Salut. Am 26 de ani. Lucrez de 2 ani la o firmă la privat în domeniul electric şi terminând facultatea de inginerie electrică, aşadar lucrez în domeniu şi am fost încântat. Este primul meu job unde am început la "munca de jos" să spun aşa dar am avansat la un salariu mai bun şi la o muncă de birou.
Ca să vă faceţi o idee despre mine, sunt o persoană răbdătoare şi înţelegătoare, nu consum alcool şi nici nu fumez.Am o viaţă liniştită, nu îmi place să fiu în evidenţă.Fac sport regulat şi încerc să mă întreţin atât pe plan fizic cât şi pe plan mental. Sunt o fire mai timidă să fiu sincer şi am o oarecare jenă să fiu la evenimente sociale.Aşa a fost felul meu de încă de mic. Toate persoanele cu care interacţionez mă consideră un prieten bun şi nu am avut niciodată persoane cu care m-am certat şi să nu vorbesc, niciodată.Îmi place să ajut lumea, făcând asta şi pe gratis de multe ori şi să mă sacrific pe mine pentru binele celorlalţi. Terminând mica descriere voi ajunge la subiect.
Voi încerca să fiu cât mai raţional şi corect, să nu-mi pun sentimentele în aceste cuvinte astfel să nu dramatizez mai mult decât trebuie.
După aproape un an, un coleg care se ocupa cu fluxul de producţie şi care lucra la un computer şi-a dat demisia subit şi cum stăteam şi tăiam nişte fire şi le lipeam vine şeful şi patroana şi îmi spun că am un job nou pentru mine. Era vorba să îi iau locul unui coleg care a lucrat 10 ani la firma respectivă şi am petrecut cu el 2h în care între timp acesta îşi încheia ultimele socoteli cu firma.În aceste 2h a trebuit să acaparez cât mai multe informaţii în timp ce patroana se "răstea" la mine să fiu atent şi să scriu tot într-un caiet. La început mi-a fost foarte greu, ajungeam acasă obosit psihic deoarece erau nişte probleme de care nu m-am izbit niciodată. Erau formulare de îndeplinit, comenzi de piese de făcut, eu la care habar nu aveam dar timpul trecând şi dându-mi silinţa în timp ce eram mai mereu certat că nu-mi fac treaba cum trebuie am reuşit să mă stabilizez şi să învăţ lucrurile din greşeli.Era o muncă obositoare. Acum 6-7 luni, o doamnă care se ocupa cu verificarea aparatelor şi-a dat demisia deoarece avea probleme de sănătate. Aceasta avea o vechime de 15 ani dacă nu cumva şi mai mult şi conducerea au decis să mă pună pe mine fiindcă sunt o persoană care îşi dă silinţa. Aparatele pe care le verificam nu ştiam la ce se folosesc, a trebuie să învăţ din greşeli şi să-mi întreb colegii încontinuu.Din nou, a trebuit să acaparez 15 ani de muncă în câteva zile fiindcă clienţii erau mulţi şi timpul costă bani la orice firmă. Însă în ultima perioadă stresul şi oboseala şi-au făcut simţită prezenţa.Am discutat cu conducerea şi le-am propus să îmi scadă din salariu şi să angajeze pe cineva însă au refuzat şi cică să mă ajute un coleg să împachetez produsele care pleacă de la noi dar cu timpul acest coleg fiind şmecher începea să mă lase pe mine şi lucrurile au devin ca la început, ca şi cum şedinţa pe care am avut-o nu a existat. Acum început să fiu mai depresiv şi trist că sunt "certat" mai tot timpul şi mă bate gândul de 1 lună să-mi dau demisia şi să mă angajez ca un vânzător la un magazin, gen Altex sau Flanco dar să am o viaţă liniştită însă îmi este foarte frică să demisionez şi nu ştiu de ce. Îmi poate spune cineva care sunt paşii pe care să îi urmez să-mi dau demisia? Vrea să le las 20 de zile să-mi găsească înlocuitor. Vă rog să-mi răspundeţi şi ce părere aveţi despre povestea mea.Singura chestie pe care o simt este că ei nu se vor descurca fără mine fiindcă aceste două posturi sunt principalii piloni de susţinere a firmei. Fluxul de producţie, verificarea produselor şi expedierea lor şi simt că voi dezamăgi colegii dacă plec deoarece nu se vor descurca fără mine.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook