"Jurnalistul este cel mai harnic lenes din lume". Cum comentati aceasta afirmatie?

Este un citat celebru, nu stiu exact cine l-a scris, a fost primul lucru pe care ni l-a spus decanul in anul I de facultate.Mai astept pareri.

Jurnalistul este cel mai harnic lenes din lume - Anonim

Rolul reporterilor este sa descopere. Ei sunt primii care intra in haosul prezentului, batand la usi inchise, adesea asumandu-si riscuri pentru a descoperi inceputurile adevarului. Daca nu ei, atunci cine s-o faca? Editorii? Comentatorii? Reporterilor li se ofera o unica alternativa: sa accepte versiunea autorizata, aceea pe care oamenii de afaceri, birocratii si politicienii o aleg spre a fi difuzata
Un bun reporter, asadar, intruneste o intreaga suma de insusiri care ii permit sa descopere fapte si sa le inregistreze in mod corespunzator, are la dipozitie ceva echipament tehnic si de asemenea, echipament intelectual. In plus, pentru a fi un bun reporter, va mai trebui sa aiba un caracter pe masura.
Aproape orice om inteligent poate, daca isi pune mintea, sa devina un reporter competent. Dar pentru a te ridica deasupra acestui nivel, pentru a fi bun sau foarte bun, trebuie sa ai cu adevarat talent si fler fie pentru documentare, fie la scris, fie pentru ambele. Si mai trebuie sa ai sau sa dobandesti caracterul potrivit. Nu e vorba aici de reconstructie psihologica. Nimeni nu are nevoie sa treaca prin terapie corectionala sau prin modificari majore de personalitate. Este nevoie ca, atunci cand iti faci meseria, sa iasa la iveala calitatile personale; pentru ca daca este vreun lucru care diferentiaza reporterii extraordinari de cei obisnuiti, acela este caracterul.

Daca este aforism, (nu stiam de existenta lui), nu mi se pare unul reusit. Fac munca asta cu placere de vreo 17 ani si pot sa va spun ca este departe de realitate. Daca este doar o caracterizare, sau o parere a cuiva, probabil ca a vrut sa se refere la jurnalismul de televiziune, desi nici asta nu e chiar atat de "statica". Oricum, cine a lansat aceasta idee, cu siguranta nu a cunoscut nici un jurnalist de investigatii.

Dimpotriva eu sunt de parere ca un jurnalist sau munca de jurnalist nu e chiar asa de simpla am un prieten si stiu cum lucreaza cum, un jurnalist indura frigul de afara sau vremea, injuriile aduse din partea altor persoane, deci nu sunt de acord cu afirmatia cea de sus sper sa ti fi fost de ajutor.

Nu te supara dar cine a facut aceasta afirmatie? cumva un om politic

Calitatile unui bun reporter | Publicata de micul_jurnalist

Jurnalistul este cel mai harnic lenes din lume - Anon

Rolul reporterilor este sa descopere. Ei sunt primii care intra in haosul prezentului, batand la usi inchise, adesea asumandu-ri riscuri pentru a descoperi inceputurile adevarului. Daca nu ei, atunci cine s ao faca? Editorii? Comentatorii? Reporterilor li se ofera o unica alternativa: sa accepte versiunea autorizata, aceea pe care oamenii de afaceri, birocratii si politicienii o aleg spre a fi difuzata.

Cei din afara jurnalismului (iar printre acestia se gasesc cei mai multi dintre patronii de publicatii) cred ca ceea ce ii trebuie cel mai mult unui reporter, este abilitatea de a scrie bine. In realitate, abilitatea literara este doar una din calitatile care se cer unui reporter, si adesea nu cea mai importanta. Calitatile esentiale ale reporterilor sunt acelea care ii ajuta sa scoata la lumina cea mai buna varianta dispobibila a adevarului. Fara ele nu ar putea scrie nimic meritoriu, oricat de rafinata le-ar fi elocventa.

Un bun reporter, asadar, intruneste o intreaga suma de insusiri care ii permit sa descopere fapte si sa le inregistreze in mod corespunzator, are la dipozitie ceva echipament tehnic si de asemenea, echipament intelectual. In plus, pentru a fi un bun reporte, va mai trebui sa aiba un caracter pe masura.

Echipament general si cunostinte




Pe vremuri, singurele ustensile de care avea nevoie reporterul erau un carnet de notite si un pix. Pentru a fi un reporter de succes in ziua de azi si in viitor, insa, vei avea nevoie de ceva mai mult echipament pe langa ceea ce era considerat suficient in secolul nouasprezece. Vei mai avea nevoie, de asemenea, de o serie de cunoastinte, dintre care nu toate sunt predate in cursurile conventionale de jurnalism.

Carnete de notite

Daca e nevoie sa ti se reaminteasca faptul ca reporterul are intotdeauna la indemana un pix, atunci probabil ca munca la ziar nu este pentru tine. Insa este uimitor cati reporteri cu acte in regula neglijeaza aceast lucru atat de important pentru meseria lor: carnetul de notite. Am vazut reporteri experimentati, angajati ai unor ziare nationale, care, cand li se cer insemnarile, scot la iveala o colectie sifonata de bilete de autobuz si alte petice de hartie pline de notite mazgalite in graba. Aceasta imagine ii ingrijoreaza de mama focului, pe buna dreptate, pe editorii de stiri. Si nici nu va fi o imagine impresionanta daca articolul are ca rezultat un proces in instanta, iar reporterul duce ca dovezi in fata instantei biletele de autobuz.

Ai nevoie de doua caiete: unul, atat de mic incat sa poate fi scos cu discretie din buzunar sau din geanta de mana pe teren, cand te afli fata in fata cu oamenii; al doilea, cat mai mare posibil, pentru a fi folosit in timpul conversatiilor telefonice, la birou. Marimea acestuia iti va permite sa iei notite iei notite si in conditii mult mai bune si nu va trebui sa pierzi timpul pentru a intoarce pagina. Si, ca veni vorba de intors pagina, faceti rost de un caiet cu spirala, nu cu foile capsate sau lipite. Astfel, odata intoarse, foile se aseaza drept si pot fi extrase fara ca intregul caiet sa se imprastie. Fiecare caiet de notite trebuie sa aiba inscrisa pe coperta data cand a fost folosit pentru prima oara. In fine, caietul trebuie arhivat si patrat cel putin pentru un interval de timp prevazut de lege intre publicarea unui articol si o eventuala actiune in judecata pentru calomnie.

Stenografie

In afara de cazul in care sunteti singura persoana de pe planeta care poate sa scrie tot atat de repede precum vorbesc oamenii, veti gasi stenografia ca fiind de nepretuit, daca nu chiar vitala. Reportofoanele se strica, bateriile lor se consuma pe neasteptate si exista multe ocazii, precum conferintele de presa, interviurile stradale, etc. in care pur si simplu nu este posibil sa le folosesti. In plus, e incredibil cat de multi oameni iti vor spune mult mai multe dac nu sunt intimidati de reportofon.

Foarte multi se vor plictisi curand de reporterul care le tot cere sa repete ce au spus, astfel incat sa se poata lua note intr-o caligrafie elaborata. E ca si cum ar fi intervievati cu incetinitorul. Desigur, de cele mai multe ori reporterii nu le cer acest lucru interlocutorilor, iar notele sunt astfel incomplete sau incorecte. Stenografia este usor de invatat si va fi o abilitate utila pentru tot restul vietii. Iar pentru anumite tipuri de jurnalism, precum relatarea sedintelor de tribunal si de parlament, nu va veti putea descurca fara ea.Daca i-a folosit lui Charles Dickens (care a studiat-o inainte de a deveni reporterul insarcinat cu relatarea loucrarilor parlamentului pentru Morning Chronicle, din Londra), atunci cu siguranta o sa va fie de folos si voua.
Reportofon

Cel mai indicat este ca reportofoanele sa fie folosite in doua situatii: pentru interviurile fata in fata si, cu aparatura aditionala necesara, pentru inregistratea interviurilor telefonice, al caruror continut ar putea fi contestat ulterior. In cazul in care cineva pretinde ca a fost citat gresit de catre un reporter sau ameninta cu intentarea unui proces puteti sta linistiti daca aveti siguranta ca va puteti prezenta si cu o banda inregistrata, nu numai cu notite.

Dar chiar si in cazul interviurilor cu reportoofonul trebuie sa se foloseasca si carnetul de notite. Pe langa riscul unei defectiuni, exista doua limite ale reportofonului. Una este ca singurul lucru pe care poti sa il faci cu el este sa inregistrezi voci, asa ca ai nevoie de carnetel pentru a-ti nota observatiile persoanale. Cealalta este ca ascultarea benzii dupa interviu si transcrierea ei este mult mai inceata decat rasfoirea caietului. Asa ca folositi caietul de notite pentru a nota ideile principale si veti consulta banda numai pentru a confirma detaliile si precizia citatelor.
Daca aveti de gand sa folositi reportofonul in mod frecvent, asigurati-va ca veti urma aceeasi procedura ca si in cazul carnetului – marcati data si pastrati casetele. Si folositi un reportofon din acelea care va dau de stire in momentul in care inregistrarea ia sfarsit. Altfel, iata-va la birou, ascultand impreuna cu aditorul de stiri partea cea mai interesanta a interviului, in care un oficial al guvernului recunoaste, sub presiune, ca sursa de apa a orasului este excesiv de poluata si… vocea inceteaza.



Agenda
Toti reporterii trebuie sa aiba o agenda cu toate personele de contact, adresele, numerele de telefon si de fax ale acestora. Este tentant sa presupui ca nu vei mai avea niciodata numarul unei anumite persoane, dar intotdeauna se intampla ca, luni mai tarziu, sa ai nevoie sa vorbesti exact cu aceeasi sursa. Vei aprecia cu adevarat valoarea agendei atunci cand esti singura persoana din redactie, este ora 10 seara si ai nevoie neaparat de o informatie foarte importanta. Nu trebuie sa fie neaparat una dintre acele agende tip “oraganiser”, legate in piele (desi acestea sunt foarte practice, pentru ca le poti adauga pagini) – un simplu caiet de adrese este foarte potrivit. Dar trebuie sa notati cu rigurozitate in agenta fiecare nume si numar pe care le primiti sau de care puteti sa faceti rost si sa folositi toate mijloacele posibile pentru a face rost de cat mai multe. Furati-le de la colegi si de la concurenta, iar cand cititi in ziare si reviste, notati-va numele expertilor citati care par a fi utili si incercati sa faceti rost de numerele lor de telefon. Si, in sfarsit, sacrificati-va o zi din weekend si faceti o copie a agendei, pentru momentul inevitabil in care o veti pierde.

Aparat de fotografiat
Multi reporteri nu s-au atins si nu se vor atinge niciodata, in intreaga lor existenta de un aparat de fotografiat. Dar la multe ziare mici din intreaga lume, reporterilor li se cere de regula sa faca si fotografii. Pe masura ce costurile de personal cresc si specializarea pierde teren, din ce in ce mai multor reportezi de la ziarele mai mari li se va cere sa floseasca aparatul de fotografiat. Chiar daca acest lucru nu vi se va intampla si dumneavoastra, abilitatea de a folosi un aparat foto va fi in mod clar un avantaj profesional. Orice jurnalist trebuie sa fie in tare sa aprecieze ce inseamna o fotografie de calitate si cum poate fi facuta (chiar daca expert devii numai dupa ce gresesti in mod repetat), pentru ca fotografiile sunt cealalta componenta a unui ziar. Si exista posibilitatea ca, la un moment dat in cariera, sa ocupati o pozitie editoriala care sa presupuna luarea deciziilor privind folosirea fotografiilor in ziar. Ca jurnalist-scriitor, veti supravietui, probabil, destul de confortabil si fara sa fiti in stare sa folositi un aparat de fotografia, dar cine isi propune doar sa supravietuiasca?

Cunostinte de lucru pe computer

Nu trebuie neaparat sa ai un computer acasa, dar trebuie sa stii cum se opereza pe unul. Computerele sunt cel mai mai utile pentru reporteroi in documentare. Astazi, in multe locuri din lume, jurnalistii folosesc constant baze de date computerizate, care stocheaza cantitati imense de informatii: servicii complete de fisare a presei, sisteme de referinta si vaste inregistrari statistice. Echipamentele de care este nevoie pentru a accesasecrvicii si alte impresionante arhive computerizate devin din ce in ce mai accesibile si mai ieftine. Daca lucrati pe cont propriu sau locuiti intr-o zona de provincie, puteti folosi computerul pentru a transmite articole ziarelor nationale din capitala tarii sau chiar din capitala oricarei alte tari.

Limbi straine

Daca stii cel putin o limba straina indeajuns de bine incat sa porti conversatii inteligente, iti vei fi extins considerabil orizonturile jurnalistice. Daca poti sa si scii in acea limba, cu atat mai bine. Cunoasterea unei limbi straine nu te face un jurnalist mai bun, dar iti permite sa fii mult mai util pentru ziarul tau si sa iti practici meseria in alte tari.


Abilitatea de incadrare in spatiul tipografic si de a scrie sub presiunea timpului

Foarte multi reporteri au impresia ca este un fel de marca a talentului literar in floare sa fii in intarziere si sa scrii materiale lungi. Ei fie isi imagineaza ca frazele lor sunt atat de valoroase, incat seful va astepta ore intregi dupa incheierea termenului de predare (sau va da la o parte orice alt material pentru a face loc pentru articolul lor verbos), fie isi fac calculul ca seful are nevoie de materialul lor, nu au ce sa puna in loc si, e aceea, va accepta sa il primeasca in momentul si la dimensiunea decise de reporter. Acesta este un comportament lipsit de profesionalism si, in afara de cazul in care sunteti darul lui Dumnezeu facut jurnalismului (si prea putini sunt), veti castiga in curand reputatia unui om care nu prezinta incredere. Respectarea termenului de predare este o problema de auto-organizare. Nu este intotdeauna usor, dar aproape intotdeauna este posibil.Respectarea dimensiunilor cerute (si daca exista ceva mai rau decat un reporter care scrie articole mai mari decat I se care, acesta este unul care scrie intotdeauna sub dimensiunile necesare) tine atat de organizare cat Isi de experienta. Daca scrii la computer, nu exista nicio scuza pentru depasirea macar si cu un rand a dimensiunii stabilite.


Atitudini

Cel mai important echipament al reporterului este ceea ce el poarta cu sine, idei si atitudini. Unele sunt instinctive, altele sunt invatate rapind in sala de curs sau intr-o secunda in redactie, dar cele mai multe dintre aceste cunostinte si utilitati se capata in ani de zile, o data cu experienta, prin documentarea si redactarea, re-documentarea si re-redactarea a sute si sute de subiecte si articole.

Ia-ta cele mai importante atitudini de care un gazetar are nevoie:

Simt dezvoltat al stirii

Ai nevoie de acest lucru – si asta din doua motive. Primul, in sensul pozitiv al cunoasterii a ceea ce constituie un subiect bun si al abilitatii de a descoperi esentialul intr-o gramada de nimicuri. Al doilea, in sensul negativ al conditiei de a nu irosi timpul publicatiei tale pe urmele unor subiecte fara valoare jurnalistica. Trebuie sa te intrebi adesea: “Care este potentialul acestui subiect? Care va fi cel mai important aspect, din punct de vedere jurnalistic, in momentu in care voi avea toata informatia necesara?” Iar uneori raspunsul va fi ca subiectul nu va produce un articol interesant. Asa ca va trebui sa renuntati la el.

Pasiunea pentru precizie

Precizia inseamna 3 lucruri. Primul, evident, sa inregistrezi si sa notezi cu acuratete ce iti spun oamenii. Al doilea inseamna sa ai grija ca, oricat de exacte sunt micile fragmente ale articolului, intregul sau trebuie sa reflecte caracterul si atmosfera reale ale situatiei sau evenimentelor Aceasta presupune adaugarea datelor de ansamblu si context. In al treilea rand, nu trebuie sa cazi in pacatul periculos, dar foarte raspandit, de a spune “Ei bine, daca s-a intamplat asta si s-a intamplat cealalta, inseamna ca si ce-l de-al treilea facpt este adevarat.” Singurul tau deziderat trebuie sa fie publicarea articolelor. Daca exista vreo lacuna intr-o anume secventa de evenimente despre care sa scrii, afla cu precizie ce lipseste, nu te gandi ca daca s-a intamplat faptul A, iar apoi inca ceva, iar apoi faptul C, atunci ar rezulta ca elementul lipsa trebuie sa fie B. S-ar putea sa nu fie asa.


Nu faceti niciodata presupuneri

Acest lucru este valabil si toate presupozitiile – fie ca se refera la logica, identitate, fapte sau motive. De cele mai multe ori, cand formulezi o presupunere, exista sanse sa ai dreptate. Exact din acest motiv presupozitiile sunt atat de periculoase. Este atat de tentant sa le faci. Dar pericolele sunt evidente. Scrie numai despre ceea ce stii, nu despre ceea ce crezi ca stii. In acest fel vei evita acuratetea, incorectitudinea si dezinformarea – sau concedierea.

Exista un faimos exemplu al unui ziar popular britanic care a primit de la un colaborator o fotografie a printului Charles in timp ce imbratisa o femeie care nu era sotia sa, intr-un moment in care se stia despre el ca are o casnicie nefericita. Ziarul a publicat fotografia sub un titlu care sugera o legatura amoroasa, pentru ca redactorii au presupus acest gen de relatie. Ei bine, se inselau ingrozitor. Lucrul pe care nu il stiau era ca fotografia fusese facuta la inmormantarea copilului acestei fmei. Copilul murise de leucemie, la varsta de 4 ani. Printul facea ceea ce oricare dintre noi ar fi facut, probabil intr-o situatie similara – isi exprima compasiunea fata de mama indurerata.

Niciodata sa nu va fie teama ca pareti prosti

Oricat de ignoranti ati putea fi in legatura cu o anumita problema, daca nu stiti, intrebati; daca nu intelegeti cereti o explicatie. Nu va fie teama ca cineva rade de dumneavoastra. Reporterii cu adevarat prosti sunt cei care se prefac ca stiu, care stau si dau din cap tot timpul unui interviu pe care il inteleg doar partial, care incearca apoi sa scrie articolul – si constata ca nu sunt in stare. Momentul si locul in care trebuie sa va aratati ignoranta este atunci si acolo unde intervievati, nu in ziar, in articolul care rezulta din documentare.


Abandonati orice prejudecata

Nu vi se poate cere sa renuntati la toate convingerile si la punctele de vedere la care tineti, dar, daca este aprope imposibil sa le controlati impactul in plan inconstient asupra reactiilor, nu trebuie sa le lasati niciodata in mod constient sa va influenteze munca. Daca o faceti, articolele dumneavoastra vor fi subiective, lipsite de onestitate. Ca in cazul articolului scris de un reporter ale carui opinii antimilitare erau evidente, practicant la Washington Post, ce a fost sa relateze despre audierile Congresului privind folosirea de catre Statele Unite a unor substante chimice in timpul razboiului din Vietnam. Toti expertii au depus marturie ca nu exista nicio dovada care sa sugereze ca un compus chimic, denumit “Agent Orange”, ar fi afectat grav sanatatea oamenilor. Un singur martor a afirmat contrariul, iar reporterul si-a dedicat intreg articolul acestei persoane, ignorand celelalte marturii. Istoria medicala ar putea in cele din urma sa dovedeasca ca acea persoana avea dreptate, dar nu aceasta este ideea. Reporterii sunt trimisi sa relateze cu acuratete despre ceea ce s-a intamplat, nu sa strecoare totul prin filtrul propriilor idei preconcepute, oricat de cultivate si de inteligente ar fi acestea.

Acest imperativ se aplica atat prejudecatilor nou aparute, cat si celor vechi. Nu lasati ca opiniile pe care vi le formati inca din primele faze ale documentarii sa influenteze prematur tratarea subiectului. Un mare pacat in care cad reporterii, mai ales aceia in sarcina coraro intra frecvent scrierea unor articole de culoare si atmosfera, este ca ei isi compun, in minte, intro-ul, inca inainte de a face inteviul. Este foarte posibil ca acest intro sa fie inteligent, este posibil sa fie o capodopera stilistica, dar exista riscul ca acesta sa spuna mai mult despre reporter decat despre subiectul sau.


Constientizati ca sunteti parte a unui proces

Uneori te gandesti ca ar fi bine sa scrii cand vrei, cat vrei, despre ce vrei. Insa reporterul trebuie sa faca ce vor editorii. Fireste, pot sa te certi cu ei, sa tipi la ei, sa incerci sa ii iei cu vorba buna, dar, in final trebuie sa accepti decizia lor – sau sa pleci sa muncesti in alta parte. Asta inseamna profesionalism. Tot profesionalism este acceptarea disciplinei impusa de programul ziarului tau. Pana in momentul in care subiectul e tiparit in pagina, el este, teoretic, doar materie prima. Acesta este motivul pentru care articolul trebuie sa se incadreze in spatiul tipografic disponibil sa fie predat la timp, iar daca il transmiteti prin telefon, trebuie sa mai sunati o data la redactie, pentru a vedea daca editorii au vreao intrebare.



Empatia cu cititorii

Orice articol nu face doi bani daca nu este citit; este ca si cum l-ai murmura singura in camera, pe intuneric. Articolul va fi citit doar daca cititorul va fi luat in considerare in momentul redactarii, dar mai ales pe parcursul documentarii. Ce vor cititorii sa stie? Ce anume trebuie sa le fie explicat? Si ce le va aduce nou acest articol? Aratati-le in ce masura evenimentele despre care scrieti le pot influenta viata, a lor sau a altora; folositi exemple relevante din punctul de vedere al experientei cititorilor; mai presus de toate, daca este posibil, povestiti faptele in limbajul oamenilor obisnuiti. Nu scrieti numai articole care vorbesc numai despre conceptele macrosociale si economice si organizatii impersonale. Scrieti articole care atunci cand sunr citite, lasa impresia ca au fost scrise de o fiinta umana pentru alte fiinte umane. Si, in sfarsit, in cazul in care in articolul dumneavoastra, nu exista personaje care fac ceva sau carora li se intampla ceva, fie este nevoie sa mai lucrati la el, fie nu este un articol de ziar.


Dorinta de a castiga

Mai devreme sau mai tarziu, proaspatul reporter are revelatia ca restul lumii nu functioneaza in beneficiul ziarelor. De fapt, de multe ori pare sa fie organizat in ciuda acestora. Nu numai ca guvernele, oficialitatile si multi altii par sa aiba ca scop sa tina jurnalismul cat mai departe de incredere; mai mult, evenimentele au loc la ceas nepotrivit si in locuri ciudate, telefoanele nu sunt intotdeauna la indemana sau nu functioneaza; si, daca esti in afara orasului sau a tarii, poti ramane fara bani, mancare, bautura, energie sau in criza de timp. Aici intervine dorinta de a castiga competitia.

Aveti nevoie de o dorinta puternica de a infranga orice obstacole va ies in cale, de a intra in miezul subiectului si de a aduna informatii cat mai repede cu putinta.


Individualitate accentuata

Rivalitatea dintre reporteri, cu exceptia cazurilor in care se ajunge la varsare de sange, este benefica pentru a contracara mentalitatea de grup care afecteaza jurnalistii in unele tari, si mai ales in Japonia. Aici, reporterii se simt cu atat mai bine cu cat sunt mai multi. In septembrie 1992, spre exemplu, Japonia si-a trimis pentru prima oara trupele pentru pentru a participa la o misiune ONU de mentinere a pacii. Cei 600 de soldati au fost insotiti in Cambodgia de nu mai putin de 300 de jurnalisti, toti facand parte, obligatoriu, din kisha-karabu. Calitatea de membru este rezervata unui grup restrans si acest cluburi controleaza distributia stirilor. Jurnalistii straini nu pot deveni membri, dar sunt in prezent acceptati sa participe la conferintele de presa organizate de club, atata vreme cat nu pun intrebari.

Cluburile ofera memebrilor birouri complet echipate si fac viata reporterilor mult mai usoara. Aici se afla pericolul. Exista cativa reporteri extraordinari in Japonia, dar cand jurnalistii sunt hraniti cu lingurita, isi pot pierde apetitul pentru stiri. Chiar mai periculoasa este situatia in care informatia este distribuita prin intermediul unui club care isi dezvolta de obicei propriile conventii si reguli. Daca refuzi sa te supui acestora, daca incerci sa clatini barca, te poti trezi dat afara din club, ramanand astfel fara acces la informatii.

Japonia nu este in niciun caz singura tara unde aceasta tendinta este evidenta. Autoritatilor le convine ca jurnalistii sa se comporte ca un grup. Un astfel de grup are propriile sale moduri de a-I trata pe rebeli si nonconformisti. Cum nu numai guvernele, ci si alte organizatii de pe tot globul aplica sisteme din ce ince mai sofisticate de management al informatiei (si sunt din ce in ce mai hotarate in a controla informatia pe care o distribuie si a avea grija la cine ajunge aceasta), exista o presiune crescanda asupra reporterilor pentru ca ei sa fie inregimentati in elitele cu buna purtare si cu privilegiul accesului la informatii. In formele ei mai triste, aceasta nu este altceva decat o conspiratie a tacerii.
In intreaga lume, reporterii coopereaza. Fac schimb de declaratii, se ajuta intre ei furnizand numere de telefon colegilor si rivalilor. Dar reporterii bun trebuie sa fie intotdeauna pregatiti sa stea pe propriile picioare atunci cand este nevoie., sa mearga acolo unde nimeni altcineva nu a mers – si cand acest lucru nu da rezultate- sa isi asume riscurile. Ei sunt gata sa respinga tratatiile predigerate oferite cu lingurita oficiala, pentru ca stiu ca vor gasi ceva mult mai gustos daca vor for a pe cont propriu.

Caracterul

Aproape orice om inteligent poate, daca isi pune mintea, sa devina un reporter competent. Dar pentru a te ridica deasupra acestui nivel, pentru a fi bun sau foarte bun, trebuie sa ai cu adevarat talent si fler fie pentru documentare, fie la scris, fie pentru ambele. Si mai trebuie sa ai sau sa dobandesti caracterul potrivit. Nu e vorba aici de reconstructie psihologica. Nimeni nu are nevoie sa treaca prin terapie corectionala sau prin modificari majore de personalitate. Este nevoie ca, atunci cand iti faci meseria, sa iasa la iveala calitatile personale; pentru ca daca este vreun lucru care diferentiaza reporterii extraordinari de cei obisnuiti, acela este caracterul.
Sursa http://blog.acasa.ro/micul-jurnalis

Depinde de perioada anului

Si lenesii au harnicii lor-jurnalistii
adica printre toti lenesii din lume, vom gasi si cativa harnici:aceia sunt jurnalistii.
adica. daca prin definitie esti lenes.insa faci un efort sa muncesti PUTIN mai mult... te poti numi cu succes jurnalist

Nu impartasesti si cu noi comentariul tau cu privire la acest aforism?

Eu as zice ca este cel mai mincinos din lume

In strainatate, ca noi nu avem ziaristi, sunt cateva ziarizde si atat.

Da Anna. Iti dau dreptate

Nu stiu ce intelege ea prin jurnalist, dar aceasta profesie nu este usoara.trebuie sa muncesti din greu pentru un singur subiect.deci nu ai cum sa fii lenes ca jurnalist.

De ce sa fie cel mai lenes om din lume,... Face o treaba buna si chiar daca pentru unii oameni, jurnalistii sunt plictisitori eu nu am nimic cu ei...Sunt oameni normali cu o meserie buna si folositoare pentru toata lumea.

Nu poate fi si harnic si lenes, asa ca jurnalistul ori e harnic, ori e lenes.Harnic inseamna ca munceste si lenes, ca nu8 are chef sa faca nimic.