Bună tuturor. Am și eu o dilemă, la care caut un răspuns. Acum termin A XII-A, de la începutul anului mi-am fixat în cap că voi da la facultatea de medicină, îmi place ideea de spital, de a lucra cu omul și de al ajuta, am o oare care satisfacție. Numai că sunt un tip mediocru din punct de vedere al învățăturii, gândesc bine dar nu așa de bine pe cât consider că această facultate solicită. Merită să mă îmbarc în așa ceva? Am vorbit cu toți cei din jur care îmi sunt apropiați, ei mă încurajează, dar simt că ei nu percep dificultățile. Sunt curios de, ce înseamnă să fi student la medicină? Pe lângă învățatul care va ajunge o rutina. Vă mulțumesc.

Sincer,inseamna stres, nervi, in unele momente vrei sa se termine totul si sa pleci, uneori esti epuizat de tot si nu ai putere sa inveti dar daca esti dedicat in ceea ce faci vei ajunge unde ti-ai propus.Acuma,depinde de tine dupa facultate ce sectie vei alege, chirurgie, ortopedie, etc ca sa stii pe ce sa te axezi mai mult in facultate.In medicina mereu o sa ai ceva de invatat, pana ce iesi la pensie o sa inveti lucruri noi in fiecare zi si este o meserie frumoasa daca iti place domeniul.

Buna.Daca iti place sa ajuti oamenii poti oricand sa alegi alte domenii care tin mai mult de social decat de medical. Eu as vrea sa te incurajez asa cum fac cei din jur, dar ma vad nevoita sa spun ca in Romania spitalele sunt groaznice, serviciile la fel.Iar din pacate oamenii nu cred ca vor ajunge vreodata sa aprecieze cu adevarat relatia pe care tu o cauti, intre doctor si pacient, pentru ca totul aici e inca mecanic in ce priveste mentalitatea: dai bani, esti prieten cu medicul si te ajuta, nu dai bani, nu te ajuta, nu te baga in seama. Multi au o impresie foarte proasta si nu stiu ce inseamna facultatea, plus anii de munca de dupa.

Mediul de lucru nu stiu cat e de placut, pe mine ma deprima totul in spitale, de la lumina chioara la finisajele vechi, mancarea, expresia exasperata a asistentelor acre, pijamalele pacientilor care zici ca sunt imbatraniti cu 10 ani odata intrati pe usa si asezati in pat, lipsa de echipament si aparatura, chiar si a minimului necesar pe care esti nevoit sa-l aduci de acasa, etc.Am avut ocazia sa vad si asistente care abuzau fizic oamenii, fiindca nu stiau alta metoda de a-i face sa coopereze, furau din macarea lor etc.Trebuie sa fii capabil sa te detasezi de toate aspectele negative, insa daca esti cineva care pune la suflet, cu greu vei reusi asta.

Medicina e ceva ce se face din pasiune în primul rând. Daca ai o pasiune pentru asta atunci o să depășești și dificultățile

TREBUIE sa stii ca este o facultate solicitanta, care necesita multa munca, dedicatie si perseverenta. Trebuie sa investesti timp si energie in aceasta directie.

Experienta de a fi student la medicina, aceasta poate fi una intensa, dar si foarte interesanta. Vei invata multe lucruri noi despre anatomie, fiziologie.....etc.

Ca student la medicina nu inseamna doar sa inveti pentru examene, ci sa inveti pentru a fi un viitor medic.

Ca medic nu o sa te ocupi de pacient cum o sa te ocupi de documente, ca medic ai munca de birou, mai rar o sa vorbesti cu pacientii decat o sa scrii hartii. Daca iti place munca de birou e bine, pentru ca peste 50 la suta din timp cam asta ai face in viitor,
https://www.forbes.com/......paperwork/
Deci, m ai intai gandeste-te daca asta iti doresti, sa nu te gandesti ca o sa vorbesti cu toti, ca o sa ai timp pentru toate, daca ai luat in considerare, te poti gandii sa dai la medicina.

"Pe vremea mea" a fost uneori bine, de multe ori rau si foarte des groaznic. Primii 2 ani sunt cei mai grei, o sa te simti mereu coplesit, o sa ai impresia ca nu mai poti acumula informatie, o sa vrei sa renunti de 100 de ori. O sa ai multi colegi ok dar si multi care o sa faca orice ca sa ramana ( sau sa ajunga) "la buget". Nu stiu daca merita sa te axezi din facultate pe ce domeniu vrei sa profesezi, eu imi schimbam opiniile de 2-3 ori pe semester- in afara de pediatrie si endocrinologie am vrut sa le fac pe toate. Daca imi ziceai ca ajung sa fac cercetare spuneam ca ai gresit adresa. Daca ai 10% indoiala ca asta vrei sa faci o sa renunti pe parcurs -asa imi zicea o colega cu 2 ani mai mare ca tine.