Plecând de la experiența mea de la două locuri de muncă unde am avut ca șefe două femei, voi adresa întrebarea.

La primul loc de muncă, șefa era o persoană la vârsta a doua, nu avea studii superioare, nu prea era umblată prin lume (fiind de la sat), dar era inteligentă, știa cum să se comporte cu angajații, lua atitudine când era cazul, era echitabilă, fără să facă favoritisme sau chestii de genul.
La ultimul loc de muncă, șefa era tot de vârsta a doua, puțin mai tânără decât cealaltă. Era de la oraș, avea studii superioare, mai deținuse și în trecut funcții de conducere și lucrase mai mult cu oameni.
Că manager era bună, dar atitudinea și comportamentul față de angajați cam lăsa de dorit.
Nu o blamez, pe mine nu m-au deranjat cu nimic cât timp am lucrat acolo, doar că obișnuia să-i favorizeze pe angajații vechi iar dacă vreo unul dintre angajații noi avea ceva de obiectat (îndreptățit) nu lua în considerare, încurajând astfel atitudinea malițioasă/superioară a unora dintre "veterani" față de cei noi.
Nu prea își dătea interesul să cunoască fiecare angajat în parte.
Știu că un coleg (novice) a fost înjurat și umilit de către un altul (veteran) iar ea l-a mustrat pe cel umilit, cerându-i să fie supus în fața celuilalt și să nu riposteze.


Întrebarea care derivă de aici este:
Ce face diferența între cele două șefe?
Cum de una fără studii superioare și nu prea umblată prin lume, știe mai bine sa se comporte cu oamenii decât una care are și studii și a lucrat și mai multă vreme cu oameni?

Asa si acum la care job mai esti, la al 3lea sau care? Vad ca te muri cu jobu ca tinganu cu cortu Este din cauza ca vezi si intilnesti oamni asa cum ai descris in intrebarea ta?

Daca de aia pleci de colo colo, sa stii ca niciunde no sa gasesti tu colectiv perfect, oamenii is diferiti si cum gindesc, cit gindesc si asa mai departe.
Nu mai cauta lumea ideala pentru ca nu-i. De aia oamenii au bagat legi, sefa aia si ea trebuie sa se supuna legilor si regulilor acolo unde lucreaza.

Daca te ocupi cu observatu si vrei sa fie corect totu, atun ci reclamo anonim la sefii ei, poate asa o sa o lase mai usor.

Comportamentul unui om nu este dat de ce studii are, ala este caracterul omului, asa ca poate sa aiba sau sa nu aibe studii.

Eu am vazut de astia mai fara studii si is de jale daca ai auzit de proverbu ala sau zicala ce o fi, sa ajunga prostu sef, nu mai stiu cum suna dar ceva la asta se referea.

O sa intilnesti mai multi de aia comportament naspa la cei cu studii mai slabe.

Dar eu cred ca tu ni ai activitatea si te cam plictisesti, de aia stai sa despici firu in 7

Șefa de la oraș își vedea interesul propriu, sau propriul obiectiv, pentru ea angajatii noi erau de umplutura, dacă plecau veneau alții și tot asa, probabil si printre ei vor fii unii care vor rezista și vor ajunge sus " învingându i" pe cei vechi cu propriile arme, legea selecției naturale sa zicem, sau chiar legea junglei, cei puternici cu adevărat rezista, iar acestei șefe nu i pasa de lucrurile astea umane, atat timp cât activitatea lor nu se răsfrânge asupra business ului.(Părerea mea personala este ca nu ai de ce sa suporți atitudine umilitoare la locul de munca, cel mai bine e sa pleci de acolo pentru ca în viata nu merita pentru un job sa suferi inutil ) Cea de la tara avea alta atitudine fiindcă era de asa natura atat ea cât și mediul de acolo, probabil era și ea însăși mai umana și vedea business ul din alta persepectiva, sau pur și simplu avea răbdare și tactica de a aplana conflictele între angajați. Pe de alta parte poate ca cea de la tara avea grija de angajați fiindcă posibil sa nu găsească atât de mulți doritori cum sunt la oraș. Dacă la oraș sunt 20 care vin la interviu pentru jobul respectiv poate la tara vin 2 și atunci e normal sa încerci sa i păstrezi pe cei care au potențial

La fel cum nu pentru orice oameni este potrivita " meseria " de parinti, la fel nu chiar pentru oricine este potrivita nici meseria de " sef " (care inseamna Conducator).
Nu studiile unei persoane echivaleaza CARACTERUL! ( desi, studiile sunt ABSOLUT! NECESARE! pentru a putea indeplini o functie de Conducere! - cred ca e lesne de inteles motivul)

Cum de una fără studii superioare și nu prea umblată prin lume, știe mai bine sa se comporte cu oamenii decât una care are și studii și a lucrat și mai multă vreme cu oameni?

Am sa-ti las DOAR un Citat ( din Biblie - Proverbe

https://www.bible.com/ro/bible/191/PRO.29.23.VDC

Hai să-ți prezint și eu experiență personală ca să vezi că ceea ce spui se leagă. Acum citind asta mă gândeam la ale mele și exact o întrebare de genul mi-a venit și mie în minte de ce conform aparențelor oamenii cu studii, oamenii plimbați așa cum spui și tu, aparent, nu, ar trebui să fie educați, ba chiar superiori nouă? Și totuși ajung să ne ofere unele lecții exact oamenii aceia, mai neumblați și mai de la țară.
Eu am lucrat o perioadă în București, ca și învățător, și ajunsă acolo, am pornit clar cu ideea că o să am cu cine purta dialoguri, că o să fie totul ca uns deoarece vorbesc cu oameni culți, cu oameni cu experiență, ba de altfel elevii mei îmi spuneau că ei au umblat deja prin toată Europa când eu nu reușisem să văd nici jumătate din România. Cu elevii nu am avut probleme, ei erau niște scumpi, însă părinții erau ca un ghimpe în coastă, la orice pas greșit eram sub lupa lor și târâtă prin direcțiune cu fel și fel de plângeri. Nici aici nu ar fi ceva foarte greșit, eu sunt de părere că dacă greșești trebuie să-ți asumi și cât poți să plătești și să remediezi, însă ideea era că nu erau chestii majore, erau chestii minore și unele nici nu aveau legătură cu strict copilul lor, deja se ajunsese la plângeri pe Curriculum și Programe, chestii care nu cred că ar trebui să fie de interesul părinților, așa cum eu nu mă duc la doctor să-l întreb de ce nu mi-a spus exact în termeni medicali, cât e inima mea sau ficatul meu.
În prezent lucrez în mediul rural cu părinți care admit că nu-și prea aduc copiii la școală cu toate ustensilele, mai mult aduc eu, însă bunul simț de care dau dovadă și comunicarea minimă dar fermă, care cred că e cea mai bună între cadre didactice și părinți, mă face să mă duc zi de zi cu drag la muncă și sa-mi doresc să învăț și eu cât mai multe din meseria de profesor.

Mai pe scurt aș spune că aparențele înșeală, în cazul meu mă așteptam ca cei dornici de mahala și de săpat să fie părinții de la rural, așa ar suna o aparență iar cei de la urban să vină cu vorbe dulci, cu dialog elocvent și cu atitudinea de "ei nu s-ar preta niciodată la așa ceva." Când povestea stă exact invers.

Cam așa văd eu lucrurile și-n povestea ta. Șefa de la oraș, plimbată, cunoaște mai bine lumea, o lume perversă și profitoare. O lume cu de toate.

Pe când șefa de la țară, mai șezută în perimetrul ei, nu a avut timp să studieze lumea sau cel puțin nu ca șefa de la oraș, ea a avut timp în schimb să se conecteze cu mediul ei și cum doar acela i-a fost cunoscut, a învățat zi de zi să devină mai bună ca șefă pentru pionii ei.

E dacă vrei ca și cu nebunul care face o crimă și nebunul care nu face o crimă. Se spune că nebunii trăiesc în lumea lor și au o imaginație debordantă, cel care e nebun ieșit în lume, citește, vizionează filme posibil să se inspire, cel care nu are timp sau nu vrea să vizioneze filme sau nu prea citește, poate că are și el impulsul transmis de nebunia lui, ca să ucidă, dar nevăzând exemple, nu prea știe cum să înceapă.

O altă variantă poate fi legată și de aspirațiile noastre. Șefa aia de la oraș, dacă simte că a muncit mult pentru a ajunge acolo, poate are niște aspirații mari de la tot ce o înconjoară. Și de aici atitudinea narcisică și too much bossy cu subalternii. Cred că o persoană de genul nici nu are în vocabular ideea de greșală.

Pe când șefa de la rural, poate a muncit și ea, dar și sub aripa norocului, poate nu a simțit aceeași presiune ca cea de la oraș, de a realiza și face ceva și poate și de aici ideea, de ce una a fost plimbată și alta nu, aia de la rural avea aspirații, dar nu la fel de vehemente și puternice ca cea de la oraș și atunci nefiind acea dorință, ba chiar acea obsesie de a reuși, fie ce-o fi, cea de la sat e mai chill în atitudine decât cea de la oraș.

Frumoasa poveste

Sunt 2 persoane diferite. La sat persoana este mult mai calma, este mult mai linistita si are mai multa rabdare, deoarece la tara cam greu sa dea stresul peste tine pentru ca nu ai timp de televizor nu ai timp sa asculti toate porcariile de pe net si de la comunitate, ai mereu cate ceva de facut in gospodarie fara stres. Pe cand la oras, toate ingramadite, multa poluare, putina verdeata, putina liniste, si nervii intinsi la maxim, si atitudinea persoanei de la oras este una egoista, eu tind sa cred ca se gandeste ca acele persoane angajate de mult timp au intaietate la ea in firma pentru ca rodul muncii de la cele veterane in firma vine, si d-aia tine cu ei, ca nu vrea sa se puna rau cu ei ca sa plece cumva vreunul din firma, asa mai bine pleaca novicele.
Orasul din zilele noastre e un producator de stres, si datorita stresului pe care il acumulam atitudinea noastra nu mai e de iubire si liniste ci mai mult de a face cat mai multe si cat mai egoist.

Depinde. Studiile superioare nu iti ofera neaparat o inteligenta emotionala crescuta sau iti schimba persoanalitatea si felul in care interactionez cu alte persoane.
1.Rosalia, te rog iți poți face timp astazi sa termini lucrarea de care am discutat dimineata. Stiu ca ai un program super incarcat si te presez cu acest target insa vreau sa intelegi ca e foarte importanta sa o terminam pana diseara fiind target-ul stabilit si as aprecia foarte mult daca ai putea face asta. Sunt placut impresionat de ce ai realizat in ultima perioada, in ciuda faptului ca am intampinat atatea probleme! Sa nu crezi ca nu am remarcat diferenta facuta de tine intr-o perioada atat de scurta la compania x si nu apreciez. Te rog sa nu eziti sa imi spui, daca te mai pot ajuta cu ceva cand imi iau pauza la 10 daca esti prea aglumerata.
2. Vezi si tu daca ai timp azi termina chestiile alea care te-am rugat. Dar nu te grabi cumva sa-ti transpire palmele ca maine poate iar suni si zici ca esti bolnava.
3. Vezi ca mai ai 2 ore pana termini programul si poate pleci acasa cum ai facut si ieri fara sa iti termini treaba! Sunt cu ochii pe tine si la urmatoarea abatere te concediez! Pe langa faptul ca ti-am oferit un loc de munca bun si stabil, greu de gasit iti mai bati si joc de munca mea! Ne vedem dimineata la prima ora!

Intelegi diferenta?
Un sef bun nu are neaparat in vedere ca sa zic asa, felul in care se simt angajatii si felul in care interactioneza atata timp cat obiectivele companiei sunt stabilite, indeplinite, in mod legal sau nu daca in unele cazuri se poate. Sa nu mai vorbim de partea de moralitate...
Si ce facem cu eficienta angajatului si cu time management? Cu toleranta la stress, burnout, probleme atat la munca cat si in exterior. Si alte lucruri ce implica aceasta funcție si nu numai.
Comunicarea eficienta consider ca e cel mai important aspect, verbala/nonverbala, gradul de inteligenta emotionala cat si capacitatea de a " citi emotiile altor persoane" si gradul de empatie.
Principiile stabilite. Motivatia, inovatia si experienta.
Un conglomerat de atributii ce ajuta zic eu, o persoana care se afla in aceasta functie.