La 18-20 de ani cati stiu cu adevarat ce directie vor sa urmeze in viata?
Sa stie exact facultatea sau domeniul de activitate in care sa profeseze?

Si asta pentru userii mai cu ceva experienta de viata....planurile din tinerete s-au materializat odata cu trecerea timpului?
Adica viata voastra a ajuns asa cu v-ati imaginat-o cand erati,, pustani,,?

Cat pe ce pana sa ivit criza asta care da batai de cap multor persoane nevinovate. Muti nu prea tin in cont sa aiba studii superioare le arde mai mult de distractii, sau sa se drogheze cu siropuri combinate.

Ca sa intelegi mai bine raspunsurile mele trebuie sa spun cate ceva despre mine. M-am nascut in Moldova in `71, am absolvit o facultate de Arte la Stat cu media 9, 66 si am intrat a 3-a pe tara, ma misc cu gratie in domeniul asta si am ajuns fix in coltul celalalt al tarii.
1.viata voastra a ajuns asa cu v-ati imaginat-o cand erati,, pustani,,?
Nu-mi imaginam nimic legat de partea materiala a lumii mele de azi, imi imaginam ca voi lucra mult mai mult in profesie si aproape deloc in viata particulara. Cand colo am de muncit o lume foarte vie in viata de zi cu zi si in ceea ce profesional m-am pregatit nu muncesc constant cu atata implicare, nu cum imi imaginam c-o voi face.
2.planurile din tinerete s-au materializat odata cu trecerea timpului?
Nu mi-am elaborat planuri marete in tinerete, nu din ideea ca o sa fiu dezamagita daca n-o sa fiu in stare sa le implinesc ci pentru ca am constatat imediat ce am plecat de acasa ca e bine sa te mulezi pe situatii, sa ai o oarecare elasticitate si sa te schimbi mereu, de cate ori e nevoie, in functie de ceea ce consideri ca ti-e bine. Astfel ca atunci cand a fost nevoie am invatat sa trec prin mai multe stadii, nu intotdeauna de jos in sus
Cred ca asta este o chestie esentiala, sa nu ramai cu orice pret ceea ce scrie pe diploma, sa faci din studiile pe care le ai un fel de modul care sa se potriveasca acolo unde mergi la alt modul si sa poti conecta intre ele modulele pe care sa le intorci cum vrei cand ai nevoie. De aceea cred ca profilul unui liceu sau o facultate nu sunt o fatalitate, nu-i musai sa stii ce vrei si sa torni ciment peste ca sa te consolidezi ca un mausoleu. Din mers se improvizeaza bine, stabilitatea e greu de atins azi, incremenirea intr-un proiect nu-i o solutie de fericire, ideea este ca nimic nu se compara cu munca facuta cu chef, cinstit si serios pentru banii castigati.
Cat despre lumea imateriala pe care-o concepeam cand eram pustoaica si cea de azi, asta-i o alta poveste dar nu pentru Cariere... poate pentru T&A, poate pentru S&F, poate pentru Benzi desenate?

Cred ca asta este tot farmecul vietii, ca te surprinde cu niste situatii pe care niciodata nu ti le-ai putut imagina. Este mult prea volatila si imprevizibila.
Am avut si eu o colega de liceu bine infipta in realitate, avea vestitul plan pentru 30 de ani. Unde merge la facultate, la ce spital o sa fie repartizata, ce specializari o sa faca, cu cine o sa se casatoreasca si cati copii o sa aiba, dar lucrurile s-au schimbat radical in foarte putin timp.
Am avut o tema cretina in liceu, nu stiu care era scopul, dar "era obligatorie". Sa ne facem planul de viata, ce dorim sa devenim, cand, cum, ce, etc. Toata lumea si-a dat interesul, dar a existat si exceptia de la regula, adica eu. Toti aveau lista cu visuri puerile si marete, eu aveam o foaie goala. Profesoara incantata de restul, dar vine si randul meu. Eu iau o nota demna de tema nefacuta, dar tema era facuta deplin, viata o sa te surprinda de fiecare data, fiecare o sa se schimbe, idealurile o sa se schimbe, nimic nu este batut in cuie.
La 18 ani nu stiam nici ce o sa mananc maine, in anul final de liceu am ales facultatea, o facultate care mi se potrivea la acel moment. Inainte de asta, trebuia sa devin petrolist si sa plec in Canada, apoi am ajuns la Engleza - Germana, pe care am abandonat-o, am inceput si terminat Psihologia ( am ajuns acolo din pura coincidenta, chiar daca in sinea mea asta am vrut de la inceput, si nu as fi ajuns acolo daca nu era pentru prietenul meu, alte semne si coincidente bizare), intre timp am devinit ajutor de bucatar / ospatar, la ora actuala eu trebuia sa fiu in Franta si sa fac a doua facultate si pe viitor sa profesez acolo, dar tot aici sunt. Acuma sunt interesat de un curs de masaj si http://impossiblehq.com/wp-content/uploads/2013/04/Final-Form.jpg

Planurile mele sunt intr-o perpetua schimbare, stiu ca nu sunt destul de batran, dar am par carunt si am vazut prea multe pana acuma. Viata te surprinde constant si eu o sa aleg ce mi se potriveste in acel moment.
Planurile din tinerete se pot materializa, cu ambitie, incapatanare si daca este posibil, dar este mai bine sa lasi loc si de lucruri inexplicabile care pot sa intervina.

"Adica viata voastra a ajuns asa cu v-ati imaginat-o cand erati,, pustani,,?", Never, poate intr-o alta viata de acuma, timpul a trecut, sansele s-au dus, am pierdut cateva trenuri care nu se mai intorc si cu cat inaintezi in varsta, ( poate doar eu ) devii mai neputincios.

Cu totii suntem niste frunze in bataia vantului vietii, cateodata adie, alteori esti in Tornado Alley.

Cum sa iti zic?
Unii reusesc, altii nu!
Si nu conteaza doar ambitia, sau dorinta, faptul ca stii ce drum vrei sa apuci!
Am stiut pe ce drum am de mers...nu am realizat ce visam atunci, dar, am realizate altele si mai frumoase!
De exemplu, baiatul meu are 21 de ani, e student in anul III, si-a dorit de mic sa dea la acea facultate, a mers, a dat examen, a luat, si iata-l pe drumul ales, acum vrea sa mai faca o specializare, asa ca da!
Este posibil! Si vazand astfel de tineri simti nevoia sa faci totul ca sa ii ridici si ajuti sa,, creasca!"

Trebuie să fii un om groaznic de plictisitor ca să-ți planifici ce vrei să faci după X ani sau sa-ți alegi de tânăr cu ce-o să te te ocupi mai târziu.
Dar dacă n-ai un prezent, e normal să te preocupe viitorul.

Dacă mă întrebi pe mine, eu cred că este necesar să ai un "plan" făcut.Să știi către ce vrei să te îndrepți.Nu în pragul bac-ului să te gândești ce facultate să urmezi și poate că alegerea făcută la grabă este un adevărat eșec pentru viitor.Clar faci o facultate degeaba dacă nu te caracterizează.Ce ar fi să dau și eu la Facultatea de Jurnalism? Ar fi o alegere total greșită.Aș intra într-o "lume" a bârfelor ieftine care nu mă preocupă deloc.
Și nu ai o viață plictisitoare dacă te preocupă viitorul tău.
Când îi aud pe alții zicând "Ce știi tu? Eu dupa liceu mă duc la muncă de "șmecheri",fac afaceri de "șmecheri", plec în altă țară și lucrez."Eu cred că ei de fapt nu se aud ce prostii spun.Și bineînțeles că țara are nevoie și de vânzători, muncitori, casnici etc.Ce ar fi dacă țara ar fi plină de avocați, medici, contabili...clar nu.
E bine să știi ce vrei să urmezi și de ce nu să aspiri la o carieră.
Eu vreau să dau la Facultatea de Drept și să profesez ca avocat.

E cam nasol sa-ti doresti ceva in copilarie si sa-ti pui sperantele intr-un singur vis.Pana termini facultatea totul merge ca pe roate si ai impresia ca si viata are aceleasi etape si examene prin care trebuie sa treci invatand, muncind si castigand la final.Eh, nu-i chiar asa, toate planurile se pot narui, societatea nu iti da dreptul la corigente, nu lasa restante pe ultima suta de metri, iar tot ce ai invatat dispare.Acum ma gandesc mai mult la independenta, nu mai vreau niciun post bine platit.
M-as baza pe siguranta unui anume post, dar pana si soarecii din pereti stiu ca daca rontai in acelasi loc, ceva o sa cedeze.Economia se schimba mereu, nevoile actuale de pe piata locurilor de munca, peste cativa ani dupa ce termini facultatea, vor fi inlocuite cu altele.Eu inca nu pot sa-mi sucesc gatul degeaba si sa ma uit in urma, pentru ca nu am varsta necesara la care sa ma gandesc la realizarile lasate in urma.Dar inainte vad ca toti astern culoare care mai decare mai atractive si cu multe capcane pe multi ani de zile.Cand eram pustan aveam alte dorinte, nu ma interesa evolutia mea in timp.

Presupun ca nu prea multi.Si de ce ar face-o? Viata nu e chiar atat de simpla incat, oricat de bine ai crede tu ca te pregatesti pentru ea, sa stii ca toate-ti vor mege struna, exact asa cum probabil ti le-ai planuit.Nup, nu e chiar asa, ca si cand ai da in boabe, ti-ai ghici viitorul, si ai stii de-ndata ce va fi sa urmeze in viitorul tau peste, sa spunem,...5-10 ani?+ ca timpul nu reprezinta decat o simpla notiune, un termen abstract, ba chiar relativ pot spune, dar deja incep sa deviez de la tema.
Cat despre fac. si domeniul de profesare, acestea nu pot merge intotdeauna mana in mana. Spre ex. poti termina o fac. pe o specializare care te-a atras, si la sfarsit sa realizezi ca ai sanse minime sa te angajezi in domeniul dorit, chiar si daca esti nevoit s-o iei foarte de jos, nu poti caci ori nu se mai gasesc in tara locuri de munca in domeniul respectiv ori ai nevoie de pile, anumite relatii si cunostinte de care tu nu dispui.Si tunci ai de ales, sau nu prea. Poti opta pentru o meserie de simplu caraus, munca de jos, care nu se ridica la nivelul studiilor tale si pentru ceea ce te pregatisei tu de fapt, ori, daca ai vreo cunostinta ceva in strainatate, poti parasi tara in speranta ca in afara, in wonderland sau unde naiba ( pe teritoriu UE, cel mai probabil ), iti vei gasi un trai mai bun, o viata mai decent traita...s.a. ajungi sa te zbati in vartejul vietii, de multe ori simtindu-te alungat din caminul tau, casa ta, tara ta din cauza conditiilor mai mult sau mai putin mizere, cel putin pe plan financiar.
Cat despre mine, nu stiu cat de in masura am fost sa vorbesc, dar pot spune c-am experienta de viata a unui licean, adica mai deloc, poate chiar mai putin de atat.

Si acum sint curioasa, tu ti-ai facut planuri de dinainte?

La ani aia orice persoana poate fi influentata de cei din jur, parinti, cunoscuti, rude, si in functie de caracterul personal face ce crede ca e mai bine, *** intrebare de ***, alti la 18 ani invata ca pamantul e rotund si alti deja au copii si sunt si divortati

Sunt in aceasta situatie si habar nu am ce sa fac...

Depinde. eu spun ca stiu doar cei care nu vor o facultate doar asa sa fie in pas cu moda sau sa mai fie o diploma ca nu se stie. planurile tineretii se materializeaza in timp dar nu se trecand peste cadavre din dorinta de a le face cat mai repede. eu pana acum am realizat cam 50% din ce mi-am propus, dar timpul nu e pierdut. stii cum se spune: totul are un sens pe lumea asta si cu cat anii trec vor mai interveni si alte planuri. fiecare etapa cu planurile ei.

Pentru a-ti atinge visurile trebuie sa fii o persoana perseverenta.dar in acelasi timp trebuie sa ai si putin noroc.e adevarat ca norocul si-l face omul cu mina lui!

Sincer nu!

Eu personal am terminat un liceu sportiv si eram foarte atras de sport, nu credeam niciodata ca o sa ma indrept spre o alta profesie in viata in afara de sport si iata-ma acum am 19 Ani sunt la facultate de psihologie si practic un job la 6 ore ca si (Graphic Designer)

Niciodata nu ve-i stii ce vei face in timp, e si normal sa iti faci planuri dar nu mereu o sa iti iasa asa cum credeai.

Eu zic ca nu trebuie sa te gandesti la asa ceva si sa traiesti viata asa cum e!