Se spune ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndragostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmarita fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlau, împreuna cu oile. Este ajutata de Maica Domnului, care o transforma împreuna cu turma sa într-un complex de stânci.
O alta varianta povesteste despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele sau Dragobete care s-a casatorit împotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, într-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lâna neagra si a trimis-o la râu sa-l spele, spunându-i sa nu se întoarca pâna când lâna nu devine alba. Fata a încercat sa spele lâna, dar chiar daca degetele sale au început sa sângereze, culoarea lânii ramânea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea întoarce acasa la sotul iubit, a început sa plânga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a aparut în cale si i-a dat o floare rosie, spunându-i sa spele lana cu ea.
Multumindu-i, fata a pus floarea în apa, a spalat lâna si a constatat cu uimire ca lâna s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfârsit aceasta sarcina grea, si-a îndreptat pasii spre casa, dar nu a fost primita bine, soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. Dupa aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pâna a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se facuse acum. Ningea si totul începuse sa înghete. Dochia a înghetat împreuna cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stana de piatra. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit românesc.
Se spune ca Baba Dochia a fost una din cele mai rautacioase soacre, ea trimitandu-si nora sa culeaga fragi in varful muntelui intr-o zi de 1 martie. Norocul face ca pe drum fata sa intalneasca un mosneag care i-a dat o gramajoara de fragi.
Surprinsa fiind de aparitia fetei cu fragii, ea se hotaraste sa plece cu oile la munte. Baba Dochia imbraca cele noua cojoace, fiind convinsa ca iarna a cedat in fata primaverii. Vremea prietenoasa o determina in cele din urma sa lepede, treptat, toate cojoacele, ramanand total descoperita in lupta cu gerul si ploaia, iar vestita baba si turma de oi se transforma instant in sloiuri de gheata, care cu timpul s-au tranformat in piatra. Se spune ca asa s-au format "Babele" din Muntii Bucegi.
O alta varianta a legendei relateaza intentia Babei Dochia de a urca pe munte, dar de data aceasta alaturi de fiul sau, Dragobete. Datorita ploii de 9 zile care le-a zadarnicit planurile, Dochia se hotarareste sa dea jos, pe rand, cojoacele a caror greutatea crescuse considerabil.
Astfel, se spune ca zilele schimbatoare de la inceputul lui martie se datoreaza exclusiv Babei Dochia, care isi scutura cojoacele de ploaie.
Ciobanii incearca sa o previna ca nu e timpul urcarii oilor la munte, insa Dochia refuza orice sfat, si, mai mult, se cearta si cu Marte, caruia ii adreseaza chiar cateva cuvinte jignitoare. Furios, Marte decide sa imprumute de la fratele sau mai mic, Februarie, cateva zile geroase. In acest fel, Baba Dochia isi gaseste sfarsitul, fiind inghetata.
Shadow82838 întreabă: