Cum se produce puietul de dud?

Buna:)
Uite ce am gasit...
http://www.viermidematase.info/inmultirea-vegetativa?start=1
http://www.horticultorul.ro/......rus-nigra/
O zi buna sa ai:)

Prin seminte, marcotaj sau butasire. Fa o cautare pentru inmultire Morus alba (dud alb) si M.nigra ( dud negru)--- vei gasi informatii mai in amanunt.

Dudul (Morus)



Denumire științifică
Morus alba, Morus nigra

Denumiri populare (regionale)
Agud, frăgar, cirici, iagod, mură, sorcogi.

Etimologie
Limba turcă – dut

Tipologie
Pom cu fructe mici, comestibile, mustoase și dulci, ale cărui frunze sunt folosite la hrănirea viermilor de mătase.

Proveniență
Dudul alb – specie subspontană originară din China și Japonia.
Dudul negru – specie originară din Iran și spațiul transcaucazian.

Importanță
Dudul este o specie vitală pentru cei ce se ocupă cu sericicultură, frunzele acestuia intrând în hrana de bază a viermilor de mătase. De asemenea, este o plantă medicinală utilizată foarte des.

Istoric
A fost introdus în Europa de peste 1000 ani și s-a extins până la latitudinea de 550 de metri. În România, primele preocupări legate de cultivarea duzilor şi creşterea viermilor de mătase au apărut în secolul XIV, mai întâi în Transilvania (anul 1348) şi apoi în Banat. În Moldova şi Muntenia, sericicultura a fost introdusă de către turci, în secolul XVIII. De la turci ne-a rămas cuvântul borangic (rezultat din cuvântul turcesc „buriincuk"), denumire veche pentru mătasea naturală, care de fapt reprezintă fir nerăsucit, rezultat prin tragere de pe gogoşile viermilor de mătase. Deși sericicultura a început să se răspândească mai mult în ţinuturile româneşti în secolele XVII şi XVIII, există păreri că plantaţiile de dud şi creşterea viermilor de mătase au constituit preocupări mult mai vechi, dar neorganizate şi practicate la scară mică. În Transilvania şi Banat, sericicultura a pătruns din Apus şi în special din Italia, unde această îndeletnicire era deja bine cunoscută şi dezvoltată. Dezvoltarea sericiculturii în Banat era favorizată de climatul potrivit creşterii duzilor în această parte a ţărilor româneşti şi în mod suplimentar de „legile" date de împărăteasa Imperiului romano-german, Maria Tereza (1740-1780), în perioada anilor 1764-1765, prin a căror aplicare multe şosele au fost plantate cu duzi, pe ambele părţi.

Aria de răspândire
Zonele europene, asiatice, americane de deal și șes.

România
La noi este cultivat la câmpie și dealuri, poate să apară și sălbăticit. Din păcate, cultura viermilor de mătase a scăzut brusc după 1990, drept urmare nici nu au mai fost înființate noi plantații de duzi și cele existente fie au rămas ale comunităților, fie au intrat pe parcele în proprietatea celor cărora le-au fost retrocedate terenurile.
Partea comestibilă
Fructele albe sau negre, dar medicinal se folosesc și frunzele, atât de la dudul alb, cât și de la cel negru. Pentru ceai, se recoltează frunzele tinere, fără codiță.

Particularități
Este o specie apreciată pentru sericicultură și pentru fructele comestibile. Se poate folosi pentru garduri vii, în aliniamente de-a lungul șoselelor (dar nu pe străzi și alei, din cauza fructelor, excepție fac exemplarele mascule).

Mod de cultivare
Are temperament de semiumbră, are nevoie de protecție în tinerețe, crește bine și în plină lumină. Cultura dudului negru se face în mod similar cu cea a dudului alb.

Terenul
Este puțin exigent față de troficitatea solului și suportă terenurile bătătorite din islazuri, din curți, dar se dezvoltă mult mai bine pe soluri ușoare, afânate, revene. Inundațiile trecatoare sunt suportate, dar evită solurile mlăștinoase.

Semințe
Se poate obține din sămânță sau pe cale vegetativă, prin butășire, altoire, marcotaj.

Îngrășăminte
Îngrășămintele naturale sunt binevenite. În funcție de tipul solului, se pot recomanda și suplimente.

Utilaje
În funcție de plantație, se pot utiliza utilaje clasice pentru semănat, dacă plantația se înființează prin sămânță. Utilajele pentru formarea și întreținerea coroanei sunt binevenite.

Plantare
Semănăturile de vară se fac imediat după coacerea fructelor, fără a le descărna; cele de primăvară se fac cu sâmburi descărnați (sfârșitul lunii aprilie), ținuți în apă 3 zile sau stratificați aproximativ 40 de zile. Semănatul se face în răsadnițe; puieții tineri se protejează de înghețuri.

Vecinătate
Este un bun vecin și pentru alți pomi fructiferi, care să depindă de același tip de sol.

Întreținere și îngrijire
Dudul este un mare consumator de apă, așa că are nevoie de irigații suplimentare sau udări, mai ales dacă zona sau perioada sunt secetoase. Tăierea coroanei în perioada de creștere, pentru a-i da formă, se practică în cazul plantațiilor mai extinse. Protejarea de îngheț târziu este foarte importană, mai ales la duzii tineri (îmbrăcare sau focuri). Duzii trebuie curățați de omizi dăunătoare.

Dăunători
În special omizile, care vin să se hrănească cu frunzele de dud.

Modalități de luptă contra dăunătorilor
Stropiri cu soluții recomandate contra omizilor sau altor insecte, dacă este cazul.

Mod și perioadă de recoltare
Maturitatea este timpurie, astfel că vara pomul e plin de fructe (are o fructificație abundentă). Dudele se culeg cu grijă, pentru a nu fi zdrobite. Frunzele se culeg în saci de hârtie sau pânză, direct de pe ramuri, pe toată perioada verii.

Condiții de păstrare
Frunzele se întind în straturi subțiri pe rame în încăperi uscate. Pe cale artificială, se usucă la o temperatura de 50-60 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obține 1 kg produs uscat. Dacă sunt folosite în sericicultură, se dau proaspete. Fructele nu rezistă multă vreme, din păcate, ele trebuie consumate cât mai repede. Se pot congela, eventual, în cantități mici, pentru a fi decongelate pe parcurs pentru consum.

Reacția la condițiile de mediu
Din punct de vedere ecologic, s-a dovedit foarte pretențios față de căldură; rezistă bine la ger și secetă (vegetează în stațiuni de silvostepă și stepă), dar este sensibil față de înghețurile timpurii care afectează lujerii insuficient lignificați.

Soiuri
Alb și negru.

Rotația culturilor
Nu este cazul.

Beneficii pentru organism
Principiile active din frunzele de dud au o acțiune hipoglicemiantă, sudorifică, antidiareică. Fructele sunt pline de minerale și conferă vitalitate, plus că sunt extrem de hrănitoare.

Aport caloric
Frunzele de dud conțin tanin, acid aspartic, arginină, acid folic, acizi organici, beta caroten,
substanțe minerale. Fructele au un conținut bogat în glucide pectine, vitamina C, caroten vegetal, antociani, tanin etc.

Sfaturi de consum
Fructele este bine să fie consumate crude, dar pot fi folosite și pentru dulceață (mai rar întâlnită).

Utilizare în alimentație
Dudul este un fruct de vară, astfel că utilizarea sa este restrânsă pe perioada acestui anotimp – se consumă fructele crude, de unele singure ori se mai pot folosi pentru dulceață sau prăjituri cu fructe. Din frunze și codițe se face ceai.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Preparatele din frunze de dud sunt un mijloc adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. Mai pot fi folosite în diaree, gastrite, ulcer gastric și ulcer duodenal. Fructele au proprietăți depurative, antiscorbutice, astringente, laxative. Ca uz intern, ceaiul de dud are efecte în diaree și diabet zaharat (eficacitatea este și mai sporită dacă la ceai se adaugă și frunze de afin, teci de fasole, frunze de nuc și urzică), gastrite, ulcer gastric și duodenal. Extern: angine, stomatite, constipație, afte (ca și spălături cu ceai sau comprese).

Rețete

Industrii
Alimentară, medicală, sericicultură, industria lemnului

Diverse
Dudul, fiind o specie rezistentă la secetă, se folosește la împădurirea terenurilor nisipoase.
http://www.viermidematase.info/inmultirea-prin-samanta?start=1
http://www.viermidematase.info/inmultirea-prin-samanta