Cum pot trece peste dezamăgirea asta că nu voi putea să profesez niciodata la job-ul pe care mi-l doresc, din motive medicale? De când am aflat, am depresia asta și nimeni nu înțelege că eu asta voiam să fac de când eram mică și acum la 23 de ani nu știu ce să mai fac altceva.(prefer să nu zic ce cariera, să rămână privat)Gen cum mă pot reorienta? Parcă există ceva programe de orientare în carieră? Dar nu știu dacă și pentru adulți. Eu chiar sufăr din cauza asta. Poate dacă imi spuneți și experiențele voastre am să mă simt mai bine. Voi ați ajuns să lucrați ce v-ați dorit mereu? Sau a trebuit să vă resemnați?

Eu sunt profă, fără să fi vrut.
Am fost la pedagogic (liceu) din întâmplare și că auzisem și că am văzut că sunt doar 2 elevi, băieți pe lista de înscriere. Apoi l-am finalizat. Dar nu mă vedeam la dracu profă. Nici azi deși lucru ca și învățătoare, nu mă văd făcând carieră din treaba asta. Acum măcar îmi plac copiii și ideea de a preda și a lucra cu informația și chiar a mă juca cu unele exerciții, e fain și când mai faci tu câte o fișă și compui propriile exerciții, e fain și când pui figura aia de profa, te ridici de la catedră, te întorci cu spatele și scrii literele alea perfecte, ca în abecedar, la tablă, e fain și că ai 4 ore și după în funcție de ce oameni ai și pretențiile lor, poți să scapi mai ușor cu hârtiile, unii le cer la sânge, alții mai puține, dar mna, tot mai faci hârtii, deci nu e nici chiar 4 ore, dar măcar știi că de acasă pentru jobul efectiv, pleci 4-5, max 6 ore, în zile mai aglomerate. Dar în rest jonglezi cum vrei tu cu birocrația de acasă. Astea ar fi lucrurile care-mi plac mie la jobul de profa. Dar vreau să spun că nu am nicio treabă cu profesia de profesor, sunt praf la stăpânirea clasei și deși mă încurajez că o dată cu experiența voi reuși, simt că totuși nu pot. Nu e pentru mine. Și cum și eu aveam alte vise, precum arta sau cercetarea, ori ceva ce pot descoperi eu și schba lumea, ori chiar salvarea lumii, cam astea erau visele mele adolescentine și tinerești, dar uite că viața nu ne duce mereu unde vrem noi.
Deși clar cel mai mare vis a fost muzica și arta. Și cu toate acestea, uite că ar necesita artă și în meseria de profesor, dar vreau să-ți spun că de când lucru ca și învățătoare, sincer, mi s-a tăiat de artă. Aș face orice cu elevii mei, dar când vine vorba să fac ceva mai artistic cu ei, puterile mele se opresc. Deci poate că uneori ceea ce ne dorim, nu e mereu și ceea ce am crede noi că e cel mai bun pentru noi sau chiar că ne-am descurca în acea direcție.
Dar chiar și așa șchioapătă între ale artei, vreau să-ți spun că tot regret că nu am reușit să fac ceva profi pe artă, dar tot nu mă las, am chitara cu o coardă ruptă sub pat și aștept acum să-mi strâng bani ca să-mi iau alta și mă lupt să caut un prof de chitară în lumea asta mare, dar fără astfel de profesori. Și vreau să-ți spun că deși uneori îmi doresc să mor și totuși nu pot, îmi spun că și dacă ar fi să mor la 80, 90 de ani, eu sunt dispusă să mă apuc dr chitară chiar și la 80 de ani. Dacă atunci voi avea tot ce-mi trebuie ca să mă apuc de învățat chitara, atunci am de gând să o fac. Spun asta deoarece vreau să-ți transmit și ție ideea, că deși viața, orice ți-ar fi oferit de nu poți exercita jobul ăla mult visat de tine, să nu renunți la visele tale. Dacă în jobul ăla, oricare ar fi fost, ședea visul tău, eu una de sfătuiesc să cauți în primă fază, tot ce poți conex cu jobul tău/profesia/specializarea ta și să te reprofilezi pe ceva asemănător, dar și ceva ce poți exercita tu în societate în acest moment. Apoi te sfătuiesc stai lângă acel domeniu ca să spun așa. Ca să înțelegi ce vreau să spun o să dau totuși un exemplu concret. Cum și eu ador muzica o să iau muzica exemplu.
Dacă adori, visezi, bei, respiri, mănânci muzică și din n motive nu poți profesa asta, cu contract și tot, caută tot ce se poate căuta ca să șezi mereu lângă muzică. Adică în primul rând studiul, știm de altfel că în secolul 21, poți fi și autodidact, uneori mai multe înveți pe cont propriu decât de la un prof și-mi pare rău că zic asta, eu fiind profă, dar e adevărul și nu am să neg. Deci studiul, studiul de asemenea îl poți încerca în orice domeniu. Deci orice faci de mâine încolo. Nu uita să cumperi toate cărțile din Univers existente pe domeniul acela, despre visul tău. Spunea o vorbă că omul cel mai puternic este omul cunoscător. Deci vei avea măcar baza. Oricum ceea ce înveți tu pentru tine, nu-ți va lua nimeni. Apoi caută să fii și lângă oameni pe direcția asta. Iar o să iau exemplul muzica, nu poți compune tu ca și Clyderman, atunci luptă-te să-i înveți pe alții, ori chiar să-ți formezi tu proprii Clydermani. Vei face și un bine lumii, îți vei satisface și un 70%, să zicem, visul. Prin proprii Clydermani nu mă refer la a face copii și a le pune lor în cârcă visele tale, sunt destui părinți dăștia, mă refeream la faptul că poți cerceta în jur, să vezi câți oameni se luptă spre exemplu de a ajunge acolo unde voiai tu să ajungi și de acolo începi, stând lângă ei. Ajutându-i, evident că în timp îți vei face afacere din asta și vei presta serviciul și vei cere bani, dar până atunci poți să faci voluntariat pe treaba asta sau pur și simplu să începi cu un Vlogg, oferind informații despre domeniul acela. Eu una orice domeniu ar fi, chiar aș fi bucuroasă să aflu mai multe pe Youtube despre orice domeniu. Deoarece ș-așa TV ul e plin de imbecilități, iar Youtube-ul românesc din păcate abia se extinde și el acum, cu informații bune și smart, dar în limba română, vreau să zic, așa spre exemplu, găsești tot felul de documentare și informații, dar în limba engleză, nu toți din păcate știu engleza sau nu toți o știu la un nivel avansat, dar sunt însetați după cunoaștere.
Astea așa ca sfaturi mici, dar tu poți face multe numai dacă studiezi domeniul acela. Ok, poate partea de practică să zicem dacă ar fi ceva precum medicina sau cum e munca polițiștilor sau a pompierilor, concret, nu o poți exercita, că na, nu te apuci acum să ucizi omul ca să-l salvezi, dar poți studia și de asemenea poți găsi alternative.
Ca să sune totul mai realist și plauzibil, aș spune că ține totul doar de timp, în funcție de cât timp ai tu și cât îți permiți să ți-l dedici ție și studiului tău personal și poate și de finanțe, adică ai nevoie totuși de niște bani pentru a-ți cumpăra cărți și alte surse pentru documentare. Evident ține și de alegeri, pentru că uneori și timp și bani ar părea că avem, doar dacă renunțăm la altceva.