Va place Romania?

Da, e destul de bine.In ultimii ani a evoluat totusi destul de mult.Se putea si mai rau asa ca trebuie sa fim multumiti si cu situatia actuala...

Un "DA" hotarat din partea mea! Cu bune, cu rele este a mea, si o iubesc!

Romania este ca o femeie frumoasa murdara si neingrijita! Iubesc Romania! Inca mai sper ca cineva (cu mine laolalta) sa o spele si sa o arate lumii asa cum este ea de fapt!

Ca asezare geografica da . Are orase frumoase precum Sibiu, Brasov etc. Dar are si orase murdare (multe la numar). Nu-mi place insa ce se intampla in ea si vreau sa plec cat mai repede din ea.

Daca nu ar cere toti tampitii funde mi-ar placea. A, Romania imi place, in schimb, nu imi plac oamenii din ea.

Ms pentru funda:X:*

Da Romania imi place, este un loc deosebit. Pacat ca e populata de oameni.

Da, pacat ca locuitori ei apreciaza orice, mai putin cea ce au.

Da! imi place ceea ce detest este conducerea

Mai mult ca orice pe lumea asta

...eram ironica


Nu:X

Da ce sa zic mor de fericire cand aud de tara noastra frumusica(frumusica asa din partea naturii ca din partea oamenilor mai redusa calitatea ).

Da. Are si parti foarte bune si mai putin bune. Imi place, dar tie?

- Interviu cu doi tineri care nu s-au scârbit de România! -
(Ovidiu Nahoi, Ion M. Ioniţă * 4917 afişări * Luni 19 iul 2010)
Costin Gabriel Elefteriu şi Sebastian Burduja afirmă că ideea întoarcerii acasă este surprinzător de bine primită de studenţi români din străinătate

Liderii Ligii Studenţilor Români din Străinătate, Sebastian Burduja şi Costin Gabriel Elefteriu, sunt convinşi că România poate oferi un viitor elitelor educate în centrele universitare din afara ţării.

Sebastian Burduja a absolvit ştiinţe politice, economie şi sociologie la Stanford University, în 2008. În prezent, este dublu masterand la Harvard Kennedy School of Government şi Harvard Business School. Costin Gabriel Elefteriu a terminat Facultatea de Film, specializarea Imagine de Film, din cadrul UNATC, în 2008, ca şef de promoţie.
Apoi a plecat în Marea Britanie pentru a studia la King's College London. Cei doi conduc, în calitate de preşedinte, respectiv secretar general, Liga Studenţilor Români din Străinătate, o organizaţie care grupează peste 3.000 de tineri aflaţi la studii în Statele Unite, Franţa, Marea Britanie sau Canada. Scopul Ligii este de a oferi sprijin, dar ideea principală pe care o promovează este întoarcerea acasă.

Ion M.Ioniţă: Cum v-a venit această idee de a înfiinţa Liga Studenţilor Români din Străinătate, mai ales că românii nu prea ştiu să se organizeze, odată plecaţi din ţară?

Sebastian Burduja: Numărul românilor care pleacă la studii este în creştere, dar nu era nicio organizaţie care să le reprezinte interesele. Studenţii români nu erau în contact unii cu alţii, au mai fost şi cazuri de discriminare. A fost răspunsul la o nevoie pe care am resimţit-o şi noi.
Costin Gabriel Elefteriu: Dar, dincolo de toate, este ideea de întoarcere acasă, pe care o promovăm în toate domeniile unde se poate.

Ovidiu Nahoi: Cum privesc colegii voştri ideea de întoarcere acasă?

S.B.: Surprinzător de bine. Este un mit că românii plecaţi nu mai vor să audă de ţară, odată ce pleacă. Din contră, mulţi dintre tinerii cu care am vorbit mi-au arătat că au devenit mai patrioţi trăind departe de România. Majoritatea s-ar întoarce dacă ar găsi ceva de făcut în ţară, la nivelul de competenţă pe care îl au.

O.N.: Ce ar însemna acest lucru?

C.G.E.: Ar însemna un job plătit la un nivel care să asigure un trai decent. Cred că 1.000-1.500 de euro pe lună ar putea să atragă. Totuşi, laşi în urmă familie, prieteni şi nu e uşor să stai în străinătate.

S.B.: Bine, dacă ai făcut o facultate foarte bună, nu cred că ai veni chiar pentru 1.000 de euro... În multe situaţii se va cere mai mult.

I.M.I.: Care sunt domeniile atractive în România?

S.B.: Economie, sociologie, finanţe, ştiinţe politice, consultanţă pentru companii internaţionale sau firme de avocatură. Companiile internaţionale din România preţuiesc mult educaţia în străinătate.

O.N.: Care sunt valorile pe care le promovează organizaţia voastră?

S.B.: Toată ideea Ligii este bazată pe conceptul de meritocraţie, în care noi credem foarte mult. Din păcate, în România, acest concept nu se aplică, însă încercăm să-l aducem cu noi.

I.M.I.: Nu vă temeţi că veţi fi luaţi în râs încercând să promovaţi ideea meritocraţiei în România?

C.G.E.: Noi câştigăm mult pentru că avem nişte proiecte concrete. Nu sunt nişte vorbe în vânt.

I.M.I.: Sau puteţi fi acuzaţi că urmăriţi avantaje personale.

C.G.E.: Deocamdată avem mai mult dezavantaje, investim şi bani şi foarte mult timp.

O.N.: De unde faceţi rost de banii necesari pentru a funcţiona?

S.B.: Din proiecte, din contribuţii ale firmelor private. Noi suntem apolitici şi echidistanţi prin statut.

I.M.I.: Câţi membri aveţi în Ligă şi care este răspândirea lor geografică?

S.B.: Acum sunt 3.100 de membri. Majoritatea sunt în Anglia, Franţa, Statele Unite şi Canada.

O.N.: Aveţi idee cam câţi studenţi români sunt acum în străinătate?

S.B.: Nu există o evidenţă a statului român. Se estimează că sunt cam 50.000 de studenţi români în străinătate. O statistică Eurostat arăta că numai în Europa ar studia 26.000 de români. Dar noi ne adresăm şi absolvenţilor. Suntem foarte mulţi!

O.N.: Vorbeaţi totuşi şi de cazuri de discriminare.

S.B.: S-a mai întâmplat, în Italia. Noi avem un serviciu de consultanţă juridică gratuită, încercăm să găsim în fiecare ţară absolvenţi de Drept care să poată oferi sfaturi juridice, dacă este nevoie. A fost un caz în Marea Britanie, în care un profesor a vorbit urât despre România cu un elev român în clasă. Dar aceste cazuri nu sunt frecvente în mediul universitar. Sunt rare.

Imaginea studenţilor români

S.B.: Este foarte bună! Una dintre laureatele galei noastre la Gala Studenţilor Români din Străinătate, din decembrie 2009, Corina Tarniţă, care a făcut masterat, doctorat, post doctorat pe matematică, toate la Harvard, spunea că unul dintre profesorii americani i-a zis odată: „A fi român este sinonim cu a fi inteligent". Era sinteza experienţei lui.

C.G.E.: Este normală o asemenea apreciere, pentru că ei privesc totul prin prisma rezultatelor. Toate centrele mari universitare sunt internaţionale şi diversitatea este foarte mult preţuită.

„La Harvard, nimeni nu a copiat vreodată în istoria universităţii"

O.N.: Vorbeaţi despre meritrocraţie. Cum se percepe acolo acest sistem, ce înseamnă?

S.B.: Pentru români este practic ceva de neimaginat. Unii români nu pot concepe că poţi ajunge la o mare universitate altfel decât pe relaţii, pentru că ştii pe unul sau pe altul. În aceste universităţi, tot timpul eşti evaluat corect. Eu nu m-am simţit niciodată nici dezavantajat, nici avantajat. Dacă ai o problemă, mergi şi vorbeşti direct cu profesorul, nu cu asistentul. Este o altă mare diferenţă faţă de noi. Acolo, profesorii sunt adevăraţi mentori, elevii sunt în centrul universului lor. Ei te formează atât la orele de curs, dar şi în afară.

C.G.E.: În Marea Britanie, noi avem ceeea ce se numeşte „personal tutor". Te duci la el cu toate problemele, chiar dacă acestea privesc lipsa prietenilor sau dorul de casă.

I.M.I.: Ce credeţi că ar trebui să se întâmple în România pentru a putea vorbi de meritocraţie?

S.B.: În primul rând, în străinătate, profesorii sunt mult mai bine plătiţi. Dar acest lucru depinde şi de evaluările primite de la elevi. La sfârşitul fiecărui semestru completăm un formular anonim pe internet şi facem evaluarea profesorului.

O.N.: Şi nu se întâmplă ca un profesor mai sever să fie evaluat negativ, tocmai pentru că e mai exigent?

S.B.: În medie, nu. Vor fi şi nemulţumiţi, dar, în medie, evaluările vor fi cele corecte.

C.G.E.: Mai este vorba şi despre conceptul de reputaţie academică, cred că de aici derivă foarte multe lucruri importante. Mi se pare că, la noi în ţară, managementul universităţilor nu acordă suficientă importanţă nivelului reputaţiei academice. Este unul dintre motivele pentru care noi salutaserăm, la început, principiile legii educaţiei. Se spunea acolo că universităţile vor primi fonduri în funcţie de rezultate, că banii vor urma studentul. Dacă ai o reputaţie ca universitate, nu o să vrei să promovezi non valoare. O să ai mai mare grijă şi la calitatea cercetării academice pe care universitatea o face.

S.B.: Dar şi la nivelul studentului e o mare diferenţă de atitudine. La Harvard sau la Stanford, la examene, profesorul iese din clasă şi nu rămâne nici asistentul Nu s-a întâmplat vreodată în istorie să copieze cineva! Toţi colegii se uită unii la alţii şi cel care fură este dat afară imediat. E o competiţie.

Majoritatea înclină către casă

I.M.I.: Cine vă bagă în seamă în România?

S.B.: Societatea civilă şi presa, foarte mult. De fiecare dată când am luat o poziţie ea a fost reflectată. Dintre partide, sincer, mai mult cu vorba decât cu fapta. La fel, autorităţile publice.

O.N.: Simţiţi o rezistenţă din partea sistemului?

S.B.: Da, e o mare rezistenţă. Orice element nou e
periculos.

C.G.E.: Problema este această permanentă politizare în România. Până şi dacă inviţi la un anumit eveniment o persoană care face parte dintr-un partid eşti considerat că ai fi la remorca acelui partid.

O.N.: Vi s-a întâmplat?

C.G.E.: Vă dau un exemplu. Noi am invitat la gala noastră toate personalităţile statului, preşedinte, prim-ministru, şefi de partide. S-a întâmplat că preşedintele şi premierul nu au putut veni. A venit, în schimb, dl Geoană, care tocmai pierduse alegerile de curând. A venit, a vorbit. Şi imediat am fost asociaţi cu PSD. Ce să facem, să le arătăm e-mailurile să vadă că i-am invitat pe toţi? S-a mers până acolo încât din partea anumitor ambasade ale României din alte ţări ni s-a reproşat că noi am fi susţinut un anumit candidat în campania electorală.

I.M.I.: Dar aţi întâlnit printre colegi şi atitudini de genul „Eu nu mai vreau să aud de România"?

C.G.E.: Aşa, vehemente, nu. Dar există şi cei care nu au deloc de gând să se mai implice aici. E vorba însă de o minoritate.

„Vrem să reconstruim elitele"

O.N.: Costin, tu unde te-ai vedea cu studiile tale în ştiinţe ale războiului?

C.G.E.: Opţiuni formale ar fi MAE sau MApN. Sau think-tank-uri.

I.M.I.: Sincer vorbind, ai veni să te angajezi pe un salariu de debutant la Ministerul Apărării sau de la MAE?

C.G.E.: Pentru 500 de euro?

I.M.I. Mai puţin cred, că s-au mai tăiat.

C.G.E. Probabil că nu... Aş vedea mai curând o perioadă de lucru în organizaţii internaţionale sau un think-tank din afară.

O.N.: Şi totuşi, aţi spus că promovaţi întoarcerea. De ce faceţi asta?

C.G.E.: Noi credem mult în ideea aceasta şi în potenţialul acestei ţări. Până la urmă, situaţia deteriorată a ţării poate însemna pentru noi o şansă de a o reconstrui.

S.B.: Până la urmă, dacă tot suntem născuţi aici, e vorba şi de o datorie. Hai să nu vorbim de patriotism, că poate sună perimat. Dar chiar există oportunităţi aici, obiectiv vorbind. Nu în ministere, dar în sectorul privat. Acolo eşti plătit relativ bine pentru România şi, dacă eşti bun, eşti promovat, nu faultat. Am această experienţă chiar din stagiul pe care îl urmez în vara asta. E o chestiune de profit. Îi ai pe cei mai buni, ai profit.

I.M.I.Aveţi succes cu această promovare?

S.B.: Chiar acum avem un program numit „poveşti de succes" care constă în interviuri cu cei care au studiat afară şi au revenit. Şi sunt bine sau măcar cât de bine se poate. Dar, recunosc, ei încă sunt excepţia. Să sperăm că o vom promova la stadiul de regulă.

O.N.: Unii vă compară cu generaţia de la 1848...

C.G.E.: Şi noi am fost puşi în paralel cu aceştia şi ne-am raportat la paşoptişti chiar de la gala noastră din ianuarie. Se poate face o anumită paralelă, asta e clar. Şi noi o percepem ca pe o misiune, aceea de reconstruire a unei elite.

I.M.I.: Dar pentru a schimba anumite lucruri nu vă gândiţi că trebuie să ajungeţi la puterea de decizie, la puterea politică, până la urmă?

C.G.E.: La început, nu. Dar e cert că în final poţi schimba lucrurile numai prin decizie politică. Noi vrem doar să-i coagulăm pe românii din străinătate. Să conştientizeze că pot juca un rol în dezvoltarea României. Altfel nu vom putea merge mai departe.

S.B.: Este aici o tensiune. Ce faci, stai şi aştepţi să te invite ei la masă sau îţi iei un scaun şi te aşezi tu la masă? Ni s-au sugerat ambele variante. E foarte complicat. Până la urmă va trebui o implicare din partea noastră şi pe acest plan.

Testul Adevărului: Originea răului este corupţia

1 Cu ce ar începe schimbarea României. „Lupta anticorupţie în primul rând. Până la urmă, toate relele, de la sistemul de sănătate până la infrastructură au la rădăcină aceste şmecherii care se fac pe sub masă. Asta e percepţia mea, a turiştilor, a investitorilor, a tuturor". (S.B.) „După justiţie, rolul României în lume e foarte important. Avem o diaspora importantă, oameni de afaceri români în străinătate. Nimeni nu se gândeşte să facă o reţea românească de business în lume, cum fac chinezii. Inclusiv investiţiile româneşti în străinătate trebuie încurajate. Din păcate, nu există o politică în sensul acesta. Şi avem atuuri! Avem încă legături în Asia, în Africa şi America Latină, suntem în NATO şi UE, am luptat în Irak, suntem în Afganistan. Se pot face mult mai multe. Eu vorbesc şi din experienţă, am făcut un stagiu într-o ambasadă a României şi pot să vă spun că sunt destule lucruri de reglat. Din păcate, la nivelul întregii ţări există o lipsă de viziune faţă de exterior. (C.G.E.)

2 Integraţi şi mai puţin integraţi. „Să vă dau exemplul Universităţii Canterbury, Kent. Acolo e o colonie de români, vreo 300. Am înţeles că universitatea are nişte reprezentanţi în România care fac recrutare. E interesant cazul ca studiu sociologic. Fiind un număr aşa de mare de români, ei stau între ei şi interacţionează puţin cu alţii. Şi păstrează aceleaşi obiceiuri din România. De exemplu, când ambasadorul se duce acolo, mai apar proteste, huiduieli... Dar, desigur, pot fi păstrate şi obiceiurile bune. Eu mă refer însă la acest pericol de a nu te integra". (C.G.E.)

3 Sprijin pentru studenţi. „În Marea Britanie poţi să iei un împrumut pentru taxele de studiu. Apoi returnezi numai după ce te-ai angajat şi câştigi peste 15.000 de lire sterline pe an. Ratele sunt foarte mici, de câteva zeci de lire lunar. Mai sunt costurile de întreţinere pe care poţi să le acoperi lucrând part-time. Ca student, nu poţi să lucrezi mai mult de 20 de ore pe săptămână, dar este suficient". (C.G.E.) „Ca sfat pentru tinerii care vor să studieze în străinătate, tot ceea ce trimit trebuie să fie impecabil, eseuri, note, ceva. Unii nu dau importanţă acestor lucruri şi pierd" ( S.B.) Sursa: Adevarul.

E plina de caterinca

Buna!
Romania e frumoasa ca tara, dar pacat de unii "patriotzi", ca datorita unora suntem pusi la un loc cu totii si nu e prea corect .
Daca majoritatea romanilor sunt cum sunt pacat de cealalta jumatate. Sh pacat de ce au facut stramosii pentru tara asta sh ce'a ajuns...

Daca nu ar fi o tara asa corupta mi-ar placea! funda?

Asa cum este romaia si cum nu este tot tara noastra ramane se stie vb aia nu" fie painea cat de rea tot mai binei in tara ta " asa ca nu te plage ca esti roman
ceaw

Si mie imi place. doar cand ma ductrei zile sau 4 in vacanza. nimic mai mult

Iubesc Romania dint tot sufletul (s-o ia naiba de tara handicapata... are monumente faine dar oamenii de-aici sunt prosti...RUSINE tara HANDICAPATA!u