Spuneti-mi si mie niste curiozitati despre animalele din subteran, am nevoie la bilologie...cine are cele mai multe dau fundita si voturi

Cartita este animalul cunoscut de toti gradinarii deoarece este animalul care le deterioreaza gazonul,plantele sau legumele din gradina. Cartita se hraneste cu mici insecte, oua si larve ale acestora, dar si radacini sau tulpini subterane ale unor plante. sper ca te-am ajutat

Neagră şi catifelată
Sapă, sapă, ziua toată.
Galerii îşi construieşte
Şi de soare se fereşte.

Aţi ghicit, este vorba despre cârtiţă, regina galeriilor subterane.
Cârtiţa este un animal cu o arie de răspândire mare. Trăieşte sub pământ, unde îşi sapă galerii, îşi face culcuş şi îşi strânge provizii.

Are formă cilindrică, având lungimea de până la 18 cm.Corpul se termină cu o coadă scurtă. Capul este de formă conică, nu are ureche externă (pavilioane), iar pe botul ascuţit are nişte peri sensibili. Dintii sunt ascuţiţi şi destul de puternici.
Membrele anterioare sunt scurte, groase, musculoase. Degetele se termină cu gheare şi sunt unite printr-o membrană, ceea ce le dă forma de lopeţi. Cu ajutorul lor îşi sapă galeriile. Membrele posterioare sunt mai lungi, dar mai puţin dezvoltate, cu degetele mai subtiri, libere şi terminate cu gheare ascuţite. Cu ajutorul membrelor posterioare cârtiţa scoate pământul din galerii. Într-o oră poate săpa 12-13 metri de galerii, orizontal, vertical, astfel încât, măsurată, lungimea galeriilor poate depăşi 350 metri.

Blana este de culoare neagră, catifelată, dar şi cenuşie, uneori cu pete sau dungi. Lumina şi căldura soarelui le fac rău, de aceea nu ies din galerii decât noaptea şi atunci destul de rar.

Se hrăneşte cu insecte, melci, râme, larve şi chiar cu şoareci şi şopârle. Iarna este activă. Dacă nu se hrăneşte timp de 24 de ore, moare.

Naşte o dată sau de două ori pe an 4-5 pui mici, lipsiţi de păr, pe care îi hrăneşte cu lapte.

Dacă văzul nu este dezvoltat, având ochii mici şi acoperiţi cu blană, auzul, mirosul şi simţul tactil sunt bine dezvoltate. Aceste simţuri o ajută să se orienteze prin galerii.

Cârtiţa aduce pagube agriculturii prin muşuroaie pe care le "construieşte", pe de altă parte este şi folositoare pentru că, la rândul ei, distruge larve, insecte ce dăunează plantelor. Prin tunelele pe care
le face pentru a-şi găsi hrana, realizează şi aerisirea solului.


--------------------------------------------------------------------------------
cartita e cea de sus
Râma este un nume comun pentru cele mai multe dintre componentele familiei Oligochaeta (care este fie o clasă, fie sub-clasă în funcție de autor) și în Annelida. În sistemele de clasificare clasice sunt plasate în ordinul Opisthopora.

Trăiește în sol și are corpul inelat (fiecare inel constituie una din inimile organismului) de până la 25 cm. La capătul anterior are orificiul bucal, iar la capătul posterior, orificiul anal. La exterior are pielea umedă cu mucus care are rol în respirație și de simț.

Sistemul digestiv: orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, orificiul anal
Sistemul circulator: prin vase închise
Locomoția: târâre cu mușchi și chetei
Hrănirea: cu resturi organice din sol
Înmulțirea: indivizii posedă atât organe de reproducere feminine cât și masculine, deci indivizii sunt hermafrodiți. Celulele reproducătoare ajung însă la maturitate în perioade diferite astfel că nu poate avea loc autofecundrea.
Ciclu de dezvoltare: ou-cocon-sol-râmă
asta este rama
Pe suprafata pamantului exista numeroase cavitati; cele mai importante sunt pesterile si galeriile subterane care formeaza imense retele. Unele au fost explorate, dar multe dintre ele raman sa fie descoperite.



Pesterile si galeriile subterane se intalnesc in principal in zonele calcaroase. Toate aceste cavitati s-au format prin actiunea apei care, infiltrandu-se in fisurile substratului, a dizolvat treptat calcarul.



Formarea prapastiilor si a pesterilor

Apa, infiltrandu-se in substrat, acumuleaza gaz carbonic; in apa, acest gaz se transforma in acid carbonic, care ataca si dizolva calcarul. Pe masura ce apa patrunde in fisurile rocii, ea le largeste, creand incetul cu incetul goluri sau cavitati, uneori foarte mari. In acest fel se formeaza pesterile.

Uneori, plafonul unei cavitati se surpa: astfel se formeaza prapastiile. Una dintre cele mai adanci din lume este prapastia Jean - Bernard din Savoia Superioara (Franta), care coboara pana la o adancime de peste 1500 m. In acest fel, se pot crea avene, sau puturi naturale, adica tuneluri verticale, mai mult sau mai putin inguste.



Stalactitele si stalagmitele

Transportat de apa, calcarul dizolvat se depune pe peretii, pe tavanul sau pe podeaua pesterilor. In timp, aceste depuneri creeaza formatiuni spectaculose, numite concretiuni, cum sunt stalactitele si stalagmitele. Apa care picura din tavan depune pe aceste minuscule cristale de calcar care se aduna, formand incetul cu incetul "tije" lungi si grele care atarna: acestea sunt stalactitele. Picaturile care cad pe podea lasa depuneri care cresc putin cate putin: acestea sunt stalagmitele. Cand stalactitele si stalagmitele se unesc, ele formeaza coloane. Concretiunile au de multe ori forme ciudate: draperii, tuburi de orga, pisolite asemenea unor perle mari... Ele sunt de obicei de culoare alba, dar au si o tenta galbena, portocalie sau ocru, cand apa contine oxid de fier. De cele mai multe ori, viteza lor de formare este foarte lenta. Pesterile de la Carlsbad, din New Mexico (Statele Unite), sau avenul Armand, din Franta, sunt celebre pentru extraordinarele lor concretiuni.


aste-a DE SUS I-ARA SUNT PASTERI

Sunt rude cu albinele si viespile, dovada fiind organul in forma de ac cu venin, din varful abdomenului. Fiinte sociabile, furnicile traiesc in grupuri mari, numite colonii, in care organizarea muncii este foarte bine pusa la punct. Nu degeaba sunt considerate - ca si in fabula "Greierele si furnica" - insectele cele mai harnice.

Ca al oricarei insecte, corpul furnicii este format din trei parti: cap, torace si abdomen. Cele sase picioare - care pornesc din torace - sunt acoperite cu perisori fini, cu care furnica isi "curata" cele doua antene din varful capului. Antenele sunt organe foarte importante pentru pipait, mirosit sau auzit si inlocuiesc functiile ochilor - multi si adunati la un loc - care sunt putin dezvoltati.

De asemenea, antenele le folosesc furnicilor pentru a comunica prin atingere cu celelalte "surate" din colonie. In afara de ochi si antene, capul se termina cu un fel de "falci", ca niste clesti, arme cu care furnica se apara de dusmani. Tot un fel de clesti - mai dezvoltati si mai ascutiti - au la fiecare picior furnicile-soldati, cele care pazesc musuroiul.

Partea de mijloc a corpului, toracele, este sectiunea in care se gaseste inima - de forma unui tub lung - care pompeaza un fel de sange incolor in tot corpul. Interesant este ca acest proces nu se face prin vase sanguine (ca la alte animale si la om).

Furnica n-are plamani, respiratia fiind facuta prin porii membranei ce acopera tot corpul insectei. Rolul fiecarui "locuitor" din furnicar (alt nume al musuroiului) este foarte bine stabilit si respectat in cadrul grupului. Astfel, colonia este condusa de o singura furnica - regina musuroiului - a carei unica sarcina este aceea de a face oua, fiind mereu ingrijita si aparata de toate celelalte furnici. Tot ea este cea care, la inceput, a format colonia.

Dar cum apare, de fapt, si se formeaza o noua familie de furnici? In timpul "zborului nuptial", femela se imperecheaza cu o furnica-mascul, dupa care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii cad aripile, ea nemaiputand sa zboare niciodata. Aici incepe cautarea unui adapost (sub o piatra sau intr-un lemn scorburos - in cazul termitelor) sau sapa un tunel subteran. Din acest tunel principal - care poate avea si 5 metri adancime - se formeaza apoi asa-numitele "camere subterane", legate prin alte tuneluri mai mici. Aceste camere vor avea diferite intrebuintari, pe masura ce colonia creste ca numar de furnici: depozitarea hranei, hibernare sau depunerea oualor.

Majoritatea celorlaltor furnici din musuroi sunt "muncitoare", hrana adunata de acestea fiind impartita "frateste" intre toti membrii coloniei. Grija pastrarii oualor intra tot in atributiile furnicilor muncitoare, care le sterg frecandu-le cu corpul, pentru a nu se depune pamant pe ele. Ouale se transforma apoi in larve (stadiu in care oul este imbracat intr-un fel de invelis oval, numit cocon), din care vor iesi viitoarele furnici.

astea sunt furnici de sus
Referat despre Desertul Gobi
Acest spatiu primeste cantitati reduse de precipitatii: 200-300 mm/an la contactul cu muntii , pana la10-20 mm/an in centru si chiar sub 10 mm/an in zona lacului Lop Nur (Lob Nor). In ciuda acestui fapt, evapotranspiratia este deosebit de ridicata, atingand la Hami,aflat intre Gobi si Takla-Makan, aproximativ 3578 mm/an.In timpul verii cad ploii destul de putine , care se evapora chiar inainte de a ajunge la sol, temperatura medie in timpul luni iulie ajungand la peste 25oC. Iarna, precipitatiile lipsesc , iar gerul sec dainuie multe luni.

Din acest motiv, in desertul Gobi la fel ca si in alte deserturi, verile sunt excesiv de calduroase si de secetoase, iar iernile friguroase, lipsite de zapada. In astfel de conditii climatice. Primavara izbucnesc furtuni nesanatoase de praf cauzate de curenti de aer rece dinspre Rusia care trec peste Mongolia si sduna praful din tot desertul. Aceste furtuni pot ajunge pina la Beijing. De altfel si muntii inalti din sud creaza un veritabil baraj orografic care opreste influenta musonilor ce aduc ploi bogate.

Particularitatile regimului hidric
Desi, Gobi, este considerat desert, in regiune exista lacuri, cum ar fi lacurile sarate Orog Nuur si Boon Tsagaan Nuur aflate si acestea intr-un process lent de secare. Printre dunele de nisip se găsesc circa 100 de lacuri sărate considerate lacuri sfinte de populaţia locală, mongolii Torgod. Pe linga lacurile din desert exista si multe izvoare subterane, un produs al activitatii seismic continue, insa in cea mai mare parte a pustiului Gobi, apele curgatoare permanente lipsesc.

Singura exceptie o reprezinta raul Kerulen, care este afluent al fluviului Amur, care isi aduna apele din Muntii Hentiy Nuruu, la est de Ulan Bator, capitala Mongoliei, unde precipitatiile sunt mai bogate (270mm/an), dupa care se indreapta spre nord-est, pe la marginea pustiului. Raul traverseaza pustiul stancos (niste canioane spectaculoase) cu o mare pierdere de apa datorita evaporatiei, doar lacurile din calea sa: Hulun-Nuur si Buyr-Nuur asigurand supravietuirea. De altfel, lacurile sunt numeroase, alimentate mai ales din ape freatice de adancime: Gaxun Nur, Sogo Nur, Jartai Yanchi, Dalai Nur, Qagan Nur etc

Particularitatile regimului edafic
Relieful desertului Gobi este neted, arid si golas. Lipsa apei in desert ar însemna ca solul conţine foarte puţine materii organice. si este firesc să se presupună că solul este infertil. Acest lucru nu este
caz, cu toate acestea. Deşertul solurile sunt printre cele mai fertile din toate solurilor. Acest lucru se datorează faptului că nu există ploaie insuficiente pentru a spăla substanţe nutritive solubile

iar asta a fost desertul gobi
sper ca te-am ajutat caci mi-a luat 1 ora jumate sa scriu

Cartita,iepurele de camp, sobolanul, soarecele de camp...