A depasit vreodata cineva faza cu frica de moarte? Adica sa nu ai teama daca s-ar intampla, eu am trecut prin toate necazurile n-am ce pierde, mi-e teama de suferinta dar nu de moarte nu.

Nici mie nu imi e frica de moarte, pana la urma, nu te ajuta sa ai pe creier o ingrijorare continua, nu e benefica. E ca si cum ai spune ca ti-e frica de un cutremur (ca tot au fost evenimentele recente), candva oricum va veni, asadar pana atunci, sa nu ne mai stricam bucuria, si sa profitam la maxim de toate senzatile vietii.

Frica de moarte e ceva natural pentru orice fiinta, instinctul de supravietuitor e probabil cel mai puternic instinct uman, suntem construiti sa traim iar dorinta de a o face cat mai mult posibil e prezenta in noi.
Eu ma tem de moarte din anumite perspective, in primul rand e vorba de necunoscutul din spatele mortii, ce se va intampla cu tine dupa ce mori, ori intri intr-un K.O etern, un somn de nu mai stii ce e cu tine, ori se va intampla altceva, iar de aici subiectele pot exploda, pot fi interpretari filosofice, religioase si asa mai departe. Ma mai tem de moarte si din punctul de vedere al modului care s-ar produce decesul meu, fie intr-un mod oribil, fie intr-un mod mai 'dragut' fara prea mult chin, moartea in sine e ceva sobru, e ceva serios, partea cea mai proasta e ca nu poti evita asa ceva, toti ne ducem mai devreme sau mai tarziu, in majoritatea cazurilor daca nu suferi de o boala incurabila in stadiu terminal nu ai habar ca vei muri, iti faci activitatile obisnuite zilnice si ti se poate intampla o nefacuta si dai coltul, o secunda de neatentie poate insemna sfarsitul tau. Pe mine ma mai sperie si gandul ca poate nu mai voi vedea vreodata tot ceea ce iubesc si imi place sa fac, persoanele dragi mie, ca totul dispare exact cum a aparut, nimeni nu s-a intors de acolo sa povesteasca cum e. Ca tacamul sa fie complet, e deprimant sa te gandesti ca dupa un anumit timp devii inclusiv simplu ingrasamant de flori, asta dupa ce te mananca bacteriile si viermii : ) ) dar asta e viata, nu ai ce face, trebuie sa-ti traiesti viata, ai doar una. E frustrant dar e cursul natural si firesc al unei fiinte.

Asa crezi pe moment ca nu îți e frica de moarte, dar când ești pus în fata faptului împlinit,(dacă nu ai vreo problema psihica) îți vei declanșa instinctul de apărare, de supraviețuire, orce ca să te salvezi.

Frica de moarte naturala (batranete) nu, teama de a muri de tanar intr-un accident, crima, boala incurabila, etc. da, aici este vorba despre instinctul de conservare sau autoconservare crezut ca fiind universal in randul organismelor vii, durerea si frica fiind parti integrante ale acestui mecanism.

Am frica de moarte, orice fiinta are, e instinctul de autoconservare, iti spun sigur ca si tu il ai.

La mine e invers,eu de abia aștept să mor dar nu se întâmplă nu am norocul asta și nici alții să scape de mine
Chiar nu mai vad sa aibă vreun sens viața asta,orice te plictisești chiar daca îți dorești mult și nu ai avut, după ce ai obținut lucru acela incepe sa nu mai îți para wow indiferent că e vorba de bani, femei, orice. Tu ai anxietate și ți teama, eu am și depresie pe lângă anxietate și mi se pare o povară sa trăiesc așa având în vedere că eu in trecut mă distram la ordinea zilei