Mereu o pățesc, dar măcar am vreo 2 prieteni care nu m-au lăsat încă și ne cunoaștem de mult.
Cu totii trecem prin astfel de momente. Dezamagit devii atunci cand ai așteptări.
Incerc sa nu imi mai fac iluzii. Dar si cand esuez in asta, sufar in interior vreo cateva zile, iar dupa ma plictisesc si revin la normal.
Poti sa fii sociabil cu toti, dar deschis cu putini. Atunci cand ma simt dezamagita, realizez ca am fost prea deschisa sufleteste cu acei oameni. Ofer, iar in schimb nu primesc nimic. De aici rezulta si dezamagirea mea. Ce fac? Ma distantez putin cate putin pana revin la normal.
Oamenii sunt temporari in viata. N-are rost sa ne consumam atat de mult pentru ei.
Daca esti mereu dezamagit, este vina ta. Tu esti singurul care poti gestiona aceasta stare. Daca esti trist, tu iti dai voie sa fii astfel. Ce-ar fi sa mai treci si pe langa toate cele ce se intampla, ci nu prin ele?