Locomotive mici de plumb veneau încet
era o linişte în mersul de metal
molatici se odihneau fochiştii pe lopeţi lucioase
la geamuri cu uşorii rotunzi
argintii
etern scoteau pe coş în loc de fum
reci sârme pălind plumburiu
în spate cât-de-multe-ştiau-duce
(de parc-ar fi fost din Craiova lui ban)
vagone vagoanele mici
adăstau în afete de plumb
sus pe platforme tronând falnice tunuri
la staţie urcau soldaţi de plumb
cu lăncile îndreptate înainte
pe surii cai precum argintul
acelaşi loc brumat strălucind
lângă peron plângeau femei de plumb
cu lacrimi negre oxidând obraze
în mâinile subţiri aproape tremurând
spre trenul lucitor păreau că flutur
batistele cu irizări de staniu-
lungi
IonuStefy10 întreabă: