Cică foamea vine mâncând. Așa spunea bunica.
Poate îți vei găsi și tu bucuria de a continua ceea ce ai început pe parcursul drumului tău. Important e velul în care observi și apreciezi ceea ce trăiești. Motivația o poți găsi în orice domediu. Fiecare domeniu e un câmp atât de mare, încât din ce vezi în zare, e imposibil să nu îți placă măcar un lucru. Ia lucrul ăla și fă ceva frumos cu el.
Și ocupă-te și de visul tău. Nu îl neglija. O zi are destul de multe ore. Dacă visul tău e cu adevărat al tău, atunci îți vei găsi timp si pentru el.
Desigur ca da, nu trebuie sa fi pesimist si optimist rational, in viitor vei putea, daca stai in zona de confort desigur ca nu vei reuși vreodată, trebuie sa progresezi spre visele tale
http://dezvoltareapersonalitati.wordpress.com/......personala/
Viața merită oricum.
Dacă muncești numai fiindcă ți-e fomică, și aceia îți dau papa, du-te la mama, poate mai are ea ceva lapte la piept și te rezolvi.
Având în vedere că alternativa este inexistența, rezultă că viața merită trăită oricât de bună sau de rea ar fi.
Este ca și cum ai spune "dacă tot ce ai de mâncat este pâine cu unt, mai merită să mănânci?"
Cât despre trăitul visului, de obicei chestia asta li se întâmplă oamenilor care se zbat, muncesc, fac sacrificii și-și urmăresc acel vis cu intensitate ani de-a rândul.
Cei care doar se plâng că au o slujbă nasoală dar nu fac absolut nimic să o schimbe, merită să aibă o slujbă nasoală.
Viata e asa cum o facem sau cum o lasam sa fie. Trebuie sa o faci sa merite, iar cei care zic ca nu merita sunt prea lenesi sa faca asta.
Alternativa ar fi să ajungi boschetar. Ce zici, merită?
Învață să-ți apreciezi profesia, învață să o iubești
Normal ca merita, doar nu iti iese din prima sa-ti traiesti visul.Implementarea poate sa dureze si 20 de ani.