Vi s-a întâmplat vreodată celor care ați schimbat unul sau mai multe locuri de muncă unde actualmente vă simțiți devalorizați, să vă amintiți cu melancolie de foștii colegi și șefi cu care vă înțelegeați și care vă apreciau sincer?
S-a întâmplat vreodată să simțiți că nu aparțineți acelui loc actual de muncă, chiar dacă veniți zi de zi?

Mie nu mi s-a întâmplat la un loc de muncă dar mi s-a întâmplat când am trecut de la liceu la facultate.
La liceu eram puțin popular printre colegi deoarece știu multe chestii de cultura generala și eram apreciat și de o mare parte din profesori.
Când am ajuns la facultate, am schimbat și orașul și colectivul.
Deși colectivul de la facultate nu era nociv și nici profesorii nu erau nesuferiți totuși simțeam că locul meu nu e acolo.In timp ce la liceu eram ca o stea care strălucea tot timpul la facultate am devenit invizibil.
Și da pot să îți zic că m-a apucat și pe mine melancolia și dorul de grupul de prieteni și colegi din orașul natal.
Dar în astfel de situații nu trebuie sa te dai bătut deoarece trebuie sa mai schimbi locuri și oameni.De asemenea trebuie sa înfrunți și greutățile vieții cu răbdare și entuziasm.

Au fost servicii unde mi-a convenit si altele nu, avantaje si dezavantaje peste tot. Idioti la orice pas, nu a fost firma sa nu dau de o panarama sau vreun idiot... acum sant mai bine in sfarsit unde imi desfasor activitatea