Desigur ai dreptate.Eu patesc des sa imi observ cresterea spirituala si ma bucur atat de tare stiind ca urmeaza un viitor plin de fericire incat imi da lacrimile. Dragut nu?
Să-o dai în plâns de fericire sau de tristeţe/furie? Nu cumva "să fii bipolar".
Da. stiu cum e, patesti asa ceva cand te esti melancolic, iti amintesti zilele frumoase si te bucuri, si dintr-o data pocnesti in plans pentru ca acele zile au trecut si nu mai sunt
Am patit. prima data s-a intamplat cand am vazut-o pe mama dupa 3 luni. eram foarte mica [acum imi vine sa plang cand o vad dimineata ca stiu ca o sa-mi strice ziua]. si dupa ce mi-a facut pretenu meu o declaratie de dragoste
dar parca plansu ala e cel mai frumos.