Poate. Cand eram mica si aveam patru, cinci ani. Uneori dupa ce ma certau ai mei, ma loveam intentionat si incercam sa para un accident si incepeam sa plang, iar ai mei veneau la mine, ma luau in brate si imi ofereau tot felul de chestii ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Plus de asta ma iertau pentru prostia pe care am facut-o. Stiu ca ai mei poate nu pot fi considerati "o entitate" in adevaratul sens al cuvantului, insa din perspectiva unui copil de patru ani, asocierea nu este tocmai incorecta.
Mi s-a intamplat sa fiu atat de trista si deprimata incat a fost nevoie de mult, mult efort ca sa maschez asta pentru a nu impovara si pe altii cu problemele mele.
AvalohAlyn întreabă:
chiftelutacrocanta întreabă: