Bună ziua, tuturor!
Am 18 ani, clasa a XII-a.
Nu știu ce să fac. Nu știu pe ce cărare să merg.
Ca o paranteză (sunt asocial, depresiv, anxios, introvert, am o stimă scăzută de sine, credințe limitative și mă compar cu alții + o traumă. Nu am prieteni.)
Mi-a plăcut școala până în clasa a III-a, după, ușor, ușor, interesul pentru școală a scăzut (din cauza traumei și dependența de calculator). Am luat o notă de om prost cu steluță în evaluarea națională. Am intrat la un liceu prost și la un profil fără viitor. Mă simt ca ultimul om și nu știu dacă merită să mai continui sau nu această luptă cu viața. Interiorul meu și creierul meu percepe lumea ca fiind superioară, și eu inferior. Am avut niște oportunități de a ieși cu alții de la alte licee, dar când am auzit că ei sunt primele două licee de top, am zis nu instant. Consider că oamenii deștepți nu au nevoie de oameni negativi și proști.
Am și eu câteva vise, dar aceste luminițe mai au puțin și se sting.
Mi-e frică de viitor, îl cunosc deja. Sper să iau bac-ul, o să muncesc ca un câine 8h/zi până la 65 ani și asta-i viața. De asta zic, nu vreau o viață din asta. Practic, muncești ca să trăiești, atât.Și următoarea întrebare este: Merită sau nu să continui acestă luptă cu viața pe care o voi avea?
De ce?
Pentru că eu îmi cunosc viitorul, știu la ce nivel sunt, îl simt, îl văd.
Car o nicovală-n spate.
Extrem de putin din ceea ce se preda la scoala foloseste mai departe in viata. Rolul scolii nu este acela de a te face un om inteligent, cu respect de sine si care stie ce vrea de la viata. Principalul rol al scolii este acela de a te invata cum sa fii obedient si sa executi ceea ce ti se spune sa faci pentru ca atunci cand vei ajunge la un loc de munca va fi nevoie sa stii sa executi ce ti se cere fara sa-ti pui prea multe intrebari. Scoala nu te invata nici macar lucruri esentiale despre ce se intampla pe piata muncii sau despre cum se obtine un job. Sunt multi oameni care fac licee bune si invata bine si pana la urma urmeaza facultati sau cariere pe care nu sunt multumiti ca le-au ales si sunt si unii care merg la licee slabe si au situatii scolare slabe si ajung mai bine decat primii. Asta pentru ca ceea ce se preda la scoala nu prea are legatura cu viata. Inteleg din ceea ce spui ca ar fi bine sa lucrezi si la deprinderea altor moduri de a relationa decat acela in care te pui intr-o ipostaza de superioritate sau de inferioritate fata de ceilalti. Fiecare om are individualitatea lui. Nimeni nu este superior sau inferior sau egal fata de altii. Fiecare este diferit. Incearca sa te concentrezi mai mult pe lucrurile care te individualizeaza si la care esti bun. Cele la care nu esti bun nici macar nu conteaza. Gandeste-te ca atunci cand vei fi la un loc de munca te vei concentra doar pe domeniul in care lucrezi spre deosebire de scoala unde te concentrezi pe o gramada de materii una dupa alta doar ca sa te zapacesti cu ele si sa nu mai stii niciuna. Daca te-au invitat unii de la licee de top sa iesi cu ei si vrei sa te duci atunci ar fi bine sa le spui asta. Daca sunt la licee de top asta nu inseamna ca umbla doar cu cei care sunt la licee bune. Iar daca chiar nu ar vrea sa mai umble cu tine dupa ce ar afla la ce liceu esti atunci ar insemna ca au o problema de educatie. Dar, cel mai probabil, asta nu va fi un criteriu pentru a stabili daca vor sau nu sa umble cu tine.
Răspunde
Mulțumesc mult, Raluca!
Eu stau mereu cu o frică, dacă ar trebui să ies cu o persoană de la un liceu bun, să nu-mi pună întrebări din școală și eu să nu știu să i răspund. Să nu râdă de mine, să nu mă facă prost.
Mi-a plăcut răspuns tău, dar mi-e greu să-l conștientizez. Am înțeles mesajul, dar nu știu cum să trec de această barieră.
Răspunde Gandeste-te ca oamenii te apreciaza pentru modul in care relationezi cu ei nu pentru ca esti tu superior iar ei inferiori. Daca ei s-ar bucura pentru niste note, de exemplu, si tu le-ai arata ca te bucuri si tu cu ei pentru situatia lor scolara atunci s-ar simti si ei bine cu tine. Ai putea sa te gandesti la cateva subiecte de conversatie pe care sa le deschizi atunci cand iesi cu ei. Asta iti da posibilitatea sa directionezi si tu conversatia in directia pe care o vrei, nu sa-i lasi doar pe ei sa faca asta. De obicei scopul acestor iesiri este deconectarea. Parerea mea este ca nu ar fi bine sa le spui ca esti complexat de situatia ta scolara pentru ca atunci, foarte probabil, ii vei face sa iti dea sfaturi despre cum sa te schimbi, iar lucrul asta te va face sa te simti neacceptat. Daca se deschide subiectul atunci ai putea sa le spui ca te simti bine cu tine asa si iti asumi lucrul asta. In felul asta vor fi nevoiti sa te ia ca atare. Important este sa le transmiti ca iti place sa iesi cu ei chiar daca, poate, vorbesti mai putin decat ei. Si nu este nevoie sa astepti de la ei sa te invite. Poti face asta si tu.
Bine, eu am vorbit la plural pentru ca spusesei mai sus ca te-au invitat unii de la licee de top sa iesi cu ei. Daca ai ocazia sa te vezi cu cate o persoana odata atunci poate asta ar fi mai simplu. De multe ori, oamenii relationeaza altfel cand sunt in grup fata de atunci cand ies cu o singura persoana.
Ordonare:
După relevanţă
"Merită sau nu să continui acestă luptă cu viața pe care o voi avea? De ce?"
Normal că merită, dacă o să te sinucizi, o să dai peste cap viața celor care te iubesc.
Și eu ca tine am luat note mici la evaluarea națională și am intrat la un liceu cam slab.Am luat BAC-UL cu 7.61, iar acum sunt la facultate, la buget.
Ai suficient timp să-nveți forță pentru BAC și să iei niște note bune.
Răspunde
Omule, citind textul tău nu pot să nu mă întreb, oare ai și lucruri pe care să le apreciezi la tine? Adică să fii conștient că ești bun într-o anumită direcție? Sincer să fiu, și eu sufăr de stimă de sine scăzută și sunt foarte autocritic, dar îți recomand următorul exercițiu: roagă niște prieteni/cunoștințe să îți spună ce lucruri pozitive te caracterizează, iar în schimb tu să le spui lor înapoi tot lucruri pozitive pe care le-ai remarcat la ei. Schimb pe schimb! Astfel vei avea și tu o părere mai bună despre tine. Viața nu e rea. Văd că tu deja te-ai decis că o să fie nasoală și că o să te chinui muncind! Dar gândește-te că munca este o modalitate nobilă de a te sacrifica. Dacă îți vei găsi vocația, te vei duce cu dragoste la muncă, poate vei fi chiar workaholic. Te sfătuiesc să ții un jurnal sau să le scrii scrisori fictive diferitelor persoane/personalități care reprezintă ceva pentru tine: Bunica/Stefan Bănică/Iisus eventual să îți închipui chiar că îți răspund, cu propriile tale cuvinte la scrisori, să-ți închipui că ești ei și că răspunzi în locul lor.
Cam atât!
Îți urez o viață frumoasă!
Ciao!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
