Adineaori vorbeam cu colegii pe messenger. Eu sunt nouă la şcoala asta. Chiar aveam încredere într-un coleg, numai că am aflat că spune colegelor lucruri pe care eu nu le-aş fi spus niciodată despre ele. M-a apucat plânsul, tocmai am aflat că nimeni nu mă vrea în clasa aia. M-am trezit că mă întreabă o colegă "Mă faci pupăză?" când eu aş vrea să fiu prietenă cu ea. Cine ştie ce alte fitile a mai băgat colegul ăla? Îmi urăsc viaţa...

Salut!

Aşa li se întâmplă noilor veniţi.Sunt priviţi ca "intruşi" în colectiv.
Prietenii se fac greu.Foarte greu.Nu poţi obliga pe cineva să-ţi fie prieten.Cu un prieten trebuie să ai multe în comun. Din câte povesteşti tu, ce ai putea avea în comun cu nişte persoane care inventează tot felul de lucruri şi împart zvonuri rele la adresa cuiva? Eu nu prea pot considera prieteni multe persoane, pe majoritate îi consider amici.
Cât despre viaţa ta pe care o urăşti...Ai scris o poveste,"Viaţa şi întorsăturile ei bruşte". Nu te regăseşti puţin în Tiffany? Poate ar trebui să iei exemplul unui personaj de-al tău:"S-a trezit, tresărind. Ceasul arăta 2:08.Se culcase acum o oră, dar parcă trecuseră veacuri. A deschis televizorul şi s-a uitat la o emisiune de pe Discovery, despre copiii din Africa. Şi-a dat seama că e fericită comparativ cu ei-cu mult mai mult.
Aşa că a început din nou să-şi trăiască viaţa:a ieşit din nou în oraş cu prietenii şi... a început din nou să picteze."
Tot pe blog povesteai de trei prieteni buni pe care îi aveai la cealaltă şcoală:Ada, Ştefan şi Şerban, dacă nu mă înşel. Ţine legătura cu ei.Trei prieteni foarte buni fac mult mai mult decât toată clasa ta cea nouă!
O zi frumoasă! Numai bine!