Nu e tocmai pe gustul meu povestea, dar nu mă pronunţ în aria asta.
Ar fi mult de desenat din ce ai scris tu aici. Sunt realistă şi nu îţi dau speranţe false: nu cred ca poţi s-o faci.
Şi depinde şi cum desenezi. Eu în locul tău m-aş apuca de desenat o manga întreagă abia după ce aş ajunge la un anumit nivel. E risipă de materiale şi timp să desenezi atât dacă (ţi-o zic drept) nu te pricepi sau desenezi de puţin timp anime. Mai mult o să te chinuieşti şi frustrezi că nu îţi ies diverse lucruri. Încearcă să te perfecţionezi şi abia apoi apucă-te de desenat o manga întreagă.Ia ce am spus ca pe un sfat, după rumegă-l şi trage o concluzie.
Eu un sfat bun, pentru majoritatea oamenilor, dar nu pentru mine, eu nu sunt si nu vreau sa fiu realista, nu stim ce se intampla dupa moarte, asa ca trebuie sa profitam de viata asta la maxim, sa speram si sa visam cat mai mult. La mine sa fi realist inseamna sa fi negativist, pentru ca deseori aud oameni spunand chestii de genul "Fi realist, asta n-o sa se-ntample niciodata!", dar de unde sa stim noi ca nu o sa se intample, pana la urma nu citim viitorul, sansele sa se intample sau nu sunt egale. O persoana realista nu are decat de pierdut, pentru ca daca visezi, incerci sa faci totul pentru visul tau, chiar daca pare ceva irealizabil, si nu conteaza de cate ori cazi, sau crezi ca nu mai poti sa continui, daca continui sa visezi, in cele din urma te ridici si incerci din nou pana reusesti, dar fiind realist gandesti ca nu se poate, ca e imposibil si nici macar nu incerci, sau daca incerci nu dai tot ce poti, pentru ca nu crezi in acel lucru. Imi place cand oameni ma critica sau comenteaza in orice fel munca mea, dar atunci cand se iau de vointa mea si imi spun ca e imposibil totul devine ceva foarte personal si ma supara acest lucru. Eu sunt o persoana cu multa vointa care crede atat de mult in ceea ce-si doreste sa realizeze, incat e imposibil sa nu se-ntample. De exemplu, acum vreo doi ani vroiam sa devin creatoare de moda, si am vrut sa cos haine pentru sora mea si vroiam foarte mult o masina de cusut, parintii mi-au spus ca nu are rost sa fac asta, ca nici macar nu stiu daca pot sau nu sa fac, mi-au zis sa fiu realista, si mi-au zis ca, ce se va intampla cu toti bani de pe masina de cust daca eu nu ma pricep la asta, dar ca sa le arat ca pot, toata vacanta de vara, i-am cusut sorei mele 4 rochii de mana, cusaturile nu erau grozave, fiind facute de mana, dar modelele erau bune, si mascau cusaturile, in cele din urma am primit masina de cusut, oricum ideea era ca eu mai bine ma stiu moarta, decat sa cred ca nu pot face ceea ce-mi doresc.
OK,încearcă.
Vino la mine când ai să abandonezi.
Bine de stiut ca mai sunt si altii ca mine Imi place vointa ta! cel mai mult admir asta la oameni. Nu-ti fa griji cand spun altii ca vei regreta ca ai regreta mult mai mult daca nu incerci. Uite-te la Bakuman (probabil l-ai vazut)
Am vazut, am vazut deja Bakuman, sunt multe chestii utile de stiut in acel anime.
Da. E unul dintre preferatele mele.
Aproape am lacrimat, serios! si sunt baiat! E super! Dar... i trebuie un nume.
Mesajul cred ca ar fi acela de a nu uita niciodata ca toti suntem la fel si ca fiecare isi are jumatatea mai aproape decat crede dar sa fiu sincer manga ar trebui sa fie mai mare adica in acele 3 luni in care zici ca baiatul nu a mai putut scrie se puteau intampla si alte aventuri... ar trebui un pic dezvoltata povestea ta dar in mare este OK
Ceea ce am scris eu aici este doar idea in mare, sunt multe alte detalii care lipsesc din intreaga poveste, oricum multumesc
Mesajul e ca ceea ce spune fata: ca de fiecare data cand cineva e ranit altcineva ar trebui sa-l ajute. Partea cum mesajul e cea mai faina cred. La inceput insa e oarecum obisnuit si pe parcurs nu se intampla lucruri remarcabile, care sa atraga atentia cititorului. Ce zici de ideea asta: baiatul era un scriitor anonim pe internet care facea comentarii urate despre delicventii din scoala lui. Cumva (poate l-a vazut un personaj negativ) ei au aflat cine e, asa ca s-au hotarat sa-i rupa mana. Apoi, dupa ce fata il ajuta cu scrisul, el incearca sa o ascunda de batausii disperati care vor sa afle cum de apar articole in continuare pe internet. Poate ca e un pic cam prea shounen iar povestea asta pare shoujo, dar si intr-un shoujo manga e nevoie de actiune, atfel e plictisitor.
Ai dreptate, asta e doar ideea, in manga vor aparea momente de actiune si puncte culminante, pentru ca daca nu as introduce astfel de parti, nu ar mai avea rost sa o si desenez, pentru ca ce e diferit intre o manga si o carte, este faptul ca in manga trebuie sa te folosesti cat mai mult de actiunea si dialogurile dintre personaje pentru ati spune povestea, asa ca cu siguranta vor exista si aventuri.
Oricum, multumesc mult de raspuns.
Imi place cum ai creat propria ta poveste bazata pe a mea, am un coleg de clasa cu care fac asta mereu, si el vrea sa faca manga, si de multe ori am o idee, care s-ar aplica in cazul unei shoujo manga, iar el vine si o transforma in shounen.
Oricum ma bucur mult ca ti-ai spus parerea, mereu imi place sa ascult parerile oamenilor pentru a-mi imbunatati stilul si pentru a invata cat mai multe despre ceea ce ma intereseaza.
Imi place foarte mult dar la sfarsit treci prea repede prin etapele vieti, eu sincer as prefera dupa terminarea liceului si marturisire care se petrecea seara sa se sarute in apus cred ca s-ar presupune ca vor ramane impreuna si se vor casatori...
EmacuVictor întreabă: