Hello TPU! Efecfiv nu o mai suport pe mama, chiar azi a fost o intamplare ca gen eu nu puteam retinea o poezie si a zis ca daca ma mai plang mult vine si imi da una peste gura, ca ma trage de urechi etc si nu mai astea gen sora mea e mai mare si gen lua note mai mari cand era de varsta mea si ma compara cu ea si imi zice ca e mult daca ajung vanzatoare.Nu o mai suport! Mereu ma compara si eu pentru ea sunt un nimic! Efectiv imi doresc sa dispara mama, ma face in toate felurile!

Tu, Andreea Bostănică!

Sunt sigură că îți va parea rău dacă într-adevăr s-ar întâmpla ceva cu mama ta. Spun din experiență că adolescența are specificul ei în comportamentul adolescentin. Încearcă să îți faci partea cât poți, să înveți fără să te plângi și să vorbești frumos cu mama ta. Poate asta o va face și pe ea să vorbească frumos. Explică-i frumos că fiecare e diferit și că asta e tot ce ai putut (dacă știi că ți-ai dat toată silința) și că dacă nu ai note la fel ca sora ta, nu înseamnă că vei ajunge o vânzătoare. Sunt diferite meserii și domenii care poate ți se vor potrivi ca o mănușă... asta nu înseamnă că nu vei ajunge nimic dacă nu înveți o poezie. Dar mai ceva, a fi vânzătoare, nu înseamnă că nu ești nimic. Oamenii și cu cele mai de jos meserii, trebuie respectate. Sunt mulți cu 2-3 facultăți care lucreaza ca vânzători. Pentru că așa se întâmplă din cauza locurilor de muncă, al angajatorilor și așa mai departe. Nu înseamnă că asta te face mai puțin om.