Multe case (mai ales mai vechi de la tara) au fost construite doar pe o "fundatie" de pietre sau caramizi de 50-100cm sub sol, facut deodata cu un soclu de 20-30cm, pe care s-a ridicat imediat peretele de caramida. Am vazut asemenea casa care a rezistat aproape un secol fara probleme, locuiau in ea.
Asta depinde si de solul in care se alege locul constructiei, fiindca in sol moale nu tine. Trebuie ca fundatia sa intre in pietris sau chiar piatra.
Știu foarte bine ce zici, exact asa e și a mea, în 1990 avea aproximativ 140ani, ziduri exterioare de 50 și 60cm, nu are centuri (doar niște tije metalice prinse în zid), fundație doar din pietre, structura de "grinzi" făcute din bolti de caramida.
Intre 1995 și 1999 a trebuit sa sapam sa facem subzidire, nu doar la ziduri, ci pana jos la "fundatie". Asta pentru ca zidurile se crăpau vizibil tot mai tare, cărămida era toată mancata și exista pericolul sa rămânem cu zidurile în aer, cadeau bucăți în fiecare zi.
Bineînțeles ca nu am putut arma
noua "fundație", lucrând pe bucatele, însă tot e mult mai bine de atunci.
Însă ce am scris e obligatoriu și valabil pentru zilele noastre, nu pentru vremurile când nu existau mijloace tehnice.
Am desenat proiecte tehnice de rezistenta (mai puțin șarpante și scări, de acelea se ocupa șeful meu) pentru aproximativ 500 de case.
Un inginer care știe ce riscuri exista, nu îți va da semnătura dacă nu construiești după proiect.
Și nici dirigintele de șantier?
Iar pe proiect e data ca înălțime minima, adâncimea de îngheț, care în mare parte a tarii începe la 90cm, iar în zona Timișoarei scade la 70.
O singura casa am avut la care au ajuns fundații de 50... Repet, din aprox 500 de proiecte.
dany20xz întreabă:
Claudiu_2354 întreabă: