Buna pitic eu zic ca daca dai cu spirt
pe parcheT(si eu am)
spirtul se evapora asa ca zic eu ca nu se va
intampla nimic
in legatura cu mirosul catelului este specific ptr
ca ei se murdaresc afara.se balacesc si dupaia ''put''
sa zic asa mai pe romaneste.
Si eu am caine beagle e fetita de 5 luni o am si are 10 luni
daca vrei sa afli mai multe :
(despre casa...curatenie si parchet)
Curatenia casei noatre este foarte importanta deoarece de ea depind atat sanatatea noastra, cat si confortul. Ea trebuie a aiba loc atat in fiecare zi, cat si la o anumita perioada de timp, situatie in care trebuie sa fie o curatenie generala. In cazul in care aveti tablouri, ele se dau jos de pe perete şi se şterg de praf. La cele cu geam se spală toată suprafaţa cu o carpa udă, apoi se şterge cu o altă carpa curată. Pictura fără geam, în ulei - dacă este netedă se şterge uşor cu o jumătate de ceapă sau cartof, ce se plimbă în mişcare circulară pe toată suprafaţa. Cand se murdăreşte, se înlocuieşte ceapa sau cartoful cu care se curăţă sau se taie numai cate o felie pentru a fi mereu curată partea cu care se curăţă.
Această operaţie nu se va face une
i opere valoroase ; în acest
caz, este mult mai bine a se adresa unui specialist. Ramele se şterg cu carpa uscată. Pentru ramele foarte murdare se foloseşte o carpa umedă şi foarte bine stoarsă, după care se lustruieşte cu carpa moale.
— Pereţii se şterg cu peria specială , iar în lipsa acesteia se foloseşte o mătură cu coadă înfăşurată într-o carpa. Se începe cu plafonul, apoi pereţii, pe la colţuri, după sobă etc.
La lustre şi lămpi se spală părţile de porţelan sau de sticlă, cu apă şi săpun, se limpezesc, după care se şterg cu o carpa uscată.
Geamurile şi uşile. Se curăţă mai întai lemnăria de la ferestre şi uşi. Nu se foloseşte nici un fel de praf de curăţat căci acesta strică luciul lemnului şi ar lua chiar şi din vopsea.
Lemnul vopsit în alb sau culori deschise, se curăţă prin spălare cu o carpa muiată în apă caldă şi săpun. Se limpezeşte cu apă curată şi apoi se şterge cu o carpa uscată. Se începe cu partea de sus, continuand cu părţile laterale şi apoi cele de jos.
Uşile se spală după acelaşi procedeu.
Se trece apoi la ştersul sticlei. Dacă geamul este mai murdar se spală cu o carpa muiată în apă caldă, în care s-au adăugat cateva picături de amoniac (una lingură) sau apă cu sodă sau detergent sau soluţie specială cumpărată de la magazinele de chimicale, după-care se limpezeşte bine. Se şterg apoi cu carpe curate şi uscate.
Geamurile se şterg întai pe o parte, începand de sus în jos, insistand la colţuri şi apoi pe cealaltă parte controland să nu rămană urme.
Nu este indicat a se şterge geamurile în lumina puternică a soarelui căci se usucă repede apa şi lasă pete. Dacă geamul are o suprafaţă mare, este mai indicat a se spăla pe cate o porţiune.
Petele de var de pe geamuri dispar, dacă se freacă locul cu o carpa muiată în apă cu oţet; petele de vopsea se scot cu petrol, iar dacă sunt mai vechi cu esenţă de terebentină.
Oglinzile. Spălarea oglinzilor se realizează folosind acelaşi procedeu ca şi la geamuri. Pentru a le reda strălucirea, acestea se spală cu un amestec de cretă cu apă, după care se şterg cu o carpa moale.
Sobele. Sobele de teracotă se spală cu apă în care s-a adăugat puţin oţet şi se şterg cu carpa uscată.
Pereţii vopsiţi. Pereţii se spală cu apă şi săpun, se limpezesc cu apă curată după care se şterg cu o carpa uscată.
Faianţa, chiuvetele, cada de baie şi celelalte obiecte sanitare se curăţă bine cu praf special de curăţat, sau detergent lichid, apoi se limpezesc.
Pardoseala se mătură bine şi se spală. Pardoseala din scandură nevopsită şi cimentul se spală cu peria cu apă şi săpun, după cum s-a explicat la curăţenia săptămânală. Pardoseala din scandură vopsită şi lustruită se spală cu carpe (nu cu peria) muiate în apă călduţă, apoi se şterge cu carpa uscată, după care se dă cu un strat subţire de ceară. După cateva ore se freacă cu o bucată de multon pentru a da lustru.
Parchetul. Indiferent de tipul de finisare, fiecare podea de parchet trebuie spălata, aspirata si lustruita cu o cârpa moale in fiecare zi sau ori de cate ori este necesar pentru a îndepărta mizeria si praful de pe suprafaţa. Daca se va circula pe un parchet murdar si plin de praf este cel mai rapid mod de strica finisarea acestuia Dacă parchetul este dat cu palux, se şterge cu carpa umedă şi apoi se şterge cu una uscată. Parchetul dat cu palux îşi păstrează luciul caţiva ani, cu condiţia să fie bine întreţinut.
Paluxul se aplică numai după ce parchetul a fost raşchetat, măturat, frecat cu glaspapir şi bine şters cu carpa. Pentru lăcuit se foloseşte o pensulă lată cu care se întinde soluţia bine, procedand ca la vopsit. Avand în vedere că este o soluţie inflamabilă şi cu un miros foarte puternic, este absolut necesar ca ferestrele să fie larg deschise, iar eventualele surse de foc sau de schiţei să fie complet înlăturate.
După ce s-a dat primul strat de Palux, se lasă să se usuce şi se mai lăcuieşte odată. Pe parchetul lăcuit nu se calcă şi nu se trage .mobila pană nu se usucă. Chiar după aceea trebuie menajat ca să mu se zgarie cu mobila sau alte corpuri dure. Urmele de paşi si petele care nu se şterg uşor pot fi îndepărtate prin frecarea uşoara cu o cârpa si o soluţie speciala pentru curatarea parchetului. In lipsa acesteia umeziţi cârpa in apa amestecata cu spirt mineral, curatati si apoi stergeti imediat parchetul cu o carpa uscata. Urmele de guma de mestecat, carioca si ceara pot fi îndepărtate prin punerea unei pungi de plastic plina cu gheata peste depozitul de mizerie pana când acesta se înmoaie si începe sa se imprastie. Scoateţi-l apoi cu grija si curatati parchetul imediat cu o cârpa uscata.
Indiferent de stratul care-l protejează (Palux sau ceară) parchetul se menţine frumos şi de culoare deschisă dacă :
— se şterge zilnic de praf şi se freacă cu carpe de multon sau finet în culori deschise
— se va feri de pete, stropi de apă, abur ;
— nu se va călca cu încălţăminte umedă sau prăfuită. Parchetul care nu este dat cu Palux se spală cu petrosin.
Inainte de a începe spălatul, se va şterge bine de praf toată camera cu o carpa uscată, insistand pe la colţuri. Praful rămas pe parchet îl înnegreşte foarte repede. Eventualele pete semnalate se vor scoate frecand pata cu sarmă în lungul fibrei lemnului, pană dispare complet. Se strînge cu mătura şi făraşul murdăria şi se şterge praful cu o carpa curată.
Petrosinul, ca şi neofalina, este foarte inflamabil, de aceea trebuie să se lucreze cu foarte mare precauţie. Se controlează să nu fie nici un foc aprins în casă, se scot aparatele din priză, se deschid larg ferestrele etc. Pentru spălatul cu petrosin sunt necesare două ligheane (în care se toarnă cate 1-2 litri de petrosin) o perie de pai şi carpe moi, de culoare deschisă.
Se înmoaie o carpa în petrosin şi se şterge o porţiune mică de parchet (50 cm2), după care se freacă bine cu peria de pai în direcţia parchetului. Se strange petrosinul murdar, după care se limpezeşte porţiunea spălată, cu o altă carpa, înmuiată în cel de-al doilea lighean cu petrosin şi se şterge imediat cu o carpa uscată. în continuare, se trece mai departe spălandu-se bucată cu bucată, toată camera. Pentru a nu se închide culoarea parchetului, atat carpele cat şi petrosinul trebuie să se schimbe imediat ce s-au murdărit.
Este bine ca, după ce se termină spălatul, să se mai limpezească încă odată cu petrosin peste tot şi să se şteargă foarte repede cu o carpa uscată.
Parchetul trebuie foarte repede frecat. Se recomandă să lucreze două persoane — una să frece cu peria şi să adune petrosinul, iar alta să limpezească şi să şteargă cu carpe uscate Picioarele mobilierului vor lasa semne vizibile pe parchet deoarece intreaga greutate a pieselor de mobila este concentrata in aceste mici puncte. Mobilierul pe roti si tocurile ascutite ale pantofilor pot strapunge parchetul cu mai multa forta pe metru patrat decat un picior de elefant. Plasati pe picioarele mobilierului bucati de fetru sau cauciuc moale pentru a evita strapungerea stratului de deasupra parchetului. Aceste elemente protectoare trebuie curatate si chiar schimbate periodic. Iimprastiati greutatea concentrata. Protectorii si rotitele mobilierului trebuie sa fie cat mai late si facute din cauciuc moale, fetru sau pasla. Va puteti fabrica singuri acesti protectori prin lipirea unor bucatele de pasla de partea de jos a picioarelor mobilierului sau utilizati protectori fabricati special in acest scop. Atunci cand doriti sa mutati o piesa de mobilier grea intindeti o patura sau un covoras cu fata in jos, sub fiecare picior al acesteia si apoi trageti mobilierul cu grija. O alta varianta este protejarea parchetului cu foi de zidarie sau placaj. Dar fiti siguri ca ati mutat mobilierul peste aceste foi – nu miscati sau targeti foile de zidarie sau placajul peste parchet.
După ce s-au spălat toate camerele, se lasă să se usuce bine, şi se pregăteşte ceara. Ca să se poată întinde bine şi 'să nu se îmbacsească parchetul, ceara cumpărată din comerţ se subţiază cu petrosm (ca o smanţană groasă) şi se întinde uniform cu o bucată de carpa curată, într-un strat subţire. După cateva ore sau chiar a doua zi, se lustruieşte frecand cu o perie specială sau cu o carpa de multon, groasă. Carpele cu care se lustruieşte parchetul dat cu ceară se schimbă imediat, deoarece se îmbacsesc foarte repede.
După cum s-a mai spus, parchetul trebuie şters zilnic cu carpe curate pentru a-şi menţine luciul şi culoarea.
Cand parchetul este gata, se aduc covoarele (se poate ca sub covoarele mari să nu se mai dea cu ceară) se aşează pe jos şi se aranjează fiecare obiect, fiecare mobilă la locul său.
Şerveţelele de pe mobilă se spală, se apretează şi se calcă pe dos.