Ai sanse, de ce nu ai avea? Invata, da examenul de admitere si gata, esti la psihologie. Primul an e groaznic, al doilea asa si-asa, ultimul e chiar interesant si frumos. Iar postuniversitara si mai si. Ia-o ca pe o initiere. Trebuie sa rezisti ca sa ajunga sa iti placa. Se bazeaza pe psihologie, pe logica, pe istorie. E grea, adica in primii 2 ani ai numai teorie de invatat. Multa si plictisitoare. In anul 3 incepi sa faci si dezvoltare personala, si practica si devine mai interesant. In rest, nu stiu ce ai vrea sa mai stii. Dupa facultate e obligatoriu masterul, altfel nu te poti angaja nicaieri in domeniu, plus multe ore de dezvoltare personala si specializari, daca vrei sa mergi pe terapie. Pentru ca, pe langa a fi psihoterapeut, poti sa fii psiholog in organizatii, companii, scoli sau sa lucrezi in psihologia muncii ori in cercetare.
Eu unul consider psihologia ca fiind una dintre cele mai nobile indeletniciri. Evident ca poti face o cariera din ea daca ai sa depui efortul necesar, daca pasiunea pentru asa ceva se materializeaza in munca. Am vrut si eu sa o fac dar am renuntat. Am inteles ca as pierde mult prea mult timp (7 ani) pana sa ajung sa practic pe cont propriu.
Domidoc..stiu destul de multe despre psihologie si tot ce vroiam era sfatul vostru si poate era cineva implicat direct in asta astfel incat sa-mi poata povestii din propria experienta..deci nu te grabii cu concluziile
Daca vrei sa faci o cariera din asta, atunci te sfatuiesc sa te adresezi unei facultati de profil. In functie de orasul in care te afli, alegi o universitate si te perfectionezi in aceasta directie. Logic ca se bazeaza pe psihologie si pe stiintele umane. Durata anilor de studii in cadrul Facultatii de psihologie si Stiinte ale Educatiei de exemplu, este de 3 ani, urmand master, doctorat. Admiterea se face pe baza de dosar. Alte informatii utile le poti afla de la sediul facultatii la care te vei hotari sa incepi cursurile. Bafta si spor la invatat!