Nu stiu, daca este o virtute, este doar o atitudine, poate fi un atu, in multe cazuri in care o folosesti pozitiv si constructiv. In alt caz, ca de ex. acel "tupeu", chiar deranjeaza.
In orice caz, increderea in sine nu ti-o da sau recunoaste nimeni, este o treaba personala si este o victorie asupra starii naturale a omului si aceea de a fi negativ. Increderea de sine vine atunci cand te ridici dupa ce esuezi, si iar te ridici dupa care reusesti, si acel sentiment de implinire si incredere personala nu ti-l poate lua nimeni. Toti liderii din istorie ( Ioana D'Arc, Mihai Viteazul, Indira Gandhi) au avut incredere in sine, de aceea au reusit si au antrenat in urma lor mari mase de oameni.
Increderea de sine inseamna aprecierea si valorizarea propriei persoane. Mai exact: a avea o atitudine pozitiva - ne apreciem in tot ceea ce facem bun; suntem sigure de calitatile noastre - ne controlam viata si suntem in stare sa facem tot ceea ce dorim.
Daca reusesti cu adevarat sa o ai si nu te indoiesti nici o secunda de acest lucru, este intr-adevar o virtute, dar... ai nevoie de o baza destul de solida sa poti face o astfel de afirmatie.
Da, insa poate fi uneori si cel mai mare defect al nostru.Atunci cand ai prea mare incredere in cineva si apoi asteptarile iti sunt inselate, increderea se transforma intr-un defect considerabil...
Corinatone. Sa inteleg ca increderea in sine( a actiona fara teama excesiva de esec si de judecata altuia) si iubirea de sine ((a te respecta indiferent de ceea ce ti s-a intamplat) sunt sinonime cu tupeul?
O virtute sigur nu e...virtutea,teologic,e o calitate pe care o cultivam si prin care implinim voia lui Dumnezeu.Trebuie sa fii constient de calitatile si defectele tale dar sa nu te increzi in ceva prea tare deoarece chiar si atunci cand meriti sa culegi roadele muncii pe care ai depus-o te trezesti ca altcineva a fost mai bun, nu s-a meritat sau a fost ceva incorect.eu cred ca increderea de sine trebuie sa mearga mana in mana cu cererea ajutorului de la Dumnezeu.
Increderea in sine nu cred ca poate fi identificata cu tupeul... daca in acesti ani pe care ii traim pe pamant ne incredem in noi, suntem egoisti si credem ca suntem superiori altora atunci increderea de sine devine ceva rau...
Increderea de sine care este intemeiata, adica bazata pe calitati si capacitati intelectuale si folosita in scop pozitiv si altruist, devine o virtute.