Depinde pentru ce te angajezi. Dacă e interviu pentru vreun job calificat însă fie niște întrebări, dacă e job tehnic alte întrebări, dacă e job necalificat alte întrebări samd...
E un interviu unde ti se pun intrebari ca sa vada ce fel de om esti, ce pregatire/experienta ai. Unii pun intrebari standard, unii pun intrebari aiurea, incomode de ex ce lucreaza parintii tai (ca sa stie din ce familie provii si daca esti invatata cu bani multi sau ceva de genul dar eu nu as raspunde la intrebari personale). Adica limita la mine ar fi sa ma intrebe daca sunt casatorita sau nu, daca intreaba mai personal de atat ma ridic si plec. S-au invatat sa intrebe acum pe femei daca au copii si daca isi doresc copii in viitorul apropiat pentru ca ei de fapt vor sa stie daca o sa le trantesti un concediu de maternitate peste cateva luni, multi angajatori se feresc de asa ceva
Scopul interviului e sa vada mai mult omul daca este normal la cap la locurile de munca de jos. Si la locurile de munca care specifica sa ai o calificare anume, iti pune intrebari legat de calificarea respectiva. Nu prea poti sa faci angajari fara interviuri ca asa ar putea veni oricine care nu are ce cauta acolo din punct de vedere profesional.
Daca ai anxietate așa de mare nu are rost draga mea sa trăiești așa,ia Xanax chiar dacă o să îți de-a dependenta,anxietatea asta îți distruge complet viata socială, e un handicap, o dizabilitate, Xanax in câteva minute te transforma într-o altă persoană, nici nu o să își de-a nimeni seama că ai anxietate! Tu te bâlbâi și dacă întâlnești un băiat. Vrei sa trăiești toată viața așa ca un om nebun? Iei jumate se Xanax de 0.5 și mai iei la nevoie după masă și nu o să mai ai probleme de astea emoționale. Sau poți lua și altceva dar ia ceva că o să își bată lumea joc de tine,o sa îți de-a bullying,o sa fii discriminata,văzut ca un om cu handicap mental! Nu îți mai trăi viața așa urmează tratament anxiolitic,tu nu poți să trăiești altfel,sănătatea mentală nu îți permite,tu ești obligata sa iei tratament,ai o anxietate cronica.
Asculta-mi sfatul daca vrei sa fi bine,daca nu o să trăiești pentru tot restul vieții tale așa,și lumea o sa se comporte cu tine ca cu un om nebun! Asta vrei? Sa fi văzută drept nebuna mereu de toți? Nu vrei sa fi un om normal? Fa și psihoterapie daca îți permiți.
Nu mai spune nimănui că ești nebună ( bolnava) taci și mergi pe burta daca vrei sa fii bine,vorbești mai puțin și lucrează mai mult,de la emoții numai inepții scornești, știu cum e anxietatea.
Nu ești retardata, ai anxietate, anxietatea o sa te chinuie toată viața retardul nu te chinuie, ești doar prost și atât!
Nu o să reușești în viață fără tratament ți-o spun cu toată sinceritatea. Îmi pare rău să ți-o spun dar tu îți meriti soarta! Păcat de tine.
Pentru mine cel mai bine este sa ma angajez undeva fără interviu de angajare! Oare unde se poate asta?
Este doar o simplă discuție între doi oameni, nu văd de ce te-ai îngrijora.
Când ai anxietate nu mai e o simpla discuție,eu tremuram din toate direcțiile la interviu incercam să mă forțez sa nu se observe! E ca un semi- atac de panica,nu poți să fii un om normal. Sunt multi cu anxietate dar de intensitate mica,nici nu zici că ar suferi de așa ceva,ea are anxietate morbidă, e semifunctionala, fără tratament așa va fi mereu. Nu asculta e copil, eu i-am dat un sfat foarte util, toți o sa o discrimineze.
Pai eu sunt bolnava de autism și nu prea știu ce sa răspund când sunt mi se pun mai multe întrebări
Raducons întreabă: