Are vârsta de cel puţin 18 ani;
nu are antecedente penale;
are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fişa medicală;
a parcurs formele de pregătire profesională şi a efectuat un stagiu de aspirantura, stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
are o conduita demnă şi morală;
a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani din România.
Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România a stabilit o perioadă minimă de 2(doi) ani de pregătire profesională pe plan local, realizată in centre salvamont acreditate ca furnizori de formare profesională pentru stagiul de salvator montan aspirant, timp de minim 160 de ore.
După această perioadă salvatorul montan aspirant, în funcţie de nivelul de cunoştinţe deținute și a celor acumulate pe plan local în cadrul echipei salvamont în cadrul căreia este în evidență, poate să înceapă să parcurgă formele de evaluare şi atestare organizate la nivel naţional, structurate pe două etape, de vară şi de iarnă, organizate pe nivele, salvator montan debutant şi avansat. În urma absolvirii acestor etape de evaluare, candidatul obţine certificatul/atestatul de liberă practică in profesia de salvator montan (Hg 77/2003, art 24 litera f ) document care îi certifică competentele de practicare acestei profesii, ca angajat sau ca voluntar, în cadrul unei echipe de salvare montană.
Salvatorii montani au obligaţia de a participa la intervale stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România la examene de reconfirmare a dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan. Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute de reatestare la fiecare trei ani duce la pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
Structurile salvamont în cadrul cărora se parcurge stagiul de aspirantură nu sunt şcoli de iniţiere în schi sau alpinism, ramuri sportive în care aspirantul trebuie să deţină deja cunoştinţe şi abilităţi, fără de care, şansele ca să se formeze ca un bun salvator montan sunt foarte mici.
De asemenea, indiferent de nivelul de pregătire în schi sau alpinism, dacă aspirantul nu are dragostea şi pasiunea de a merge pe munte şi spiritul de sacrificiu pentru a ajuta necondiţionat pe cel care are nevoie, atunci nu va putea deveni niciodată un salvator montan adevărat.
Profesia de salvator montan presupune riscuri asumate, impune foarte bune aptitudini sportive, fizice şi psihice, bună pregătire în orientarea în teren, prim ajutor, capacitate de observare, analiză şi decizie, abilităţi interpersonale dezvoltate, capacitate de lucru în echipă, program de lucru îndelungat, imprevizibil şi în condiţii grele: stres, întuneric, condiţii meteo extreme, încărcare psihică mare, mediu infestat microbiologic, influenţă permanentă a factorilor de risc, etc.
Dacă la toate acestea adăugăm, caracterul voluntar, fără foloase financiare al activităţii, pentru salvatorii voluntari, sau remuneraţia mică a celor angajaţi, firesc se poate pune şi întrebarea, de ce să fii salvator montan?
Răspunsuri pot fi multe, mai mult sau mai puţin relevante, dar, cel mai aproape de adevăr este cel care descrie împlinirea sufletească pe care o oferă aceea fracţiune de secundă în care simţi senzaţia unică pe care ţi-o dă sentimentul că ai salvat un om, a cărui viaţă, într-un anumit moment, a fost doar în mâinile tale şi ale colegilor tăi de echipă.
Vă invităm să fiţi alături de noi, să descoperiţi frumuseţea acestei activităţi şi, chiar dacă nu aveţi abilităţile necesare pentru a deveni salvator montan, oricine, indiferent de pregătire, profesie, sex, naţionalitate, religie... poate fi colaborator, îşi poate găsi locul şi rolul în cadrul structurilor noastre de salvare montană şi ne poate sprijini în toate activităţile conexe activităţii de salvare montană.
Laura20035647 întreabă: