Cum as putea sa imi descopar sau sa imi gasesc vocatia?

Trebuie sa ai un dialog cu tine insati si sa analizezi intreaga ta viata pana acum. De ce domenii te simti atrasa, si ce domenii nu suporti si n-ai putea lucra niciodata.


Nu e greu sa-ti descoperi vocatia! Cel mai greu e sa te descoperi pe tine.

Descopera-ti vocatia! –
Tuturor ne place excelenţa, profesionalismul, victoria.

Dar majoritatea oamenilor sunt condamnati sa priveasca si sa admire intreaga lor viata aceste lucruri spunandu-si " eu nu am sa pot niciodata", in loc sa le traiasca.

Si asta nu pentru ca nu ar putea, ci pentru ca atunci cand sunt copii si tineri, oamenii nu sunt educati in spiritul libertatii si al dezvoltarii intregului potential ci sunt educati sa fie niste cetateni mediocrii, ascultatori si speriati pentru intreaga lor viata, cetateni care muncesc zilnic pentru altii, niciodata pentru ei si care isi transforma vietile intr-o rutina care ucide spiritul si personalitatea.

Inainte sa vedem solutiile la aceasta problema, sa vedem piedicile care stau in calea atat de multor oameni in a-si descoperi destinul si vocatia in viata, acel domeniu in care pot sa fie cu adevarat buni daca se educa si antreneaza.

Piedicile din calea descoperirii vocatiei

Parintii

O problema mare pe care o intalnesc in privinta educatiei sunt parintii. Fara indoiala, isi iubesc foarte mult copiii, dar, din pacate, de cele mai multe ori, fara sa isi dea seama, parintii le taie copiilor creanga de sub picioare. Ei sunt responsabili de genele copilului, de mediul in care se dezvolta in timpul in care tanara fiinta este vulnerabila si de educatia pe care le-o ofera.

Adica au un rol decisiv in dezvoltarea personalitatii tinerei fiinte.

Daca ar fi un lucru pe care ar trebui sa il invete copii de la parintii lor, acela e sa nu aibe nevoie de ei. In general, cand depinzi de alti oameni, de obicei acestia te dezamagesc, de aceea trebuie sa inveti sa te ridici prin propriile fortze.

Paradoxul iubirii parintesti.

O tema comuna cand vine vorba de educat tineri este aceea a iubirii parintesti prost intelese si manifestate: parintii isi iubesc atat de mult copii incat se straduiesc sa nu le lipseasca nimic.

Asta, in principiu, e foarte bine.

Dar de multe ori parintii uita ca fiecare individ, inclusiv copilul lor, traieste pentru el. Din pricina ca ignora acest adevar, parintii continua sa-si protejeze exagerat odrasla, rezolvand in locul ei toate problemele care apar si care, de altfel, sunt firesti si inevitabile in copilarie si adolescenta. In consecinta, fiul sau fiica nu invata sa se descurce pe cont propriu; in final, tanarul adult se trezeste in fata realitatii singur, inarmat cu totul necorespunzator pentru a infrunta viata. Orbiti de prea multa dragoste pentru copilul lor, desi bine intentionati, parintii nu au facut decat sa-i pregateasca acestuia calea pentru o existenta cat se poate de grea.

Datoria de parinte este una singura: pregatirea copilului pentru o existenta independenta si libera. Asta este dragoste de parinti.

Dar in loc sa isi pregateasca copilul din timp pentru o existenta independenta, de multe ori copiii sfarsesc prin a fi o prelungire a vietii parintilor. Eu am cunoscut multi oameni si multi parinti. Si majoritatea parintilor sunt convinsi ca ei stiu ce e cel mai bine pentru copilul lor. Dar acum vin intrebarile.

Daca parintii nu au facut 1 milion de euro, vor putea sa il invete pe copil sa castige 1 milion de euro?

Daca parintii divorteaza (ceea ce se intampla tot mai des), pot sa isi invete copilul ce este atractia sexuala, iubirea si familia?

Daca parintii nu si-au atins visele, vor putea sa isi invete copilul sa faca asta?

Ma indoiesc.

Educatia trebuie data de cei care au succes. Doar ei pot sa ii invete pe altii cum sa aiba succes la randul lor. In cautarile mele pe internet, am descoperit odata o poveste care circula si care mi s-a parut foarte potrivita pentru ceea ce discutam noi aici. Poate ca parintii nu stiu lectia fluturelui, asa ca sa o spunem.

LECŢIA FLUTURELUI

Într-o zi, într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întâmplare pe acolo, s-a oprit, curios să vadă cum iese fluturele din cocon. După multe încercări, părea că fluturele a abandonat lupta, căci gaura rămăsese la fel de mică.

Omului i s-a făcut milă şi s-a decis să ajute insecta: cu ajutorul unui vârf de pix a lărgit deschizătura coconului, iar fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic; aripile sale erau puţin dezvoltate şi abia se mişcau.

Omul a continuat să privească, crezând că dintr-un moment în altul fluturele îşi va lua zborul. Însă nu s-a întâmplat aşa: fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ, nepu-tând să zboare. Ceea ce omul, în gestul său de bunătate şi în efortul său de a ajuta, nu a înţe-les era că ieşirea din cocon prin forţe proprii era efortul necesar pentru ca fluturele să-şi dezvolte aripile, pentru a putea zbura mai târziu. Era chinul, încercarea prin care viaţa îl pu-nea să treacă pentru a putea creşte şi a se putea dezvolta.

Uneori efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără să întâlnim obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea niciodată ajunge puter-nici. Nu am putea zbura niciodată.

Alege-ti drumul in viata

Trebuie sa alegi in mod constient ce vrei pentru tine in viata.

In afara de parinti sunt si alti oameni in jurul tau care isi doresc sa faci ce vor ei, nu ce vrei tu, si, din pacate, de multe ori dorinta lor este atat de puternica incat sfarsesti prin a face ce vor altii, nu ce vrei tu.

Trebuie sa fii constient ca ceea ce vrei tu sa faci s-ar putea sa nu fie foarte interesant pentru altii.

Mai mult, s-ar putea sa nu le placa.

Dar tine minte ca nu conteaza decat ceea ce vrei tu pentru tine si sa obtii acel lucru.

Restul e pierdere de timp.

Sistemul educational

A fost odată ca niciodată, începutul secolului XIX…

Începutul acestui secol, anii 1900, a adus cu el începutul erei industriale. Înainte de începutul erei industriale, nu prea existau sisteme educaţionale bine puse la punct. Dar acum era nevoie de oameni calificaţi care să muncească, aşa că s-au făcut sisteme pentru educarea maselor, spre binele maselor, evident.

Ce anume era în capul listei în aceste sisteme educaţionale? Evident, ceea ce aveai nevoie ca să îţi poţi face treaba. Să completezi hârtiile şi să acţionezi maşinăriile. Aşadar, în capul listei – limba maternă şi ştiinţele exacte. Apoi, pe la mijloc, lucrurile de cultură generală, ştiinţele umaniste etc., pentru ca să poţi schimba 2 vorbe la lucru cu colegii. Şi, la urmă, lucruri ca arta, teatrul, muzica, dansul. Că doar ce să faci cu ele, doar nu o să te plătească şeful ca să cânţi la muzicuţă!

Aşadar, ne-au fost luate toate lucrurile care ne fac fiinţe unice, minunate şi irepetabile, astfel încât din potenţialul uriaş pe care fiecare om îl are la naştere se alege praful. Pentru că e nevoie de mulţi sclavi.

Acum, să lămurim un lucru…

Nu sunt un anarhic care vrea să ajungem cu toţii în epoca de piatră: îmi place ideea de societate, îmi place că avem spitale, poliţie şi armată, telefoane mobile şi biblioteci cu cărţi minunate. Îmi place internetul şi îmi plac băieţii programatori care fac programe şi jocuri faine, realităţi alternative unde ne putem refugia de realitatea cotidiană.

Ce nu îmi place e preţul uriaş care trebuie plătit pentru toate astea! Nu trebuie să nenoroceşti toate fiinţele încă din copilărie pentru a avea o societate frumoasă. Poţi să ai o societate minunată fără să mutilezi fiinţa umană şi să o transformi într-o clonă…

Lucrurile se schimbă oricum, aşa cum arată cercetările, iar viitorul aparţine indivizilor specializaţi pe ceva ce sunt şi pasionaţi.

Ţi se spune când eşti tânăr: „Nu îţi urma hobby-ul şi pasiunile, pentru că ele nu îţi pun pâine pe masă"… Asta e cea mai mare prostie pe care o poţi auzi!

DOAR cei care îşi urmează pasiunile au cu adevărat succes, pentru că pasiunea este combustibilul care te duce acolo unde un mediocru nu va ajunge niciodată. Poţi să te chinuieşti ca un câine, 20 de ani de carieră, să ai casă şi maşină şi nevastă şi apoi să ajungi la casa de nebuni, pentru că nu e ceea ce vrei, şi lucrurile pe care le obţii nu îţi dau nicio satisfacţie… Sunt pline cabinetele psihologice de oameni la vârsta mijlocie care sunt în criza acestei perioade, „Middle age crisis". Pentru că au facut ce li s-a spus, în loc să facă ce simt ei, şi acum, că au obţinut ce au vrut alţii ca ei să obţină, văd că sunt goi pe dinăuntru, lipsiţi de fericirea ce le-a fost promisă şi nu mai au cale de ieşire. În schimb, cei pasionaţi vor găsi tot timpul resurse să meargă mai departe şi să ajungă acolo unde restul nu îndrăznesc… sau nu mai sunt capabili.

Şi cel care face ce îi spune societatea prin părinţi, şcoală, mass-media, şi cel care îşi urmează visele şi pasiunile vor întâlni obstacole şi greutăţi înainte să realizeze ceva cu adevărat frumos în viaţă şi să obţină ceea ce se numeşte SUCCES. Însă cel cu pasiune va avea tot timpul energia şi combustibilul să lupte mai mult şi mai bine decât celălalt, care merge pe un drum închis. Odată ajuns la capătul drumului închis, ori renunţi la tot şi crăpi, ori te întorci şi îţi cauţi pasiunea…

Arată-mi un om de succes şi am să îţi arăt un om care face ceea ce face din pasiune…

Această epocă, în care oamenii intră într-un sistem din inerţie, că „aşa e normal", e la capăt.

Urmează epoca oamenilor care îşi descoperă talentul într-un anumit domeniu, apoi îşi dezvoltă abilităţile şi fac bani din asta, fac bani din ceea ce ar face şi fară bani, pentru că e ceea ce îi pasionează. Aşadar, nu zic să nu mai mergi la şcoală, dar când mergi, să mergi ca să iei de acolo ce ai nevoie ca să îţi dezvolţi abilităţile în domeniul în care ai talent natural, nu să mergi din inerţie, ca oaia la păscut. Dacă eşti întrebat: „De ce mergi la şcoală, liceu, facultate?" şi nu poţi da un răspuns concret, deja îţi creşte lâna pe spate.

Despre vocatie

Omul este destinat lumii, nu unor tipare stramte si a unor vieti rutiniere si plictisitoare.

Insa din cauza inconstientei multor parinti, care nu isi pregatesc copii sa traiasca liberi si independenti ci continua sa ii considere copii toata viata pentru a nu pierde acel sentiment de autoritate parinteasca sau pentru ca ei insisi nu vor sa imbatraneasca. Astfel asupra copiilor care vor deveni adulti se abate o influenta nefasta, care lipsindu-i de ocazii de a-si asuma responsabilitati si de a invata sa traiasca pe cont propriu, ofera lumii persoane handicapate social.

Scopul scolii ar fi sa faca ea acest lucru pe care de cele mai multe ori parintii sunt incapabili, insa si aceasta esueaza pentru ca aparent scopul scolii este sa indese cat mai multe cunostiinte teoretice in capul elevilor si studentilor sai cu o ardoare sinucigasa si ignorare totala a laturii practice a vietii. Pentru ca, nu-i asa, traim in lumea pe care o meritam.

Scoala trebuie sa scoata tanarul din acel confort familial si sa il faca sa devina constient de sine. Fara constiinta de sine nu va stii niciodata cine este, ce vrea in viata cu adevarat ci va ramane intr-o stare de dependenta si nu va stii decat sa imite alte comportamente, avand sentimentul ca este neinteles si reprimat.

Omul trebuie sa fie adaptat la 2 lumi.

Cea exterioara cu familia, profesia, relatiile sociale si de iubire si cea interioara cu propriile ganduri, trairi, zbateri si cu propria sa natura.

Neglijarea uneia dintre acestea poate duca la boala psihica.

Deoarece fiecare individ este o combinatie unica de elemente psihice, nu exista retete universal valabile.

Acum ajungem si la miezul problemei noastre. Dupa 5 ani de studiat psihologia mi-am dat seama ca exista un lucru, un numitor comun pentru fiecare persoana care face o diferenta enorma in calitatea vietii.

Acel numitor compun este „VOCATIA", SCOPUL IN VIATA, DESTINUL.

Aceste ar trebui sa fie scopul educatiei. Pentru ca odata ce o persoana isi da seama care este vocatia ei, nu mai e nevoie de educatie. Totul se va transforma in autoeducatie si acum motivatia de a invata, de a evolua de a realiza lucruri in viata reala vine din interiorul persoanei si nu mai e nevoie de sfaturi, pareri si influente din exterior.

Imediat vom vorbi despre vocatia ta si cum putem face putina lumina ca sa iti usurezi calea catre descoperirea ei.

Inainte insa vreau sa vorbim inca un pic despre ce este aceasta vocatie, cum este privita ea de societate si care e povestea mea in privinta acestei VOCATII.

Carl Gustav Jung, una din personalitatile mileniului in psihologie, spune ca scopul fiintei umane este individualizarea. Adica dezvoltarea totala a personalitatii pana la punctul in care o persoana este libera, independenta si se poate exprima complet.

Vocatia aduce cu sine imediat si dezvoltarea personalitatii care este un har si in acelasi timp un blestem pentru ca prima urmare a ei este detasarea de turma.

Asta inseamna, la inceput, SINGURATATE. Primul lucru care se intampla atunci cand o persoana isi asculta vocea interioara si se hotareste sa isi urmeze vocatia este ca va fi singura. Si nu exista consolare pentru asta. De la acest sentiment ca ai pornit singur pe un drum nu te salveaza nici dragostea familiei, nici anturajul si niciun statut social.

„Dezvoltarea personalitatii este o asemenea fericire incat trebuie platita scump…ea inseamna mai mult decat spaima de singuratate, ea inseamna si : FIDELITATE FATA DE PROPRIA SA LEGE. Personalitatea nu se poate dezvolta fara a alege in mod constient PROPRIA CALE" C.G Jung.

Ce ii determina pe oameni sa se ridice din turma cu drumurile ei batute, sa isi urmeze calea si sa isi dezvolte personalitatea?

VOCATIA.

Faptul ca multi sufera enorm mergand pe calea lor nu il afecteaza deloc pe cel care la randul lui alege sa mearga pe drumul sau.

El TREBUIE sa asculte de propria lege.

Toti oamenii au vocatie. Insa la unii ea se aude tot mai slab pe masura ce presiunile si tentatiile vietii ii fac mici si ii imping in turma. La altii, putini, ea urla tot mai tare si ii impinge inainte.

Acestia sunt oamenii pe care ii admiram cel mai mult, personalitatile, oamenii de succes, modelele noastre de cand eram copii si poate si adulti.

La cei care nu reusesc sa isi urmeze vocatia vocea sociala cu conventiile ei se aude mai tare decat vocea interioara. Vocea grupului, a turmei, este lege.

„Grandoarea si caracterul salvator al oricarei personalitati adevarate stau in faptul ca aceasta se aduce pe sine ca jertfa, alegandu-si liber vocatia…In masura in care, tradandu-ne propia lege, nu ne dezvoltam personalitatea, ne ratam sensul vietii. DIN FERICIRE, BUNA SI RABDATOAREA NATURA NU LE-A PUS CELOR MAI MULTI OAMENI PE LIMBA INTREBAREA FATALA REFERITOARE LA SENSUL VIETII LOR. Si unde nimeni nu intreaba, nimeni nu trebuie sa raspunda." C.G.Jung

Ai un talent, o aptitudine. DAR E DEPARTE DE A FII SUFICIENT.

Daca un copil extraordinar de talentat la pian cu ureche muzicala nu se atinge de instrument.ce se petrece? S-a nascut talent si a murit speranta, poate ai auzit poate vorba.

Abilitatea este talentul antrenat.
APTITUDINEA este atracţie înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziţie firească; înclinaţie; vocaţie; facultate; capacitate. Înclinare, dispoziţie naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru …) 2. v. simţ. 3. v. facultate.

ABILITATEA este îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie.

O APTITUDINE antrenata devine o ABILITATE.

Intr-o zi vei simti ca ceva in viata ta s-a schimbat. Facand ce iti place, experimentand si exersand vei auzi o chemare. O voce interioara care te va indruma spre propria ta individualitate si cei stii ca drumul pe care mergi este cel corect pentru tine. Vei simti ca toate lucrurile in viata ta se ordoneaza si toate intrebarile au un raspuns. Atunci vei putea spune ca ti-ai gasit vocatia. Sper ca te-am ajutat sa faci primul pas.

Mai mult, se afla in tine.

Testul Myers Briggs

Este fireasca intrebarea "Bine, dar cum pot sa descopar care sunt punctele mele forte, aptitudinile cu care m-am nascut ca sa stiu cum sa ma educ si sa ma antrenez in acel domeniu?"

Unul din testele mele preferate din psihologie este testul Myers-Briggs. Poate si din cauza ca este adaptat dupa cercetarile lui Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai buni psihologi din lume.

In urmatorul email vei primi varianta in limba romana a testului Myers-Briggs si de asemenea am sa iti dau linkurile catre varianta online in engleza a testului precum si intepretarile la rezultate.

In pdf-ul gratuit " Descopera-ti vocatia" exista o varianta simpla a testului insa multi oameni au avut dificultati sa se evalueze singuri in mod corect. Mi-am dat seama ca e nevoie de testul oficial si recunoscut, pe care il vei primi in emailul urmator

Faci un test de personalitate. funda?