1. Esti un om prietenos?
2. Intri "primul" in vorba cu cineva?
3. Va plac oamenii foarte vorbareti?
4. Esti o fire calma?

Rog raspunsuri scurte.

1.Mai mult sau mai puţin.
2.Nu.
3.Îi accept, dar nu pot spune că-mi plac.
4.Depinde.De obicei...da.

1)Da
2)Nu
3)NU!
4)Da

1)2)3) Nu, nu și nu.
4) Mai degrabă... vulcanică

1.Da!
2.Da si nu!
3.Da(dar nu exagerat)!
4.Depinde!

Trebuie sa vezi adevarul inchis spre umbra acestor intrebari fascinante dar insa care nu necesita un mod scurt de raspuns si util la ele. Deci sa incepem
1)". cu care era el deprins de atîta vreme â€" și un glas domol și blînd, venit ca de pe altă lume, răsuna din nou parcă, prietenos și cald, și prindea să-l cheme : â€" Coco! Coco! Blajin, prietenul lui bun venea spre el, o mînă tremurătoare se întindea spre trapezul lui." Dimitreie Anghel- Coco

". bucurat și am binecuvîntat prisosul de putere ce rămăsese în mine. Albe, zăpezile acum se aștern, mistice roze de jăratec fărîmă focul în gura vetrei, prietenos luminează cercul alb de lumină subt globul lămpii, spre seară, și noile mele visuri laolaltă cu gîndurile vechi, trecutele mele amintiri și cele de mai. clipă, gîndurile, imaginile, visurile și fanteziile ce le-am găsit pe hotarul acela întunecat de unde nu mai îndrăzniam să privesc nici înainte, nici îndărăt. Prietenos, cercul alb al lămpii m-a găsit de atunci în fiecare seară sub el și mă va găsi totdeauna, cît timp energia va." Dimitrie Anghel- Ultimele pagini

"Ştefan Octavian Iosif - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața, 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte. M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: â€" Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De-atîtea ori mă" Stefan ocatavian iosif - visurile

Ca un gând rău noaptea se târăște și o mâhnire neînchipuită urcă din lumea plantelor. O umbră umedă și verde, ca răsărită din adâncul unei mlaștini, topește formele și în toată mâhnirea aceasta sufletul meu dornic de lumină luptă și el, ca o flacără ce stă să se stângă… Așa trebuie să fi fost la începutul lumilor, pe atunci când regnul vegetal stăpânea pământul. Arbori și plante uriașe, ierburi ori flori monstruoase, în aburii ce stăpâneau de-a pururi, trebuie să se fi strevăzut ca în fundul unui vis, sau ca o natură zămislită și căzută în adâncul unei ape. Și cum nu se auzea un cântec pe atunci, ori un tril sfios de pasăre, cum nu bătea un fluture din aripi și nici pas nu suna ca să trezească ecouri, astfel e și în colțul acesta de natură, unde ne găsim amândoi după o dulce zi de dragoste… Singurele puncte de senin sunt ochii tăi; dar nu știu cum, prin ce misterioasă ambianță cu cele ce ne împresoară, s-au îndepărtat și s-au făcut străini, de parcă nu mai." Dimitrie Anghel - Intr-un amurg de toamna.

2)"Taci, că doarme păpușa! MIMI În colțișorul ei, stăpână Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hârtioare Ea-și face parcuri și palate; Vorbește, râde cu păpușa. Ce fericite-s amândouă Că s-a putut, din vechi nimicuri, Zidi o-mpărăție nouă! Păpușa n-are nas, e cheală, Ș-un braț din umăr îi lipsește, Dar Mimi-o vede tot frumoasă: Căci ea e mamă, ș-o iubește. Stau și mă uit, cu câtă grijă A rezemat-o de-o cutie, Și-i duce bunătăți la gură Cu lingurița, ș-o îmbie: Așa, papă frumos, fii gigea, Papă cu mama, să crești mare. Apoi o șterge, o sărută Și-i pregătește de culcare: Într-un pantof i-așterne cârpe, Îi face loc ș-o cuibărește: Închide ochii și fă nani. Păpușii nu-i e somn. scâncește. E răsfățată, vrea să-i cânte, Și basme de-ale ei să-i spună. O, e un chin pân s-o adoarmă. Noroc că-i Mimi mamă bună! Să nu te-ncerci s-o iai în brațe, Ori s-o săruți, că nu se lasă; Ce-." Alexndru Vlahuta- Prima lecite

""Rămâi fără suflare, Rămâi fără simțire Și moartă toată sunt. Ci totul să cuteze Se iartă la sărac." (Sappho) Extazea mă învie. Ca mort sunt de plăcere, Ființa-mi muritoare în ceruri se strămută. Genunchii-mi se mlădie; și-n timida tăcere Se roagă numai ochii, căci limba-mi este mută. Întind a mele brațe, ș-a tale s-au deschis Și s-au întins și ele ca aripi protectoare; La sânul tău e sânu-mi. Aievea e, ori vis? Că buzele-ți electrici ș-a mele arzătoare Se-ntâmpină în baciu; și sufletul mă lasă, În sânu-ți se repede, din chin ca-n paradis, Din marea lui durere la fericire pasă. Un baciu! și iar altul! și altul înc-o dată! Că sufletul meu văduv cu-al tău azi se mărită Prin astă sărutare, la zei invidiată, La oameni neștiută, la angeli mult dorită. E primul baciu, ș-ultimul fie Nou, și iar primul să cheme alte; Viu â€" să-mi dea moartea, mort â€" să mă-nvie, Să svol cu dânsul la preaînalte!" Ion Heliade Rădulescu - Primul baciu

Poti fi ultimul dar nu cel din urma tinere!

3) M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire de Mihai Eminescu M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire ­ Dureri iar nu plăcere a tale sărutări. Și pân-acum îmi pare că tu ești un băiat Ce-n haine de femeie șiret s-a îmbrăcat. Și Dumnezeu te știe. Tu ai un sân frumos, Tu ai o gură plină și roșă voluptoasă; Și părul tău cel negru în unde de-abanos Ajunge pân- la șale în unde luminoase; Și vorba ta e vie și ochiul lănguros Și mâna ta cea fină e dulce, mângâioasă; Și totuși mi se pare că-n fire-ți e-o greșală De împli al meu suflet c-o boare de răceală. Și știi, nefericito, că ochiul tău m-atrage Ca un magnet ­ și totuși în taină îl respinge. Credeam întâia dată că te iubesc ­și-n urmă totuși simt Că sângele meu este dușman la al tău."
Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire

". să vorbim degeabă, Că tot n-avem nici o treabă. Fiindcă Gura nu cere chirie, Poate vorbi orce fie. De multe ori însă Vorba, din vorbă în vorbă Au ajuns și la cociorbă. Ș-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a ieșit Mai bine să fi tușit. De aceea Cînd vrei. parte-i după cum îi place, Prerumpînd cuvîntul, zise cu mirare: â€" Vaâ€"aâ€"ai de mine, ce nas ai mare! Pe craiul cu astă vorbă îl împunse, Dar deocamdată nimic nu răspunse. Ea însă părîndu-i că nu auzise Între alte vorbe iară îi mai zise. Craiul și aceasta o."
Anton Pann - Povestea vorbei

". vază ce fel de negustor ăi fi, și-ți răspundea: Apoi de! domnule, zi este. Dar dacă, iubitor de cârcotă, de cei cu sămânță de vorbă, vreai să deschizi cu românul discuție din chiar senin numai de dragul discuției, și te apucai să-i zici: Ce spui tu, măi badeo! nu. până la un loc în cârcotă de vorbe, târît de împrejurări și de istețimea avocaților, totuși nu uită până în sfârșit adevărurile moștenite dela părinți: Vorbă multă sărăcia omului, Cu vorbe laptele nu se face brânză, nici apa de gârlă oțet de trandafir, - și Dreptatea una este sfântă, ca și adevărul. uitarăm proverbele că chelului despre chelie să nu-i spui vreo istorie, și când e chelul la masă de tigvă să nu te dai în vorbă, și nervoși cum suntem, nici una nici alta, ne apucarăm să spunem cititorilor basmul Băncii de București; de ce? de hazul lucrului doară, nu ca. basmul nostru îl știu de mult toate babele. - Să te mai ții, după aceea, cârcotă de cuvinte cu foaia marelui om de Stat! Nu-i vorbă! avocatul nostru era de seamă, dar și Mușat nu s-a lăsat, că dreptatea una este sfântă, ca și adevărul unul. Ba e." Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"

4)" Un fluviu calm aș vrea să fiu, Un fluviu calm cu ape line, Să ningă luna peste mine În clare nopți argintu-i viu. Și tu o insulă să fii, O insulă de roze pale..." Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 3)

" chem în suflet înflăcărarea unui psalm, Făcând din cântec o minune prin împletirea unei fraze. Mă redeștept curând același, și-n mine nu se face calm, Ci lacrimi port sub orice vorbă pe când în cântece pun raze, Minciuni cu care caut zilnic să-nșel necazurile mele. Poet furat pe veci."
Alexandru Macedonski - Homo sum

"Cincinat Pavelescu - Adâncuri Adâncuri de Cincinat Pavelescu Ce liniștit surâde lacul Sub caldul razelor de soare, Când ceru-albastru se răsfrânge În unda lui scânteietoare. Și-n fundul lui, noroiul negru Ascunde lupte îndârjite. Sunt mii de vieți ce se frământă Sub clarul apei adormite. Și noi zâmbim cu-nșelătoarea Seninătate-a unor unde. Ce calmi părem! Dar câte patimi Adâncul inimii." Cincinat Pavelescu - Adâncuri

" batem spre o țintă ce-n vis o-ntrezărim. Ani lungi ne minte umbra amorului himeric Și-n veci ne chinuiește durerea că murim. E calm doar înțeleptul. Doar El din norul ceții Privirea liniștită pe valuri și-o așterne, Știind că peste oameni, pe gând, pe clipa vieții Se lasă." Cincinat Pavelescu - Legile eterne


Sper ca te-am ajutat!

Nu sunt un om prietenos.Nu intru primul în vorbă cu cineva.Nu îmi plac oamenii exagerat de vorbăreţi adică ăia de povestesc ceva cu lux de amănunte şi ăia care explică până şi modul în care mestecă ei mâncarea.Sunt o fire foarte calmă dar mă scot din pepeni lăudăroşii.

Prefer termenul de drac.
Da, si ii si urez ceva de sanatate.
Da, la doi metri sub pamant.
Da, cand dorm.

Si eu vreau multe... :-

1.Da
2.Da
3.Nu
4.Da

1. Nu.
2. Deseori.
3. Deloc.
4. Nu am de ce să mă enervez. Deci, cred că da.