Salut, am de 25 de ani si cred ca am ales cam târziu direcția profesională, m-am hotărât să devin polițist. Cu toate acestea, mă confrunt cu dilema faptului că, până când voi fi pregătit și voi strânge suficienți bani pentru școală, îmi va fi posibil să încep studiile abia în jurul vârstei de 27 de ani. Întrebarea mea este dacă este prea târziu să urmez cariera de polițist la această vârstă, având în vedere și perioada necesară pentru studii (2 ani pentru agenți și 3 ani pentru ofițeri) sau dacă ar trebui să iau în considerare și alte opțiuni de carieră.
Si daca M.A.I este varianta, ce cale recomandati, agent sau ofiter?
Bogdan, nu e niciodata prea tarziu! Daca iti doresti ceva cu adevarat, si prin asta nu faci rau altcuiva, fa-o! E mai rau sa ajungi sa ai o cariera stralucita intr-un domeniu daca ti se pare ca viata ta e mizerabila dpdv al alegerii facute, te duci la munca in scarba si tragi de tine sa te motivezi in fiecare zi, decat sa incerci ceva ca iti doresti si sa nu ajungi foarte departe cu asta. Daca nu o faci, vei ramane cu semne de intrebare si vei regreta toata viata ca n-ai incercat. Oamenii care te demotiveaza in sensul asta sunt oameni tristi care s-au conformat tiparelor societatii si doar asta le-a mai ramas...sa incerce sa para ca sunt superiori celorlalti. Eu am 37 de ani, am absolvit Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti cu un masterat la Politahnica si am renuntat la constructii la 33 de ani, facand o reconversie profesionala spre IT. Am inceput pe salariu considerabil mai mic din cauza lipsei de experienta si mi-a fost greu, dar nu regret! A fost cel mai bun pas pe care il puteam face din punctul asta de vedere. Dupa cativa ani, am gasit ce imi doream. Nu e niciodata prea tarziu! Bafta!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Timpul tau pentru a fi politist a trecut demult, cauta altceva o sa ajungi la 50 de ani si nu vei face nimic.
La 25 de ani ar fi trebuit nu doar să știi ce vrei să faci, ci chiar să-ți fi început cariera de vreo 3 ani. Tu încă ești în stadiul de a evalua posibile cariere aflate la ani de zile distanță?
Mai trage tu de timp cu dilemele astea multă vreme, și te vei trezi că ai 50 de ani și nu ai făcut nimic.
Hai sa nu exageram, fiecare are un parcurs diferit in viata si nu scrie nicaieri ca daca nu respecti ritmul impus de tine, adica dupa liceu sa lucrezi imediat, gata, ai esuat in viata.Mai este mult de la 25 pana la 50 de ani.Iar oamenii sunt mizerabili tocmai pentru ca nu isi gasesc curajul sa inceapa altceva, sa mearga pe alt drum, cand au posibilitatea dar se lovesc numai de,, incurajari".
Răspunde
Eu nu am spus că este prea târziu să mai facă ceva. Doar i-am sugerat (spre binele lui) să nu mai procrastineze, să înlocuiască "dilemele" cu decizii și să se țină de acele decizii.
Și motivul este simplu: cu cât trece mai mult timp de când ai terminat studiile, cu atât este mai greu să te reapuci de învățat și să reintri în ritm. Cu fiecare an care trece, efortul necesar este mai mare, la fel și riscul de a-ți pierde motivația și de a renunța.
Dacă ar fi spus "Am 25 de ani, mi-am dat seama că vreau să mă fac polițist și învăț trei ore pe zi pentru asta" i-aș fi spus "Bravo ție, mult succes, ține-te de treabă!"
Dar el nu a spus asta. A spus că încă are dileme în ceea ce privește direcția profesională și a amânat cu încă 2 ani momentul startului. Ceea ce pare să indice că în continuare nu ia lucrurile foarte în serios.
Si care este problema? Cunosc o femeie care la 50 de ani a inceput scoala postliceala de asistenti.E logic ca pana la aceasta varsta a avut multe alte locuri de munca.Probabil ca exista o justificare pertinenta, nu cred ca OP are de gand sa mai sparga seminte in fata blocului pana la 27 de ani. Daca ar fi scris cum doreai atunci postarea era sub forma de anunt, nu sub forma de intrebare.
Really?!
Eu am 28 de ani și încă mă mai gândesc ce dracului vreau să fac cu viața mea, însă la dracu de mă descurajez sau renunț.
Am facut de 2 ori școala de soferi și azi sunt șoferiță, nu dintre cele mai strălucite, dar la o destinație viu te duc, dacă vreau. 
Am eșuat la facultatea de psihologie prima dată, dar deja mă apuc să mi reiau studiile pe psihologie.
Am liceul pedagogic și de 6 ani mă chinui să iau titularizarea și fix in ritmul meu învăț pentru ea și o dau până o iau și nu dau 2 bani pe părerile răutăcioase ale altora și trebuie să fac și facultatea de pedagogie pentru că deja ne-au spus că nu vom mai putea profesa doar cu liceul și de când am sesizat ce prost stă azi sistemul de învățământ, am decis că vreau să fac și dreptul deoarece m-ar ajuta mult să mă apăr în învățământ, să-mi apăr drepturile care azi observ că sunt tot mai puține pentu profesori și cele mai multe pentru elevi și părinți și chiar să-mi apăr și alți colegi de breaslă ca să nu fie umiliți, ceea ce sistemul a ajuns cu brio să facă astăzi. Așa că, uite cum în ritmul meu studiez și nu mă las.
Deci dacă tu ai avut norocul de o familie care să te motiveze sau să te facă de mic să știi ce vrei sau dacă ai avut norocul unui sistem energetic mai bun sau chiar gene mai bune, nu cred că e ok să te raportezi la alții după sistemul tău și mai ales să-i judeci.
Până la urmă și asta ți-o spun in calitate de învățătoare, din simpla observație la clasă, nu toți avem același ritm și sincer nici nu toți respectăm același sistem.
Ba chiar asta era o teorie super cunoscută în pedagogie, teoria lui Piaget, în care el consideră că noi oamenii, mai ales copii au totul înascut in codul lor genetic, în natura lor, au toate resursele necesare de a se dezvolta și crește, doar că fiecare are o creștere unică și doar în propriul ritm vor crește și se vor maturiza. Însă da, tot Piaget susține că omul nu se dezvoltă decât prin relaționarea lui cu mediul, ca om, ca ființă bio-psiho-socială. Însă de aici putem deduce simplu, că ia gâdește-te că un copil hiperprotejat sau cumva izolat de propria familie, căruia nu i s-au oferit stimuli de mic copil și chiar experiențe cât mai diverse pentru a relaționa, învăța și dezvolta, ok, poate omul are o întârziere în dezvoltare, poate ajunge chiar la un retard mintal în timp, dar de aici la a judeca omul și a crede că el nu poate face nimic, trebuie să fii doar nebun să judeci oamenii așa.
Și doar la educația care se pune astăzi, prin a oferi copilului experiențe și mai multe lucruri de a învăța și el a alege ce-i place mai mult, dar și mergând efectiv pe o învățare cât mai practică și nu doar o toceală banală, de aici îți dai iar seama simplu, că un om ce a fost privat de aceste experiențe prin care copilul să se dezvolte și să devină adult cât mai repede, așa cum spui tu, că ar fi de fapt normal, cum ai vrea ca omul ăla să se dezvolte armonios și la fel de repede ca alții.
Plus că societatea actuală, sincer, nu mai e una în care copilul sărăntoc rămânea tot victima sărăciei sau bogatul ce a primit lingura de aur de la naștere în gură, putem jura că va muri tot cu lingura de aur în gură.
Ce vreau să spun de aici, este că azi societatea asta e tocmai una foarte neomogenă și foarte discrepantă. Un copil sărac ce a învățat la lumânare a ajuns azi mare patron și doarme în paturi de aur. Pe când tot altul ce a învățat în lux, nu a reușit ce a reușit ăla la lumânare. Cam așa se aplică treaba și cu cei care au început mai târziu. Sau au eșuat constant, tocmai dacă nu s-au lăsat și au mers în ritmul lor și în stilul lor, dar nu au renunțat, ok, poate azi nu au ajuns patroni, dar poate nici sărăntoci nu mai sunt, pentru că nu s-au lăsat.
E exact ce-mi zicea terapeuta mea mereu, că două broaște au căzut într-o găleată cu unt topit sau într-un iezer cu apă, și una a dat din picioare mereu, chiar involuntar și doar din instinctul de supraviețuire, și a naibi s-a salvat și a ieșit din lac, pe când a doua broscuță a căzut în lac și a murit înecată doar pentru că nu a dat din coate și din mâini. Măcar compulsiv dacă dădea și cine știe, poate se salva. Dar nu, ea a ales să stea pe loc și să se scufunde.
Deci aici e toată cheia și e ceva ce sincer nu am priceput, băi nene, niciodata la societatea asta, de ce dracu, parcă oamenii îi atacă mereu tocmai pe ăia care sunt ca broscuța ce înota haotic și compulsiv, luptându-se să supraviețuiască. Adică după ce că poate un om și-a găsit menirea la o anume vârstă și trage, se chinuie să învețe pentru, se luptă, cade, poate, dar iar se ridică și luptă și nu se lasă, de ce dracu tot la oamenii ăștia vin mereu cele mai înțepătoare cuțite și demoralizări.
Adică niciodată nu am priceput treaba asta. Chiar nu am priceput. De ce tot pe oamenii care se chinuie, care deși poate le este și greu, da, să tragă de ei, dar nu se lasă, după ce că sunt ei necăjiți și fac eforturi suplimentare pentru a se motiva zilnic, pentru a se ridica din pat să și continuie viața, vine niște tâmpiți "sinceri" chipurile să i demoralizeze și mai tare.
Sincer, chiar nu am priceput?!
Adică eu zic că tocmai, unul care se ridică din pat și da știe ce are de făcut, ok, cu ăla poate-ți permiți să fii oleacă mai dur și să-l critici mai mult, însă cu unul care trage să supraviețuiască, sau se dezvoltă în ritmul lui, mai lent, de ce naiba sunteți bă frate câini.
Păi oamenii ăia chiar au nevoie de oameni suportivi și pozitivi în viața lor, nu de "sinceri".
Și încă ceva, ok, poate e exact ce spui tu, poate omul la vârsta asta nu mai ajunge polițist mâine așa cum visează. Dacă nu mai ajunge el oricum bănuie, zic din moment ce a și pus intrebarea. Însă faptul că voi i-ați încuraja pe oamenii ăștia, de fapt ar spune niște lucruri despre voi fraților, nu despre el, omul pămpălău de jos. Poate el e mai conștient decât tine, cine este și poate știe până la urmă ce poate și ce nu poate.
Iar dacă el nu poate, ok, eticheta lui rămâne de "pămpălău" realitatea nu se schimbă cu nimic, deși faptul că el a încercat și nu a stat pe margine să se plângă "că vai ce soartă mai am și eu" și asta spune iar ceva despre el.
Însă faptul că tu jignești și până la urmă jignire sau nu, tu ești pesimist, negativist și cam pare că de fapt nu vrei să ridici omul ăla de jos, nu vrei să-i dai o minimă speranță și lui, ce spune asta despre tine, de fapt? Oare ce spune? Despre voi toți de fapt. Tiparul tău din păcate au fost toți din viața mea și de aia nici nu am ajuns prea departe, dar la dracu bă, dacă mă las. Eu una cel puțin, chiar mi-am găsit o deviză în viață, că cu cât oamenii mă vor pune mai jos și vor spune că nu pot, eu să tac, să plec, pe certuri chiar nu sunt expertă, dar să mă motivez dublu, doar ca să pot. Și uite că niciodată nu m-am lăsat, orice ar fi fost. Și ba chiar oamenii ca voi ne-au motivat, pe asta chiar apreciez, ce să zic oamenii ca voi, dar în rest, după aceea câți bani a trebuit să bag în terapie ca să mi vindec traumele nu ai idee. Așa că sfstul meu, mai ușor cu aceste păreri negative și până la urmă doar cu iz de a pune pe alții la pământ, din propriile voastre neputințe și uneori dintr-o simplă invidie, că vai, dacă ați motiva pe alții să poată, simțiți că ăia ar avea potențial și la dracu dacă v-ar plăcea unul mai ales și pămpălău să aibă o reușită mai mare ca a vostră cândva.
Eu chiar am simțit că de fapt oamenii care mi-au zis cândva că nu pot, le era doar teamă să nu cumva să reușesc mai multe ca ei. Orice firmitură aș fi obținut era perfect, doar nu mă lăsau să mor de foame, dar doar să nu cumva să dea sfântul să reușesc mai mult ca ei, că era grav.
Așa că nu știu ce o crede omul din întrebare, dar eu una am cam fumat toate bullsh cu această "sinceritate" deghizată de fapt doar în pură răutate. Și ce mă frapează mai rău, este că am observat că tot oamenii cu "sinceritatea" pe limbă, la dracu dacă și-ar admite vreodată propriile defecte. Doamne ferește!
Că de, omul sincer, doar e și perfect, vere.
Astia din comentarii, sunteti cei mai idioti oameni posibili ca ii spuneti unui tanar de 25 ani ca e prea tarziu sa se faca politist? Prea tarziu pentru ce? Cum? Adica voi nu vedeti politisti burtosi de 50 ani prin oras? Ca eu vad destui. Pe langa ei, unul de 25-30 ani e un bebelus! Niciodata nu e prea tarziu sa-ti schimbi cariera
Mentalitate de romani prosti 
, mai ales cristi ala saracu de el numai raspunsuri de genu sictirite sau cu scopu de a te face sa te simti prost.Cand el sigur e un papagal care n-a realizat nimic cu adevarat in viata asta.
Nu am vazut niciodata un raspuns folositor de la el. Daca intreb de ex cat costa un medicament x la farmacia catena imi raspunde "du-te la farmacie si intreaba" de parca a gasit el solutia tuturor problemelor 
Bine macar ca nu mai vorbeste despre femei, pantofi si tocuri ca intr-un timp numai pe asta era fixat dar nu vreau sa spun mai multe ca odata am intrebat ceva despre el si mi-au sters adminii intrebarea pe motiv ca era hartuire...
Are pile pe acolo el si cu violeta ambii n-au o treaba raspund cu gandu de ata cat de destepti sunt ei si cat de fraieri sunt restul .
La fel gândesc și eu. Miss Furnicuță.
Deci și pe tine te-au indignat comentariile răutăcioase ale unora care m-ar și durea dacă ar și fi mai mari ca băiatul din întrebare și deci poate au și copii acasă și le vor spune copiilor lor zilnic că nu se poate. Sau că nu se poate doar dacă nu știu ce? Păi cu mentalitatea asta ce copii vei crește?!
Deci îmi venea să sparg telefonul când am citit așa răspunsuri.
Mai ales că nu știu dacă ai observat (acum nu îl fac musai și ceva bun, poate cine știe faptul că fugi de la un job la altul chiar denotă o labilitate a ta psihologică) astăzi e chiar la modă să schimbi deja 2, 3 domenii de activitate. Adică mulți care au avut înclinație către ajutor, au studiat și sociologia, dar și pedagogia și psihologia.
Pe când cei cărora le-au plăcut domeniul legislativ, au studiat și în domeniul apărării, dar și în domeniul legislativ.
La fel ca mulți care au avut înclinații artistice au avut talent pe mai multe zone.
Ba chiar actorii nu știu dacă ați observat, dar deja industria asta, caută de obicei actori cu voci frumoase deoarece actorii, cam au ajuns musai și cântăreți sau cei care s-au consacrat ca și cântăreți, inevitabil sau din plăcere au ajuns și să joace măcar într-un film sau o piesă sau pur și simplu au apărut măcar o dată într-un spot publicitar. Tocmai pentru că sincer un domeniu, oricât de sus sau de jos aar fi în orice caz implică mai multe materii și mai multe cunoștințe.
Spre exemplu și la noi la psihologie, dacă nu știai bine engleza, matematica și biologia și anatomia, nu făceai față. Deoarece de matematică inevitabil aveai nevoie la statistică, de engleză aveai nevoie ca să faci conspecte ale studiilor psihologice efectuate pe diverse eșantioane. Și hai să zicem că deși de biologie aveai nevoie mai puțin doar la anumite materii, însă nu deveneai niciodata un psiholog bun, dacă spre exemplu nu cunoșteai totuși și tulburările din DSM, deși da, psihologul nu are voie să pună niciun fel de diagnostic, tu ca psiholog trebuie să studiezi foarte bine tulburările și să știi ce terapie se pretează pr fiecare tulburare în sine, iar ca să știi mai in profunzime tulburările și cum influențează ele viața clientului tău, evident că trebuia să știi măcar neuropsihologia și să știi de chimia creierului și astfel să știi cum abordezi terapia.
Adică spre exemplu dacă vine unul cu depresie și tu știi că el de fapt de serotonină are nevoie, evident că-i vei face un program omului în care să stea numai în soare, să se miște și chiar să caute un loc de muncă pe direcția asta. Adică soare și multă muncă fizică.
La fel cum dacă venea un anxios social, trebuia să știi că de fapt e cam soră cu depresia și că de fapt cam tot de serotonină avea nevoie omul, dar el având frica de mulțimi, el trebuia să se expună mai mult la mulțimi decât la soare, și mai trebuia și să știi, că dacă la depresie puteai să ajungi și la bătăi minime ale inimii, în schimb la anxietate, într-un șoc sau un atac de panică, puteai să faci și un infarct sau tensiunea îți creștea peste limită și că da, chiar în timp de la anxietate ajungi clar și la probleme cu inima.
Deci oricum ar fi, un domeniu clar implică oricum studii multilaterale și cât mai multe cunoștințe din mai multe domenii.
Deci oamenii ăștia nu știu de fapt ce obțin prin a-i pune pe alții la pământ, mai ales pe oamenii care se chinuie și ei abia să supraviețuiască sau și-au început mai târziu viața.
Daca sunteti hotarat mergeți pe drumul acesta.
Sunteti foarte tanar, aveti viitorul inainte.
Daca faceti 3 ani, la 30 de ani este o varsta foarte buna pentru a incepe o cariera in domeniul MAI.
Mult succes!
Nu, nu este. Dacă ai noroc, te poți încadra din sursă externă și faci Academia în timpul serviciului
Sincer la gradele in M.A.I, nu mă pricep. Dar cred că mă pricep la consilierea pe carieră.
Ce să vezi cu asta m-am confruntat și eu de la 18 ani până azi la 28 și nici azi nu-mi sure unde aș vrea să rămân. Însă știu sigur că psihologia o termin și voi face tot consiliere pe carieră. Am văzut prin mine și apoi ce am mai auzit și la alții, mai ales în era și societatea actuală, unde se vorbește parcă parșiv de o "pasiune" "plăcere a muncii" și chiar de munca a devenit cartea ta de vizită în societatea actuală. Cred că e chiar esențial să existe consiliere în direcția asta. Să ajuți oamenii să-și găsească menirea, vocația și direcția în viață, pe care până la urmă o vor urma până la pensie.
Dar revenind la tine și problema ta. Eu zic că târziu nu este niciodată să-ți începi viața și să-ți găsești vocația și pasiunea de care au innebunit cu toții, vorbind, deci e bine și acum.
Însă singurul lucru pe care ar trebui să-l ai în vedere este că cei din M.A.I se retrag mai repede din funcție. Acum nu știu dacă pentru tine asta ar reprezenta un avantaj și dacă la retragerea din funcție e doar o retragere de fapt din funcție sau o pensionare mai devreme. Însă dacă e o pensionare e ok, pe deoparte că termini munca mai repede, apoi pensie, însă mă gândesc că pentru tine, poate ar fi o pensie mai mică ținând cont că nu ai lucrat direct din fașă cum s-ar zice și ai început mai tàrziu. Dar cine stie poate poți plăti tu din salariu pentru anii pe care nu i-ai avut lucrați în poliție, însă dacă totuși ai lucrat altceva și în anii ăștia va fi bine pentru tine că ești contribuabil la pensie, direct din fașă.
Însă ar mai fi o problemă, cum spuneam dacă spre exemplu retragerea ar fi doar din funcție și nu pensionarea, pentru că tu începând mai târziu, poate nu ai apucat să treci prin toate stadiile, că știam că la ăștia în M.A.I. este pe grade și funcții și prin ele poți ajunge, adică in gradul mai sus, doar lucrând asiduu și cât mai mulți ani. Și aici mă gsndesc, doar, la treaba asta cu a începe munca de polițist mai târziu. Că poate până la 45 de ani saucare era retragerea din funcție, tu nu vei apuca să prinzi și să treci prin toate gradele alea și ar fi păcat să nu ai o pensie prea mare doar pentru că te-au încurcat acele grade și acei câțiva ani pierduți. Însă eu îți spun oricum doar ce bănui pe baza a ce am auzit și eu că este domeniul apărării. Însă nu o lua chiar de bună, că poate nu e așa cum spun eu și doar fabulez.
Dar astea au fost doar așa niște păreri, niște puncte de adus in discuție. Insă în realitate, eu te incurajez să mergi pe drumul ăsta dacă tu ești convins că ăla e locul tău și că tu de dimineață până seara, te vezi făcând profesia aia.
Și ca idee, știam că mulți care au fost polițiști sau care chiar au avut chemare către acest domeniu, au avut ulterior și pasiune pentru legi și drept și au lucrat și în acel domeniu. Deci ca idee, dacă ar fi ceva adevărat din ce ți-am spus eu mai sus, că ieși mai devreme la pensie și poate nu-ți convine, măcar mai poți profesa pe viitor, pe domeniul ăsta legislativ. Zic și eu.
Însă cam atât știu despre acest domeniu. Mai multe nu știu.
Dar dpmdv, ai toată susținerea să-ți urmezi visul și cariera. Dacă tu simți că ăla ți-e locul, luptă pentru el și indiferent de vârstă, obține jobul ăla.
Succes!
Sunteti extrem de tanar, aveti o viata inainte. Perfectionarea nu este niciodata tarzie, daca exista dorinta. Exista? Perfect! Nu exista, mergeti pe alt drum pe care l-ati ales, dar asumat, fara intors capul, fara regrete. Va recomand ofiter. Studii superioare sa tot fie. Bafta!
Mulțumesc tuturor pentru timpul acordat întrebărilor mele. Am fost plăcut surprins să găsesc o comunitate atât de activă pe acest site mai vechi. Aprecierez atât încurajările cât și sinceritatea voastră. Fie că a fost o perspectivă blândă sau aspră, toate comentariile au avut un adevăr în ele. Mulțumesc pentru efortul depus în a-mi răspunde la dilemă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
