Vreau să înființez o trupă împreună cu câțiva prieteni
Asta este visul nostru
însă nu știm cum sa facem primul pas.
Pe lângă talent și instrumente muzicale, de ce mai avem nevoie?

Bună Management11.

1. Muzica. Este evident
acest lucru, pentru că trebuie să ştii, să poţi şi să vrei să cânţi muzică adevărată ca să aduni nişte oameni de mare angajament, în timp, alături de tine. Capitol la care băieţii din byron sunt imperiali.

2. Personalitatea. A avea personalitate în muzică înseamnă, după mintea capului meu, fix două lucruri: 1. Să te diferenţiezi de alţii şi 2. Să nu faci compromisuri majore. E de prisos să spun că byron are un sound unic şi irepetabil. Cum e de prisos să spun că singurul compromis pe care băieţii îl fac este să nu facă nici un compromis muzical

3. Unitatea nucleului grupului. Ca să înţelegem mai bine ce spun hai să luăm ca termen de comparaţia Metallica sau Rush, care au avut extrem de puţine fluctuaţii în trupă, spre deloc. Dar acestea sunt nişte teribile excepţii, pe care le recunoaştem tocmai pentru că au avut un succes monstru, succes care – părerea mea – se datoreată şi faptului că au reuşit să stea uniţi pe o perioadă lungă de timp. Şi byron punctează bine la acest aspect. Ba chiar foarte bine, dacă este să ne uităm doar la piaţa rockului de pe la noi.

4. Carisma. Cei care aţi fost la concertele lor sau i-ai auzit povestind în emisiuni pe la tv sau la o bere (varianta a doua e cea mai bună, categoric) ştiţi că băieţii sunt extrem de simpatici. De altfel această carismă a lor individuală şi, pe cale de consecinţă, a lor ca grup a fost decisivă ca să devin prietenul lor. Sau ei ai mei, ceva de genul

5. Un PR foarte bun. Aici nu mai este de spus nimic. Iulia face o treabă excelentă, cum rar vezi în industria asta. Ba chiar aş merge mai departe să spun că singurul reproş pe care i l-aş putea aduce este că ne loveşte prea des cu info şi cu propuneri şi cu alte alea Doar că, fireşte, acesta este un reproş doar aşa ca să mă aflu în treabă, căci de fiecare dată când văd un mail de la byron zâmbesc şi mă bucur că se întâmplă aşa ceva

6. Ieşitul din comun. Aici aş vrea să vă dau doar trei exemple de lucruri pe care byron le-a făcut şi care sunt, după mine, definitorii pentru modul în care înţeleg ei să evolueze. Am avut imensa plăcere să organizez un concert special byron pentru bloggeri. Care a ieşit excepţional. Şi aşa ieşit aşa pentru că trupa a fost deschisă la idee, pentru că trupa a pus foarte mult suflet în acest concert şi pentru că bloggerii prezenţi au înţeles asta. Un alt exemplu este superbul concert din salina de la Turda, o capodoperă din toate punctele de vedere, dar care a presupus un efort muzical, logistic şi personal teribil. Puţine trupe ar fi putut face aşa ceva, dar byron a făcut-o. Şi vă mai spun doar de seria Impromptu, un fel de concert-repetiţie-compoziţie de piese cu public, unde spectatorii se uită fascinaţi la ce înseamnă laboratorul unei trupe ca byron.

7. Deschiderea spre nou. Poate că nu e mare lucru (deşi aş vrea să ştiu câte trupe de pe la noi au mai făcut asta), dar byron şi-a făcut propria aplicaţie pentru Android şi pentru iPhone. E mult, e puţin? Voi decideţi asta. Eu doar spun că este o trupă care este foarte atentă la ce se întâmplă în jur şi acţionează ca atare. Mai spun doar că au scris istorie când şi-au lansat ultimul clip prin intermediul blogosferei. Sau că le-au propus bloggerilor să le scrie scenariul unui videoclip. Sau că Dan a acceptat să cânte alături de mine Balada Spammerului şi a făcut-o în aşa fel încât piesa a rămas în urechea multora. Sau când fanii au putut să cumpere prin twitter sau prin Facebook noile piese. Sau atâtea altele pe care le-aş putea spune despre ei…

8. Disponibilitate la efort intens şi prelungit. Sună de parcă e oră de educaţie fizică. Dar cei care au fost în situaţii de acestea ştiu ce vorbesc. Pentru că a merge, spre exemplu, într-un turneu prin ţară înseamnă foarte multă oboseală şi foarte mulţi nervi. Iar fanii din fiecare oraş te aşteaptă să fii proaspăt şi să prestezi corespunzător în faţa lor. La fel e şi cu repetiţiile sau cu înregistrările. În general, ca să aungi la un anumit nivel şi, mai ales, ca să te menţii acolo, trebuie să poţi duce efortul intelectual, emoţional şi fizic.

9. Legătura cu fanii. Puţine trupe au fani adevăraţi. Care rămân fani toată viaţa (trupei sau a lor, după caz). Aşa că atunci când îi ai, ar fi bine să ai grijă de ei. Asta nu înseamnă că trebuie să le trimiţi felicitări de Crăciun and ***. Ci să le oferi cât de des ceea ce fanii aşteaptă: muzica ta, veşti de la tine, prezenţa ta ca trupă. Căci atunci când trec vreo 2 ani de când au auzit ultima dată de tine, trust me că vor fi dezamăgiţi şi nu te vor mai iubi, pe tine, brandul trupei, aşa cum te-au iubit pre vremuri, când îi iubeai şi tu pe ei.

10. Un management bun. Am lăsat la final acest punct – decisiv, zic eu – tocmai pentru că la final, mult spre final, îl lasă multe trupe. Şi fac o greşeală imensă. Pentru că indiferent cât de bine ieşi la punctele enumerate mai sus, dacă nu ai un management care să reuşească să îţi vândă toate aceste atribute bune pe care le ai, atunci le ai degeaba şi îţi dă cu virgulă. Codruţ se ocupă de byron din punctul acesta de vedere la modul mai mult decât corespunzător. Şi asta se vede.

Probabil că mai sunt şi alte puncte care ar trebui înşirate aici. Dar ce vedeţi mai sus este părerea mea. Pe care chiar vă rog să o combateţi, criticaţi, completaţi. În ideea că vom avea toţi de învăţat.