici decât ale celor corecți...ca peste tot de altfel.
b) Psiholog în medicina muncii
Cam aceeași treabă
c) Psiholog în psihopedagogie specială : Ai de la copii cu intelect ușor scăzut până la "legume" pe care tot ce poți să îi înveți e să strige dacă au udat pampersul, și chiar și "lecția" asta poate dura ani. E o muncă grea, care necesită dedicare, dar care oferă mari satisfacții emoționale pentru persoanele potrivite.
În concluzie, da, se poate. Dacă ai prieteni, cunoștințe, bani, sau toate 3, e incredibil de ușor.
Dacă nu ai o inteligență peste medie, nu vei avea succes ca terapeut indiferent de cât sprijin ai, totuși. Trebuie să fii peste nivelul clientului, pentru că de multe ori trebuie să trișezi ca să îi ajuți să se ajute.
Dar ca psiholog în transporturi sau ceva similar, oricine poate reuși. Ai nevoie de un cabinet undeva aproape de școlile de șoferi, sau de spital, policlinică. Și bani de publicitate și câteva teste. Literalmente, ai nevoie doar de o imprimantă, tuș și hârtie, ca să fim 100% corecți.
Eu am pus pauză studiilor după ce am terminat facultatea, ca să merg afară și să fac bani pentru a deschide ceva. Intenționam să mă înscriu la SPER, Psihologie Experențială (cea mai completă și mai scumpă pregătire din România, la vremea aia)
Între timp am aflat că s-a schimbat legea, trebuie master obligatoriu la zi, 5 zile pe săptămână.
O colegă de-a mea, cu bani, s-a inscris (ilegal) la același curs încă din anul 2 de facultate, așa că la un an după ce a terminat, funcționa deja ca Psiholog sub supraveghere (cu ștampilă de psiholog în cognitivă, că pentru aia trebuia doar trimisă copie după diploma de facultate și 100 de lei și îți dădeau ștampila)
No, tot respectul pentru ea, a avut banii și prietenii potriviți, cu informația potrivită. Dar tot mi-e ciudă
Acum regret că nu am studiat fizioterapie, aveam un post asigurat în vreun spital, puteam să fac și șpăguț, și ceva în privat.
Foarte greu...
Cel mai indicat e un contact direct cu un psiholog tânăr din domeniul vizat.
Cineva care chiar a reușit și știe cum au reușit și alții.
Cu toții au e-mail, telefon, etc, pe net.
Din 10, unul sigur răspunde la o întrebare pertinentă.
3keen întreabă:
aksjsksbjsbs întreabă: