Sunt student în anul I (La ASE) și simt ca nu voi avea niciodată un job bun.
Învăț bine, nu mai lucrez fiindcă am bursa de merit și în plus am lucrat doar la mcdonald's.
O sa lucrez în fiecare vara doar ca în alta parte (nu știu ce sa aleg dintre full-time sau part-Time) și mai ales ca sunt putini angajatori care te angajează pentru 3-5 luni de zile.
Ar fi ok sa merg la consiliere și orientare profesionala?
Nu cred ca o sa pot sa fiu acceptat undeva în domeniu fiindcă nu am încredere mare în mine... Deși învăț mult și înțeleg anumite lucruri am și minusuri mari ( timiditatea, frica de eșec și un nivel scăzut de cunoștințe Microsoft Office etc ) am sa fac niște cursuri de office dar asta după ce dau și eu de permis ca am 19 ani și mi-aș dori mult sa conduc și eu măcar un Logan.
Deci ce ar trebui sa schimb la mine? Merita ședințele de consiliere?

Da, o consiliere te poate ajuta.
Să începem acum.
O Facultate este un fel de abecedar.
Ea te pune în temă ca să poți aborda mai ușor un domeniu.
Cu ce pornești dta. Cu o imagine pesimistă a viitorului.
Pe ce se bazează asta? Pe experiența de viață pe care o ai până acum. Ce deficiențe de viață are această experiență? Este limitată prin definiție. Să îți dau un exemplu. Sunt cursuri de management și coaching ( un fel de consiliere) pentru managerii din mari companii de prin vest, la care participanții plătesc mii de $. Fac cursuri la sală, simulări de situații dificiele în afaceri, etc. Dar în plus, îi scoate pe teren. De exemplu, să facă echipe, să construiască o plută și să traverseze un fluviu lat. Și sunt printre ei timizi ca tine. Sau să urce prin zăpadă mare seara spre o cabană. Sau o seară de plimbare pe cărbuni încinși cu antrenamant expert. De ce fac asta cu ei. Experiența diversă, în medii mai dificile, îi ajută să depășească timiditatea și blocajele. Să îți dau un exemplu, cum am reușir demult într-o vară să îmi înving niște crize de anxietate. Un prieten m-a invitat să ne plimbăm noaptea pe niște străzi liniștite din cartierul meu, dar noapte adâncă. Apoi am ieșit singur, hotărât să lupt cu anxietatea mea, pe cont propriu. Atunci am observat că de exemplu îmi era frică de pisici care vânau pe acolo pe stradă, până am reușit să mă plimb liniștit. De ce spun asta. e ok cu facultatea și seriozitatea cu care înveți. Dar caută și aventura provocatoare ( am făcut și alpinism cu niște riscuri care, cu înțelepciunea pe care o am acum nu mi le-aș mai asuma). Așa că, acolo unde ești vezi ce poți face, excursii studențești de weekend, etc. O consiliere ajută dar nu înlocuiește experiența vieții reale.