Incearca sa te linistesti, sa vezi la ce iti fuge gandul, sa dormi bine, sa iei sa mananci niste fructe, sa te relaxezi un pic si sa stai de vorba cu cineva drag, apropiat, legat de ce te framanta. Incearca sa iei criticile, eventualele comentarii ale antrenorului/ antrenorilor (poate si colegilor ), la rece... fara sa le pui la suflet si incearca sa te regasesti cumva, simplu, vorbeste cu un prieten, prietena, cu unul din parinti, spune-le ce te framanta, daca nu reusesti, mergi la vreo biserica si te roaga sau vorbeste cu vreun parinte preot mai in varsta. Sper ca vei gasi in tine forta de luptator, si iti vei relua cu mai mult dinamism si concentrare antrenamentele, daca ai probleme de suflet ( afective, de iubire ), vorbeste cu persoana care te-a intristat, incearca, sa ii scrii o scrisoare, un mail sau sa vorbiti direct fata catre fata.Viata e minunata, desi de multe ori, ni se pare trista, plina de suferinte si incercari, si chiar asa si este, nu este o continua roza, rupta din rai, dar ea ne este data sa o traim. Curaj, ai grija de tine, si fruntea sus, inima si mai sus.Doamne ajuta.
Cum poti simplu ...gandeste-te ce facei cind iti mergea bine ce simteai, ce auuzeai ce miros avea aerul cind totul era ok mai precis aduti aminte de zilele cant totul mergea ca pe roate... uite fa testul asta... miine incepeti ziua c atunci cind era bine reia totul la fel gandeste-te ce te motiva cind era totul ok intrabate si o sa afli...
Stiu ce vrei sa spui 'bghes' dar nu se poate, inainte nu aveam prietena si mai tot timpul il petreceam pe teren...acum nu mai am timp sa lucrez in plus, fac numai antrenamentele oficiale, nimic suplimentar., oare e mai bine sa renunt la prietena?