Ar fi o alegere foarte grea.
Dar aș salva-o totuși pe mama mea, care a spus că și-ar da și viața pentru mine, așa că mi-aș da și eu viața pentru ea.
Sa triesc cu gandu ca tot ceilalti au murit pentru ca am fost egoist, chiar ca m-as sinucide la o sapamana mai tarziu.
Alegerea mea ar fi mama, deoarece e m-a dat viata si surorile mele vor avea mai multa nevoie de ea decat de tata.
Pe mama, ea mi-a dat viata, ea a facut atatea sacrificii pentru a ma creste pe mine si pe sora mea, in lipsa tatalui(deci exclus ca tata sa fie varianta, care crede ca nici macar nu suntem copii lui.)Mama a facut atatea in cat daca as putea macar asta as face.
As salva ceea ce iubesc. Mama m-a facut ca sa am viata, tot respectul pentru ea, dar in natura exista o lege : Cel mai in varsta moare, cel mai tanar traieste. Fireste ca as dona un organ ca sa-i salvez viata dar nu-mi doresc sa am ocazia. Uita-te la Seven Pounds, este despre exact ceea ce discutam, te va impresiona.
În mod sigur mi-aș salva pe cineva drag, știu că fără nu aș putea trăi. Aș duce-o prost spiritual cât și material. Nu pot să neglijez niciuna din aceste laturi. Așa că o aleg pe cea mai echilibrată.
L-aș salva pe tata, și așa mama e nefericită și nu m-ar putea ajuta cum ar face-o el, după o astfel de experiență ar rămâne traumatizată, în schimb tata o duce mai bine, cel puțin din câte văd eu.
Dacă e să plusez mai mult spiritual, ar fi mama, dar știu că ar duce o viață mai tristă după așa ceva. Ea s-a chinuit pentru mine și ar merita să o ajut, dar trebuie să gândesc și în perspectivă, la viitor.
Da. Cum te lasa inima si constiinta s-o abandonezi pe mama ta care ti-a dat viata. Evident cu ajutotul tatalui. Doar ca daca il salvezi pe tatal tau, tu mori. Am uitat sa precizez, dar este clar din moment ce ai posibilitatea sa te salvezi si pe tine... Interesant si grea alegere
Exact, am zis, spiritual aș suferi. Însă mă gândesc la binele tuturor.
Stai că nu am înțeles de ce aș muri dacă îl salvez pe el. Atunci e clar că rămâne mama și întrebarea nu își are rostul. Am spus că tata m-ar ajuta atât cât o mamă aflată la granița morții nu ar putea-o face. Și știu de ce spun asta.
Singură nu m-aș salva. Prefer să mor alături de ei. Aș avea o viață prea tristă, nu vreau să beau sânge de unicorn pentru nemurire, că nu mă ajută să fiu chinuită.
Asta e o chestie la care nu ma pot gandi, mi se pare imposibil sa ma gandesc la chestii care nu se intampla in realitate.
mada_6524 întreabă: