O sa trec direct la subiect, sunt un elev mediocru si sunt un adevarat dezastru la matematica insa sunt talentat in desen si motivat sa urmez facultatea de arhitectura.
Am doar nevoie de informatii legate de orele de curs si de admitere (atat nota de admitere cat si testul).
In privinta asta, nazuinta pentru evolutie e cit se poate de onorabila. Dar exista un viciu de rationament atunci cand transferam o nazuinta personala altui individ, fie chiar copilul nostru. Asa gindeam si eu. Insa la o privire mai atenta, un copil e un individ care se trezeste in brate cu un "contract" de viata semnat in numele lui. Este permanent luat tare de adult incit nu ajunge niciodata sa-i puna acestuia intrebarea daca el copilul chiar are obligatia asta. Nu am probleme cu aspectul pragmatic ca trebuie sa-l ajuti si "impingi" sa-si aranjeze un mod de supravietuire materiala la maturitate. Sa inteleaga ce inseamna asta, care sunt diferitele consecinte. Sa mai impingi acolo unde intrevezi tendinte native si interes. In final insa, dupa parerea mea reviziuita, nu exista "ratare" sau "realizare", aceasta obsesie a noastra. Exista o viata onorabila si pe picioarele tale, construita in directia nazuintelor personale. Daca in asta intra si depasirea conditiei familiei, o evolutie personala, premii Nobel, fain, de ce nu.
Vorbe mari...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
NU stiu daca tu ai habar ce se intampla la arhitectura, ca fara matematica nu se poate face arhitectura!
Acolo se calculeaza totul, rezistenta materialelor, unghiurile de inclinare ale tavanelor si asa mai departe.
Deci, ai nevoie de mult, extrem de multa matematica la sectia de arhitectura!
Cauta alta facultate, ceva de toceala: jurnalism sau avocatura 
Tu poti sa faci ca sa-ti placa matematica. Cauta sa o intelegi, sa intelegi pentru tine personal cum se rezolva fiecare calcul. Doar atunci va incepe sa-ti placa. Efortul inseamna educatie; si lucrul acesta iti va fi de folos in mai toate aspectele vietii.
Cei care dati sfaturi despre arhitectura ati urmat cursurile facultatii sau ati avut copii, rude apropiate la arhitectura?
E adevarat ca in România spre deosebire de alte tari ale UE se fac 6 in loc de 5 ani de arhitectura (unul prea mult) si se pune accent pe tot felul de materii mai putin relevante (inclusiv rezistenta materialelor).
Dar un tinar care e motivat daca trece examenul de admitere are sanse noi sa reinceapa invatatura. Asta pentru ca, chiar daca cu mintea lui de adolescent s-a declarat "dezastru la..." poseda totusi un cap pe umeri pe care il poate folosi.
Si daca dupa un an de studii la facultate (presupunind ca intra) constata ca nu face fata, So What?
Come on, doi dintre laureatii Premiului Nobel la fizica si chimie aveau deficiente cognitive. Unul din ei a fost dat afara din scoala primara ca era dezastru la toate. Celalalt a fost dat afara din facultate pentru ca nu facea fata.
P.S. Nu il am pe constiinta, pentru ca daca îi iese bine bazat pe incurajarea mea, e meritul meu. Daca iese prost e vina lui si a TPU.
Geometrie si desen tahnic nu se poate fara aritmetica elementara, i-mi pare rau la facultate vei primi acelasi raspuns
Aritmetica elementara inseamna tabla adunarii si inmultirii. Imi inchipui ca si un elev care e "dezastru la matematica" le stie pe astea.
Geometria de constructii nu e geometrie ci axonometrie. Se invata in facultate sau la fata locului.
As zice ca daca nici la arhitectura nu sunt sanse sa studiezi cu ceva mai putina matematica, atunci unde.
Restul matematicii necesare, SuntDoarCurios o completezi tu din energia pe care o ai sa faci arhitectura. Merita! La varsta ta jocurile nu sunt facute definitiv. Esti in crestere, in schimbare. "Sunt dezastru la" poate fi doar o forma de rasfat. Succes!
Răspunde Fara calcule simple aritmetice nu se pot face proiecte sau planuri, i-ti spun sigur si mai informeaza-te
Arhitectura este o latura a liceului real, nu Umanist unde conteaza moara cu noroc si pictura artistica, nu rataci copilul ca-l vei avea pe constiinta
Iar cu tabla inmultitii nici macar asistent de arhitect nu poti fi
Nu mai vorbiti daca nu va pricepeti
In primul an toti fac analiza matematica si dupa va mai face un tip. Daca el zice ca e dezastru in liceu e groasa treaba, sigur nu va face fata la integralele curbilinii sau alte dracii.
Nu este nimeni chiar atat de dezastru, are o inclinatie si trebuie incurajat, asta este de apreciat
Singura lui sansa sa spun asa ar fi sa faca pregatire intensiv la matematica. Deci multi bani aruncati. Pana in anul 3 o sa faca sigur 2-3 materii care se bazeaza strict pe matematica si din astea 3 o sa fie minim cate o materie care o sa le combine pe toate si o sa dea in altceva si el o sa cedeze, o sa apara frustarea ca el nu a facut M1 in liceu sau nu s-a descurcat si ceilalti colegi rup integralele derivatele si matricele si o sa vrea sa se mute la ase sau ceva uman
Nasol! Dobitocii aia de la Arhitectura din Stockholm (Royal Technic Academy) admit la facultate pe baza mediei din liceu. Se admit si persoane care au "exeperienta practica profesionala".
Se preda Rezistenta Materialelor (stiu ce e, am facut un an intreg ca si desen tehnic inclusiv axonometrie) vreun trimestru dar la nivel de baze. Matematici nimic, de ce naiba sa ai nevie de Integrale Riemann sau mai stiu eu ce.
In schimb din primul an li se dau proiecte urbanistice, ansamble. Se duc pe teren, masoara fotografiaza, merg pe la primarii pentru planuri. Dau in bilbieli pentru ca proportiile, volumetriile, structurile materialelor, coloristica sinte un mestesug empiric. Indrumatorul iti spune doar "nu e bine, refa" dar nu si de ce.
Cam 60% supravietuiesc dupa primul an. Restul se retrag. Altii pleaca prin anul 2-3 sa faca un an practica sau sa urmeze un an de arta plastica (nu-i obliga nimeni), dupa care sunt primiti sa revina.
Cunosc doi dintre acesti studenti arhitecti analfabeti. Una e o fata careia la 33 de ani i s-a oferit postul de director la biroul de arhitectura la care lucra. A refuzat. Acum lucreaza, colaboreaza cu alti amariti de la OMA si de Meuron.
Alte lumi, alte idei...
La noi nu exista asa ceva, de aceea e mai bine sa si vada lungul nasului baiatul asta, sa puna in balanta daca merita efortul, daca ar fi in stare sa deseneze in Autocad, adams sau alte rahaturi pentru ca arhitectii din ziua de azi stau cu laptop ul in brate nu cu mape si din experienta proprie, nu trebuie sa fi un mic Da vinci sa scrii comanda line si sa pui cote in autocad
Dupa umila mea parere, nu conteaza ca desenezi pe hirtie sau in cad. Sau ca primii trei ani desenezi doar detalii de coloane, usi ferestre.
Trebuie sa dai friu liber unei viziuni integrale, sa fii constient tot timpul cand inveti de finalitatea fiecarui pas. Nu mai continuu ca sa nu mai supar pe mine.
P.S. Si eu am primit sfaturi cand eram in liceu sa nu merg la arhitectura. Am gresit, pentru ca era una din vocatiile mele. No matter.
Ca sa scurtam putin toata aceasta conversatie, trebuie de cochetat cu matematica, oricat de gretoasa ar fi, Engleza si programele de calculator
De invatat mereu este indicat, viata are suisuri si coborasuri iar suisurile fara o baza solida sunt cu atat mai subrede, asa ca in tot timpul liber doar de invatat pentru vremuri grele, nici odata sa nu ne oprim din invatat
Trebuie sa faci facultatea si devii un arhitect altfel devii un zidar si faci desene artistice in folosul comunitatii si muzeului de arta
Da,eu am un frate care este arhitect sef al Timisoarei, se numeste Ciprian Cadariu cauta-l
Sa-ti traiasca fratiorul :-)! Eu am o fiica pe care am incurajat-o sa faca arhitectura si sa nu se retraga dupa anul 1. A facut cariera stralucita in Stockholm iar acum are afacerea proprie cu comenzi in Paris, Los Angeles, New York. Totul prin propriile forte. Citeodata se poate, dar trebuie sa cumperi lozul.
Cel mai esential este curajul Ray, daca credem ca nu are rost sa facem nimic, apai nici nu vom face man si vom astepta sa curga cate ceva din cer...Viata este o lupta continua pana la moarte si niciodata nu le vom sti pe toate, viata insa poate trece degeaba pe langa noi, daca nu luom atitudine
Sunt si aspecte unde ai pierdut lupta, dar si aspecte unde merita sa incerci
Ca tinar trebuie sa mai ai si dreptul sa gresesti. Nu poti vizualiza cu precizie situatiile stind pe bara, evaluind doar cu ajutorul mintii sau ascultind sfaturile scepticilor. La 18, 20, 25 de ani ai timp sa o mai iei si de la capat. In România parintii vor sa-si plaseze copilul pe orbita deja dintr-a 8-a ca sa le angajeze meditatorii. De unde naiba sa stii cine esti la 14 ani? Mari oameni ai lumii nu au stiut asta nici cand au murit, dar au avut inspiratia sa incerce, sa schimbe sa o ia de la capat.
Mereu ray, important este sa-ti lasi o sansa si sa ai mereu ceva in plus in maneca
Da este si asta o viziune si nu intentionez sa dau pe nimeni la scoala, departe gandul, insa copii in ziua de azi sunt mult mai inteligenti decat eram noi la varsta lor si trebuie sa stie ca exista asteptari de la ei, in asta consta evolutia omului modern, pentru ca daca ne culcam pe-o ureche si acceptam ca bunicul este un cimpanzeu iar eu voi muri ca o primata...omenirea nu avanseaza
Este o definitie foarte buna, nu mai comentez pentru ca el(copilul)va trebui sa se inspire din acest efort al nostru si sa o(il) foloseasca ca pe o trambulina
In privinta asta, nazuinta pentru evolutie e cit se poate de onorabila. Dar exista un viciu de rationament atunci cand transferam o nazuinta personala altui individ, fie chiar copilul nostru. Asa gindeam si eu. Insa la o privire mai atenta, un copil e un individ care se trezeste in brate cu un "contract" de viata semnat in numele lui. Este permanent luat tare de adult incit nu ajunge niciodata sa-i puna acestuia intrebarea daca el copilul chiar are obligatia asta. Nu am probleme cu aspectul pragmatic ca trebuie sa-l ajuti si "impingi" sa-si aranjeze un mod de supravietuire materiala la maturitate. Sa inteleaga ce inseamna asta, care sunt diferitele consecinte. Sa mai impingi acolo unde intrevezi tendinte native si interes. In final insa, dupa parerea mea reviziuita, nu exista "ratare" sau "realizare", aceasta obsesie a noastra. Exista o viata onorabila si pe picioarele tale, construita in directia nazuintelor personale. Daca in asta intra si depasirea conditiei familiei, o evolutie personala, premii Nobel, fain, de ce nu.
Vorbe mari...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
