Sfaturi alegere dintre 2 job-uri diferite - Sunt timid, am anxietate socială.
Mesaj pentru cei extrovertiți :... e mult mai greu decât pare.
Salut, știu, cum să întrebi niște străini așa ceva?
Vreau sfaturi și idei obiective de la străini.
Am fost azi la două interviuri.
Despre mine.
Am 25 de ani și am anxietate socială + timiditate, nu am prieteni etc. Îmi este greu să interacționez cu oamenii și cu colegii.
(Batjocorit în continuu de colegi în clasele 1 - 12. La facultate nu am avut probleme pentru că era facultatea goală.
Am anxietate socială și timiditate extremă dacă trebuie să vorbesc cu persoane tinere sau de o vârstă apropiată cu mine (am 25 de ani).
DAR dacă trebuie să vorbesc CU UN SCOP cu persoane mai în vârstă decât mine (30 de ani +) intru într-un rol ca să zic așa și nu am nici o problemă să răspund la întrebări, să pun întrebări în legătură cu ceva (profesional, job) de exemplu cum am făcut azi la aceste interviuri și unde am discutat aproape 2 ore la al doilea interviu și au întrebat de ce sunt așa serios? Dar că în rest comunic bine și nu se vede că aș fi timid.
Joburile sunt :
1) Operator introducere date pentru colete cu probleme care sunt returnate.
a) Luni - Vineri 13:00 - 22:00
Sunt super ok cu programu din x motive
b) Salariu 3100 lei.
Aș lucra cu o persoană mai în vârstă aproape de pensie într-o cameră, destul de liniștit job-ul.
c) 32 km depărtare.
D) 3100 - 670 lei Benzina = 2430 lei.
Liniștit și perfect pentru boala mea (anxietate socială)
Nu am alți colegi, e un loc liniștit. Muncă de birou și un depozit mic.
2) Consilier Vânzări + alimentare rafturi etc.
a) Luni - Sâmbătă 08:00 - 17:30
DAR + 3 zile libere când vreau pe fiecare lună (în plus față de concediu) pentru sâmbetele astea lucrate. Poți să-ți iei chiar sâmbătă liber și mai ajung să mai lucrezi o sâmbătă sau 2 pe lună (sunt luni cu 4 sau 5 sâmbete)
b) Salariu 3100 + 750 lei bonusuri dacă consiliezi oamenii, alimentezi rafturi, îți recepționezi marfa de pe raionul tău. etc. nimic nerealizabil, trebuie și compania să-ți atingă targhetul dar în medie salariul este de 3500 lei salariu mediu
c) 20 km depărtare
D) 3100 - 436 lei Benzina + bonusul de max 750 lei = 3400 de lei bani rămași net sau 3164 lei pentru bonus mediu de 500 lei.
e) Posibilitatea reală de avansare pentru că firma caută oameni să-i formeze, directorul a fost foarte de treabă.
... E clar că ăsta e mai bun... dar cu anxietatea mea socială?
Am spus și la interviu nu am avut absolut nici o problemă în a vorbi, să întreb, să răspund, să fiu sincer și nici să întreb clienții din magazin dacă au nevoie de ajutor și să-i îndrum categoric nu voi avea nici o problemă.
Problema sunt colegii mei, fete și băieți de o vârstă cu mine și cu care nu voi putea interacționa din cauza timidității... și trebuie să colaborezi. Magazinul e relativ mic, sunt colegi mulți, raioanele sunt unele lângă altele, clienți nu sunt tot timpul astfel încât să fii ocupat mereu și să am o scuză... Ca idee eu trebuie să-mi fac curaj ca să salut și de multe ori nu am curaj și nu salut.
Ca bonus acolo mai lucrează și un „ prieten " din copilărie cu care nu mai voprbesc de 15 ani și îi știu personalitatea, să vezi strâmbe și miștouri băgate ca între colegi...
Domeniul nu mă pasionea, nici la primul nici la al doilea.
Ca să explic mai bine, și la interviu, dacă sunt într-un loc cu un scop, vorbesc cu un scop (angajarea, ajutoarea oamenilor cu informații, îndrumarea lor ce să cumpere) nu am nici o problemă în afară de faptul că sunt serios (și mi s-a spus) dar comunic foarte bine când trebuie să comunic cu un scop și cu persoane mai mature. (+ 30 de ani sau +27 de ani, depinde de personalitatea omului).
Deci să interacționez cu clienții, cu personalul pentru diverse sarcini, nu e o problemă.
Să comunic liber, de distracție sau așa ca tienrii între prieteni, mai ales cu fete tinere, cu băieți de aceeași vârstă... o să fie groaznic... o să stau și nu o să spun nimic.
Și nu pot să râd să glumesc, să interacționez liber așa „ de socializare ".
Bun... ce naiba să aleg?
Ordonare:
După relevanţă
Am lucrat si eu timp de cativa ani intr-un grup de glumeti.
In prima zi au inceput sa arunce "pastile" asupra mea, ceea ce m-a facut confuz, intimidat.
Dupa cateva asemenea ore, am aruncat si eu o "pastila" glumeata-ironica spre cel mai glumet din grup, care m-a cicalit cel mai mult.
Hoppa! Toti au ras cu pofta, inclusiv respectivul! Nu s-a suparat, dimpotriva!
Din acel moment, mereu a fost veselie, glumele si cicalirile nu au lipsit. Au trecut mult mai usor cele 8 ore de munca!
Si acum, daca ne intalnim, glumim cu mare pofta si ne aducem aminte de acele vremuri, ca printre cele mai frumoase din viata noastra!
Glumele sunt cele mai bune medicamente impotriva depresiei, anxietatii! Doar trebuie sa inveti cum sa le folosesti,
Răspunde
Alege jobul in care interactionezi mai mult cu clientii si oamenii. Acesta te va dezvolta pe plan emotional. Daca alegi varianta usoara vei ramane in zona de confort pentru tot restul vietii.
Si eu am fost introvertita intr-un procent relativ mare in trecut. Inca sunt, dar este un aspect peste care nu e imposibil sa treci.Ia in calcul ca esti acolo sa muncesti, ma indoiesc ca vei avea discutii irelevante ca atunci cand iesi cu un grup si fiecare se afirma sau nu.
Ti-ai raspuns singur la intrebare, alege jobul unde trebuie mai putina interactiune. Un loc de munca vine din oficiu cu stres si nu are rost sa alegi unul care o sa te streseze si mai tare. Poti la lucrezi al problema cu anxietatea cu un psihiatru si un terapeut si in timp il poti schimba daca te simti in stare.
Bro, ia salariul mai mare ca vin vremuri grele.
Lasa anxietatea aia, ca pofta vine mancand.
La oraș numai oameni cu depresie și anxietate vezi. La țară oamenii nu mai au asa ceva ei fiind toată ziua ocupați cu munca la câmp si treburile gospodărești. Crede-mă că sunt biciclist care merg mulți km pe asfalt și am fost prin multe comune si sate. Doar în ieșirea de ieri am tranzitat doua orașe și alte 9 sate. Când am mers 180 km, am vizitat și mai mult de atât într-o zi. Dar la țară oamenii parca sunt mai fericiți decât noi, mai relaxați.
Cred ca, după 1 zi de munca la câmp, de dat la sapa și toate cele, după ce mai repari și prin casa una-alta, uzi și gradina, hrănești găinile, faci curat în grajd, aduci si vacile de la păscut. îți tratezi și depresia odată cu aceste treburi. Seara nu îți dorești decât sa găsești patul, apoi dimineața la ora 4 în picioare pentru ca se cer vacile mulse.
Ce sa zic eu care merg pe bicicletă mult : alt tratament antidepresiv? Toți va plângeți ca suferiți de anxietate și depresie, dar stați închiși în case în loc sa ieșiți la plimbare prin natură, la munte, iarna la ski, vara la mers pe bicicletă, jogging, mergi la sala. Poate cunoști și alți oameni.
Știi ca toate acestea ajuta, nu?
Deci vacile sunt antidepresive? 
Cu bicicleta, îți dau dreptate, și eu sunt biciclist convins, care iasă mult cu ea, și trebuie să recunosc că e antidepresiva, cînd mă sui pe ea uit de toate și ma bucur de toate cate le vad.
Răspunde
Or fi și ele antidepresive. Însă orice, dar numai prin balega lor sa nu trec cu roțile la bicicletă. Sau aia de cal. Sau pe coclauri, cele de la oaie.
Iar eu îmi amintesc primele dați când am mers cu bicicleta în afara orașului, vedeam un sat din apropiere atât de departe ( doar 12 km, dar picioare leneșe cum eram atunci ). Acum îl vad atât de aproape, iar pana în următorul sat mai merg 5 km și zic : "deja am ajuns "? Și asa mai merg pana in următorul sat și tot asa dintr-un sat în altul. E numai o placere sa te bucuri de natură (eu merg pe bicicletă încă din Ianuarie cu vânt de ma zbura, apoi în noiembrie anul trecut am prins zile cu ceață și nu am stat în casa).
Bine, ca nu ma întind prea mult la km si încerc sa calculez distanța în funcție de antrenamentul meu, cu urcări câte sunt și ce efort voi depune în total pentru ca apoi intervine epuizarea și chinuie-te sa ajungi acasă. Dacă te-ai epuizat atunci nu mai este o placere, doar tortură. Si eu nu iau geluri energizante, doar susținut de antrenament.
Acum am învățat satele și comunele din afara de parcă as merge acasă. Chiar si din județul vecin. 
''La țară oamenii nu mai au asa ceva ei fiind toată ziua ocupați cu munca la câmp si treburile gospodărești.''
La tara isi ineaca depresia in alcool
Tin sa te contrazic.Una din prietenele mele a crescut la tara, parintii ei la fel.Iar mama ei a fost diagnosticata cu depresie si anxietate. Doar pentru ca oamenii simpli de la tara sunt limitati in conceptia lor privind preventia si mersul la medic, nu inseamna ca aceste afectiuni sau boli nu exista. Cred ca multe femei sufera de destula anxietate etc ceva ani sau chiar multi ani, mai ales cand afli ca au fost omorate de sot in bataie.In prezent multe duc o viata mizera si sunt tratate in ultimul hal fiindca atata stie romanul, ca bataia e rupta din rai. Sunt numeroase aceste cazuri si totusi nu le vedem la tv.
Nu toată lumea. Iar partea cu alcoolul o poți face și la oraș nu doar la țară. Pentru ca alcool găsești și la oraș, nu doar la țară. Apoi am și eu vecini în bloc care se plâng ca suferă de depresie, dar totuși consumă alcool pana cad lati. Si cand zic "vecini", ma refer și la femei. Femei în toată firea, 60 ani, consumatoare care iau tratament și pentru depresie. Pastile cu alcool, frumoasă combinație.
Depresia sau anxietatea s-a instalat inainte sau după ce s-au mutat la oraș? Pentru ca mai știu femei care acum, ajunse la oraș sunt depresive și anxioase, la țară doar duceau lipsa de bărbat. sincer eu cred ca femeile de la țară înțeleg greșit anxietatea și depresia cât și simptomele ei
Parintii ei inca traiesc la tara.Nu s-au mutat la oras.Au multe boli si probleme, nu mai spun de cele care tin de gospodarie. Faptul ca razi inseamna ca nu iei aceasta problema in serios, iar eu ma opresc aici cu replicile.
Eu ma refeream strict la femeile de la țară mutate la oraș. Am vecine în bloc ( venite, de altfel, tot de la țară) care din lipsa de bărbat zic ca sunt depresive si anxioase. Dacă le arăți altceva, sa vezi ce trece depresia. Femei isterice, nebune. Se dădeau la mine, iar eu am 32 ele 60 ani Nu toate sunt asa, adevărat.
Ba te refereai si la femeile de la tara,, sincer eu cred ca femeile de la țară înțeleg greșit anxietatea și depresia cât și simptomele ei '' Femeia a fost la medic, nu si-a pus acest diagnostic asa ca a vrut ea, din plictiseala. Repet, faptul ca razi te pune intr-o lumina ignoranta.Nu iti doresc sa ai pe cineva apropiat sau sa ajungi chiar tu in aceasta situatie.
Eu nu las bicicleta iarna. Zi de zi ies cu ea. In jur de 10 km pe frig. Iarna asta doar o zi am ieșit fara ea.
Daca nu e frig, adesea fac 25-30.
Vara e tradiție, o iau și plec de acasă. De doi ani, cu cortul. Anul trecut am făcut peste 2000 de km prin toată România. Avind bagaje serioase, in medie 50 de km pe zi. A fost extraordinar sa stau numai în natură. Și eu merg pe ideea că nu trebuie sa te chinui, mai bine mergi mai puțin, dar de plăcere.
Eu stau acum la Timișoara, daca îmi spui de unde ești tu, și dacă vrei, cînd voi trece prin zona ta, poate îți trag o vizita sa facem o plimbare împreună. Mi-ar face plăcere.
Mi-ar făcea plăcere sa am un coleg de pedalat. Anul trecut am avut un coleg care o lua la sănătoasa profitând ca are bicicletă cu mai multe viziteze decât a mea. Un tânăr student, bleg, care de atunci ( conform Strava), nu a mai ieșit din județ cu bicicleta cum a avut oportunitate atunci.
Am fost într-o tura sănătoasă atunci ( Brașov - Sfântu Gheorghe - Șugas-Băi - Malnaș-Băi - Băile Tușnad și retur). Iar eu am fost mai leneș de picior după ce, cu câteva zile înainte, revenisem dintr-o alta tura tot la fel de sănătoasă unde am dat și atunci 160 km într-o singură zi de unul singur ( din Brașov - Rupea - Homorod - Vârghiș - Baraolt - retur Brașov prin comune). Aveam nevoie de câteva zile de repaus, însă am crezut ca fac față. De altfel, ca eu din Brașov sunt. Însă tot de anul trecut am renunțat la astfel de ture lungi în favoarea ieșirilor scurte și dese. Acum nu prea ma îndepărtez de casă, merg doar în jurul județului (chiar dacă prin aceleași locuri) pentru ca anul trecut am pățit sa fiu doborât de căldură, sa rămân și fără apă, si sa zic ca nu prea a fost drăguț eu crezând ca acolo dau în RIP. În primul oraș găsit 3h mi-au trebuit pentru recuperare, iar pana am ajuns acasă s-a făcut ora 2AM. Si zona nice de mers noaptea cu bicicleta : zone împădurire, chiar dacă pe drum național. Am văzut un cerb atunci, frumos exemplar. 180 km am fost atunci în total, dar și ultima de gen. Anul trecut am încheiat 2022 cu 3700 km de pedalat, asta incluzând și pauza de 2 luni pentru ca întâmplarea din cauza căldurii m-a făcut sa las bicicleta o perioadă.
Din ianuarie pana azi am mers deja peste 1100 km și intenționez sa ajung la 5000-6000 km pana la finalul anului.
Iar la mine o ieșire scurtă se rezumă la minim 45-50 km, maxim 80 km. De anul trecut din luna Mai nici nu mai știu cum arată 100 km parcurși cu bicicleta. În rest cam acesta sunt eu cu bicicleta. Pe frig la 2°C am mers cel mult 60 km, atunci era și ceață care ba se ridica, ieșirea soarele. Ba se lăsa și trebuia sa aprind iar farul și stopul ca na, semnalizare rutieră.
Arată-mi mie biciclist anxios sau depresiv, mai ales explicând mai sus ce fel de biciclist sunt. iar mama nu a mai intrat in anxietate și depresie prin câte probleme a trecut ea în viata cu răposatul tată (care, crede-mă, nu a fost un tata prea bun)... Si nici bunicii mei nu prea au îndrăgit-o. Apoi când a aflat mama ca are cancer, dar intră acum în depresie și anxietate? Eu merg pe bicicletă ca sa ma umplu de buna dispoziție, ca mai apoi eu sa o ridic și pe ea moral și psihic, iar tu apari cu teorii. Ești bună la scris, dar mai bine ți-ai ajuta prietenii de familie dacă ții atât de mult la ei.
Ii ajut pe cei apropiati, stai linistit. Faptul ca vezi lucrurile exclusiv prin propria experienta, spune destul de multe despre o persoana. Bunicul meu are cancer la prostata si diabet de mai bine de 12 ani si la fel se comporta depresiv. Abia mai zambeste, abia mai poate iesi din casa pentru hobby-ul sau cu porumbeii, etc.
Repet, faptul ca negi existenta acestor afectiuni ca si cum n-au existat nicioadata si sunt asa niste inventii din prezent pentru ca medicii sa faca bani, nu e deloc ok.
Pe vânzări in orice caz, o sa ai treaba cu publicul
Dar e un bun motiv sa îți depășești câteva frici. Acum rămâne chestia asta: dacă mergi acolo, probabil in ceva timp (după o perioada foarte grea) o sa îți depășești frica și sa știi ca vânzările e un skill care e căutat - nu doar in muncă, ci și în viață. Mai ales ca persoana e dispusă sa te și învețe, al doilea job e cel de pe care înveți cel mai multe.
Job-ul nu e doar pentru bani
Primul loc de muncă este pentru tine - stai la un birou în fața unui calculator.
Problema ta cu anxietatea este cel mai familiar lucru din lume si stiu exact cum este. Este clar ca pe plan financiar al doilea job este mai bun. Insă eu daca as fi in locul tau m as duce la prima varianta. As prefera asta decat sa lucrez in stres continu exact cum o faceam la liceu. E o varianta bună.
dar
Daca consideri ca ai putea sa te obisnuiesti si la al doilea job, cu greu dar ai putea, atunci al doilea este foarte bun.
Daca nu clar prima este painea lui Miezo.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
