Sunt de la 18 jumate plecat. Eu personal n-am treaba cu "dorul de acasă, prieteni, familie etc", dar vad in jurul meu oameni care au propria familie acasă, copii, am vazut bărbați in toata firea plângând. Mie mi-a fost greu când m-am urcat in autocar, atunci am realizat către ce ma îndrept, dar din fericire n-am probleme cu dorul si alte "sentimente d-astea". Trebuie să știi că românii in afara sunt niste CÂINI, se sapa intre ei, se cearta si se dușmănesc. Trebuie să știi că începutul e greu: eu prima dată am fost nevoit să stau cu 8-10 persoane in 2 camere unite (habar n-am cum se numeste exact termenul, duplex, nu stiu). Paturi supraetajate ca la pușcărie (aici mi-a mai fost putin greu fiindca eram invatat cu confortul de acasă, singur in camera etc). Pana strângi primii bani sa te pui pe picioare. După iti poti cauta chirie singur (dar ca simplu roman plecat la munca nu-ti vei permite), un apartament cu 2 camere in 2 persoane plătesc 850 de euro eu si 850 un românaș aliat cu mine . Va fi greu PSIHIC, eram invatat sa-mi pună mama dinainte de mâncare, aici trebuie sa-mi Gătesc singur. Aici trebuie sa-mi spăl singur, sa fac curat, după 12 de munca nu e tocmai usor sa te apuci de gătit. Nu e tocmai roz dpdv PSIHIC, dar e rozalie dpdv financiar. Nu te lua dupa nimeni ca e greu, e doar o mica bătălie psihică pe care daca stii sa o gestionezi in maxim 2-3 zile esti super ok.
Dacă nu ai mulți prieteni în țară și rude cu care te împaci bine și crezi că poți lăsa absolut totul în urmă... și dacă știi cât de cât și limba... poate ar fi o idee bună. Cel puțin pentru tine, că o iei de la zero. Cat despre părinți, lor probabil o să le vină mult mai greu la vârsta lor să-și schimbe țara și probabil nu știu limba de loc. Oricum, la 17 ani nu ai nici liceul terminat tu. Mai bine termină-ți măcar liceul, cu studiile nu te joci. Cât despre țara în sine, nu știu ce să zic exact, dar probabil e foarte similar cu Irlanda. Mentalitatea e total diferită față de mascarada de la noi din țară. În primul rând, oamenii au respect pentru oameni și sunt mult mai deschiși la minte și mai înțelegători, dar în același timp și mai stricți și reci. E bun de probă să încerci vreun an măcar după ce îți termini liceul. De preferat să pleci la vreo cunoștință ceva pe-acolo. Părinții tăi dacă nu aveau deja un plan pentru așa ceva și pentru ei deja asta nu mai e ceva fezabil, nu ai să ai ce să convingi, e doar o problemă de imposibilitate de adaptare, e prea târziu pentru ei să facă așa schimbare.
Eu stau in Anglia de 10 luni la scoala, iti garantez nu e cel mai calduros loc unde ai vrea sa fii. Oamenii sunt reci, stau in grupurile lor, nu o sa cunosti pe nimeni si s-ar putea sa te adaptezi foarte greu, chiar daca mergi la serviciu aici. Unii sunt rasisti si te fac sa te simti prost, iar uneori se pot lua de tine, indiferent de varsta. Tara in sine e ok, adultii sunt ok, da oamenii pana in 25 de aici, nu mai sunt asa ok. Gandesc altfel, adolescentin, cum gandim noi totii, doar ca ei, exagereaza. Nimeni nu isi cumpara haine in fiecare saptamana, sau ceva de genul. Eu stau in Anglia (iti recomand primark in caz ca vii) si aproape nimeni nu merge in fiecare zi la cumparaturi, ca asa vor ei. De obicei si ei merg in pijamale si papuci pana la magazin sa ia paine, cum facem totii. Nu e un loc deosebit, crede-ma, de-asta vreau sa ma intorc
Te poti angaja si aici, de ce nu? Pe timp de vara gasesti, multe companii angajeaza minori pe timpul verii, e legal. Plus ca parintii tai nu o sa renunte la locurile lor de munca si tot ce au aici doar pentru ca iti doresti tu asta. Mai analizeaza problema. Si nu mai spune ca lor nu le pasa. Orice ar fi, sunt parintii tai.
zambetcald întreabă:
IAmDone întreabă: