Eu nu sunt de acord, fiindca eu nu provin dintr-o familie instarita si totusi am facut medicina cu mult succes. Tata a murit cand aveam 7 ani, iar mama m-a crescut dintr-un singur salariu si perioade lungi din somaj. Dar am lucrat si eu toata facultatea (am tradus din engleza lucrari medicale pentru cei interesati si, crede-ma, intr-o facultate de medicina sunt multi interesati). Si am trait modest, adica aveam o singura pereche de pantaloni pe care ii purtam pana se rupeau, ii spalam sambata seara si ii uscam pana luni dimineata, aveam o singura pereche de pantofi pe care o pingeleam si o purtam cam 4 ani (ghetele le-am purtat toata facultatea), vara faceam conserve de legume (cand erau ieftine) si aveam iarna ce sa mancam, nu cheltuiam niciodata banii pe prostii. Asta, alaturi de bursa mea (de merit intotdeauna), de pensia de urmas dupa tata (foarte mica, dar acoperea intretinerea in lunile fara caldura), de salariul/somajul mamei si veniturile mele din traduceri (care erau de obicei cam jumatate din salariul mamei), am reusit sa ne descurcam decent si sa nu plecam niciodata fruntea.
Brigaela,este atat de emotionant ce tocmai ai scris. E clar ca exista si oameni optimisti care stiu ce vor de la viata. Ma bucur ca ai spus atatea lucruri personale, doar ca sa imi sterg eu aceasta idee din minte. Felicitari!
geotechnical întreabă: