Bună!
Pădurea Hoia este o pădure situată la vest de municipiul Cluj-Napoca, în apropiere de Muzeul Satului. Pădurea este folosită ca loc de agrement. În ultimii ani s-a amenajat un Bike Park, iar în zonă sunt practicate și alte sporturi, precum paintball, airsoft sau tirul cu arcul. Există unele discuții legate de faptul că în Pădurea Hoia la fel ca in padurea Baciu ar avea loc fenomene paranormale, idee care atrage în zonă practicanți de yoga, Wicca și amatori de paranormal.
Pădurea are o suprafață de 295 de hectare. Marginea sudică începe de la o creastă deluroasă orientată E-V. Nu acoperă și panta sudică abruptă a dealului, dinspre Râul Someșul Mic. Spre nord, pădurea coboară pe panta mai lină, până în apropiere de valea Râului Nadăș.
La est este mărginită de Tăietura Turcului, o vale artificială care taie dealul de la sud la nord, prin care trece și un drum carosabil. La vest pădurea se termină pe panta de nord-est a Dealului Melcilor, în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde spre vest. La sud de capătul de sud al pădurii curge valea Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formează Cheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care a fost declară rezervație naturală, iar partea sudică este ocupată de Pădurea Hoia). Un mic lac natural, nu prea adânc, se află în amonte de Cheile Baciului, la marginea pădurii. Câteva izvoare cu debit mare și apă potabilă izvorăsc la marginea de nord a pădurii, în Valea Lungă. Dealurile Hoia (506 m) și Sf. Pavel sunt cele mai înalte puncte din zonă.
La nord de Valea Lungă s-a descoperit cea mai veche așezare neolitică de pe teritoriu României (6500 î. Ch.) aparținând culturii Starčevo-Criș, cu morminte și locuințe cercetate între 1960 și 1994 de arheologii N. Vlassa și Gh. Lazarovici.
Hoia este vestită în lume pentru frecvența cu care apar aici diverse fenomene paranormale. În 1968, un clujean a fotografiat în Poiana Rotundă un OZN, fotografiile fiind printre puținele de acest gen autentice, după părerea specialiștilor. Din anii '60, profesorul de biologie Alexandru Sift studiază fenomenele luminoase, magnetice și radiologice care au loc aici.
Acesta a adunat o arhivă bogată de fotografii ale fenomenelor, care s-a pierdut misterios la câteva zile după decesul regretatului profesor în 1993, furate de niște indivizi necunoscuți și duse la maculatură. Cele câteva fotografii ramase au fost publicate în 1995 în cartea "Fenomenele de la Pădure Hoia-Baciu" de Adrian Pătruț, profesor de chimie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și prieten al lui Sift. Pătruț a continuat cercetările lui Sift și susține că ciudatele fenomene au o bază științifică insuficient studiată. Oricum, fenomenele din Hoia au dus la apariția multor legende urbane in zona Clujului, multe persoane vizitând pădurea în speranța că vor reuși să surprindă un astfel de fenomen.
Hoia a început în sec. XX să prezinte interes turistic. În Cheile Baciului se află o cabană cu bar și restaurant, la care se ajunge pe un drum caree se desprinde din DN1F după ieșirea din Cluj-Napoca spre comuna Baciu.
Accesul mai poate fi făcut și dinspre Tăietura Turcului, pe un drum de creastă. Muzeul Etnografic în Aer Liber al Transivaniei, cu diverse gospodării și biserici de lemn specifice tradiționale, se întinde la vest de Tăietura Turcului, chiar la marginea de nord-est a pădurii. La pădure se poate ajunge și pe străzi abrupte care urcă spre pădure din Cartierul Grigorescu, aflat la sud de aceasta.
În week-enduri partea de est a pădurii este frecventată de turiști ieșiți să se relaxeze. Din păcate, câteva fâșii din pădure au fost tăiate în ultimii ani. Unele persoane consideră că aparițiile luminoase de aici au legătură cu copacii.
Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83durea_Hoia.
PS: Nu, nu este adevărat. Au avut loc fenomene paranormale însă pădurea nu este bântuită. Sunt numai legende.
Pa-pa.
Mersi miiCutSa! Mia-i dat multe detalii! Si pentru-ca te-ai straduit sa scrii atat de mult ai castigat!
Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile.
Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit.Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc. Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993)Am intrat prudent in padure, care mi s-a parut in primul rand mai deasa decat cea mai deasa padure ce-am vazut-o vreodata. Am gasit si-un drumeag mai liber. Arborii cresteau intr-adevar aiurea. Unii erau "siamezi", aveau un trunchi comun care apoi se despartea in doua, altii cresteau in forma de "S", precum niste serpi, altii cresteau incolaciti unul in jurul celuilalt nefiind din aceeasi specie, altii se desparteau chiar de la radacina sau o luau in diagonala, altii se uneau, cate trei la varf ca si cum ar fi crescut in manunchi, de sus in jos... Putini copaci mi s-au parut "normali". Parca stateam in fata unei paduri drogate. Altii, de la o anumita inaltime se pliau in unghi drept iar altii se terminau brusc, fara a mai avea crengi. Pe trunchiul unora distingeai figuri zoomorfe, eu am distins pe unul dintre ei figura unui "E. T. " iar altii parca aveau zeci de ochi cu care te priveau. La un moment dat padurea a devenit atat de deasa incat n-am mai putut inainta. Si parca ceva din mine imi zicea sa ma intorc. Am privit busola, ceasul, telefonul mobil, toate functionau normal Si motorul masinii a pornit din prima. FUNDA?
NU e adevarat, nu exista lucruri sau locuri bantuite... Ca auzi tu ca e bantuita asta oamenii si-o imagineaza dar stai linistita ca nu e bantuita!
anonim_4396 întreabă: