Ai reusit sa te cunosti? Stii care sunt prioritatile tale? Care este rolul tau?
Cind sintem supusi devenirii mereu nu stiu cine are curajul sa zica ca a reusit sa se cunoasca.Prioritatile mele sint cei apropiati care depind de mine, prioritati care sper sa le duc la bun sfirsit cu bine si sa ma car linistit de aici, iar despre roluri nu cred ca am jucat vreo unul si nici nu mi-a placut actoria.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu am învăţat că omul în viaţă nu are decât o prioritate.
Celelalte sunt responsabilităţi, necesităţi, nu priorităţi!
Iar pentru un creştin prioritatea ar trebui să fie Dumnezeu şi atât!
http://dexonline.ro/definitie/prioritate
RăspundeŞi pentru cineva care nu-i creştin, care trebuie să fie prioritatea?
Răspunde
Din câte am văzut aici pe site, prioritatea pentru un necreştin este banul!
Acum fiecare ştie care este prioritatea sa în viaţă eu nu pot ghici.
Din păcate şi pentru creştini prioritatea nu e Dumnezeu, ci au mii de priorităţi, deci...
Ar trebui sa Il caute si ei pe Dumnezeu!
După părerea ta,orice om,indiferent de convingerile sale ar trebui să-l caute pe dumnezeu,doar pentru că el este zeul pe care ţi l-ai ales tu?
Este ca şi cum eu îmi cumpăr un model de maşină pe care mi l-am dorit eu,şi apoi am pretenţia ca fiecare om să-şi cumpere maşină ca a mea,sau măcar să-şi dorească una la fel, iar scopul lui în viaţă să fie acesta, de a avea aceeaşi maşină ca mine, doar pentru că-mi place mie.
Măi Ema, eu nu prea văd logica din toată treaba asta. Tu o vezi?
Eu nu cred în nimic, însă prioritatea mea nu e banul. Dacă ai prea mulţi, nimic nu mai are farmec.
Da,bineinteles ca o vad.Toti oamenii au nevoie de mantuire!
De ce eşti tu aşa sigură? De unde ştii tu nevoile a ~7 miliarde de oameni?
Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumneze.De-aia!
Ai reusit sa te cunosti?==nici tu nu te cunoști
Stii care sunt prioritatile tale? ==nu Care este rolul tau?= nu știu!
Ai reusit sa te cunosti?= nu maine fac cunostinta cu mine, Stii care sunt prioritatile tale? nu trebuie sa mi le spuna mama omida, Care este rolul tau? sa joc in saw 8 in format 5d
Iti spun eu ca are! Fiecare om trebuie sa isi identifice rolul si scopul pentru care a fost creat de Dumnezeu!
Cand iti cunosti punctele tari pe care trebuie sa le dezvolti, iti vei cunoaste si locul si rolul tau in lume.
Bun, dar ai o metoda pentru a te studia si a te cunoaste? Totul e asa subiectiv, incat mie mi se poate parea aroganta un punct tare. Sunt multe emotii negative in ziua de azi care sunt considerate puncte tari. Daca nu le ai, esti o leguma si fac toti ce vor cu tine. Apoi, ceea ce afirmam azi, maine sau chiar peste 5 minute afirmam contrariul. Ce e si mai grav e ca nu se creaza niciun soc si nu ne dam seama. Zicem ca ne-am razgandit si ca e normal. Dar daca te uiti atenta, te schimbi dintr-o stare in alta, din 5 in 5 min in functie de evenimentele exterioare. Prin urmare, nu ai nicio garantie ca ce ti s-a parut azi corect, maine ti se va parea la fel. Cum stii ca esti obiectiva in ceea ce observi si ca observi cum trebuie? 
Care sunt in prezent punctele tale tari si punctele slabe? Ce vrei sa obtii? Care sunt abilitatile tale? Ce trebuie sa imbunatatesti? Prin ce modalitate vrei sa imbunatatesti? De ce resurse dispui?
Pai ca sa poti intelege, trebuie sa-ti spun ca folosesc un sistem pentru asta. O sa-l descriu putin, apoi, din dpdv al acestui sistem putem discuta de puncte slabe si puncte forte. Dar o sa vorbesc de chestii generale. Nu are rost sa intru in detalii ca sa vada toata lumea. Oricum am un caiet intreg de defecte si de "ce ar trebui sa imbunatatesc"
Ideea de baza a sistemului e ca noi nu utilizam nici macar a mia parte din puterea si forta noastra. Este ca si cum, noi suntem o casa foarte mare, frumos mobilata, cu o biblioteca mare si multe camere, dar noi utilizam doar subsolul si bucataria. Daca cineva ne spune ce lucruri minunate exista la etajele superioare ale acestei case, noi nu credem, ba chiar ne batem joc de el, ii spunem ca sunt doar superstitii, fantezii.
Acest sistem se imparte in studiul lumii si studiul omului.
Studiul lumii, se bazeaza pe stiudiul unor legi fundamentale, care in general nu sunt cunoscute si nu sunt recunoscute de stiinta.
La studiul omului, fiecare trebuie sa se studieze pe le insusi. Noi nu avem metode de a ne studia pe noi insine, dar avem multe prejudecati despre noi. Prin urmare trebuie sa incepem sa renuntam la prejudecatile pe care le avem despre noi.
Spre exemplu folosim mereu cuvantul "Eu". Spunem: "eu fac", "eu stau", "eu simt", "imi place", "nu-mi place", etc. Aceasta este cea mai mare iluzie a noastra, pentru ca ne consideram a fi o singura fiinta si cand zicem "eu" presupunem ca ne referim permanent la acelasi lucru, cand in realitate suntem alcatuiti din sute si sute de "eu" diferiti. Intr-un moment cand spun "eu" vorbeste o anumita parte din minte, alta data vorbeste o alta. Acesti "eu" se schimba in permanenta, se lupta intre ei, isi iau locul unui altuia si aceasta framantare continua reprezinta viata noastra interioara. Spre exemplu intr-un anumit moment spunem ca o sa ne culcam mai devreme din seara asta si cand vine seara, tot la 2 ne culcam. In momentul in care vine seara suntem asa absorbiti de evenimente ca nu mai e nimic in noi in momentul acela, din ceea ce a stabilit inainte sa se culce devreme. Daca observam intamplator aceste schimbari de plan, gasim repede o justificare si ne scoatem. Problema e ca ne razgandim mereu la infinit, in functie de stari si de influente exterioare. Nu exista ceva in noi care sa reziste permanent, in afara de corpul fizic si de numele pe care-l avem.
Natura noastra ne permite sa existam in 4 stari de constiinta, dar asa cum suntem noi utilizam doar 2: una cand dormim si alta cand spunem noi ca suntem "treji", sau "starea de veghe". A 3-a stare de constiinta este foarte complexa si controversata. Daca ne explica cineva ce este a 3-a stare, incepem sa ne gandim ca o avem. Poate fi numita constiinta de sine. Majoritatea oamenilor, daca sunt intrebati, spun: "Bineinteles ca sunt constient". E necesara o perioada de eforturi repetate si frecvente de a ne auto-observa, pana sa ajungem sa recunoastem ca nu suntem constienti de noi. A 3-a stare daca o avem, ne face sa fim obiectivi fata de noi insine. In a 4-a stare dobandim o constiinta obiectiva si ne ajuta sa intelegem si exteriorul in mod obiectiv.
Trebuie sa incepem sa ne observam pe noi. Gandurile, emotiile si miscarile. In diverse situatii. Trebuie sa facem liste cu ele, sa le analizam, in special emotiile negative. Daca incerci sa faci asta, sa te observi, ai sa descoperi ca uiti. Ceea ce inseamna ca nu ai vointa. Daca ai avea vointa ai putea fi constienta de tine tot timpul sau de cate ori ai vrea. Apoi vei descoperi multe obiceiuri marunte pe care le ai si care practic o sa iti dai seama ca sunt inutile. Daca eliminam aceste chestii si le punem in ordine, economisim o cantitate enorma de energie care poate fi folosita in alte scopuri.
Daca ajungem sa fim constienti, se deschid niste porti, sau ceea ce unii numesc "legatura cu divinitatea". E, aici e problema delicata. Unii au experiente mistice transcedentale, altii nu au. Dar aici se pune problema de constiinta. Unul poate sa faca o rugaciune si sa vorbeasca cu peretii, altu poate primi un raspuns. Fizic si metodic, e la fel. Dar tu cand faci rugaciunea simti ceva, eu facand aceeasi pasi, nu simt nimic. De aceea stiinta nu poate demonstra aceste stari, pentru ca nu e problema strict de experimentare ci de constiinta. Cineva care se referea la acelasi lucru spunea ca: Nu poti spune ca e absurd sa opresti ploaia batand intr-o toba, nici macar daca faci experimentul si constati ca nu a functionat. E ca si cum, avand la dispozitie panza si vopsea, te-ai plange ca nu ai produs un Rembrant.
Ma intrebi ce vreau sa imbunatatesc: pai, eliminarea a ceea ce este inutil. Tot ce te fascineaza si te adoarme, e inutil. Tot ce te ajuta sa fii constient este util. Emotiile negative sunt inutile si trebuie eliminate, ganduri inutile si gesturi si preocupari inutile. Prin asta se intareste si vointa. Si abia cand ai vointa poti spune ca "poti face" ceva.
Apoi inca ceva: conform acestui sistem exista 7 categorii de oameni:
Omul nr1: Centrul de gravitatie al vietii sale este in miscare. Este omul corpului fizic, la care functiile instinctului si miscarii prevaleaza asupra celor ale sentimentului si gandirii. Cunoasterea sa de baza este pe imitatie, instincte sau invata pe dinafara. Arta sa este de imitatie, primitiva si senztuala, precum muzica si dansurile care anima aceste "facultati".
Religia sa este formata din ritualuri, forme exterioare, sacrificii si ceremonii sclipitoare care pot uneori, sa fie de o splendoare seducatoare sau, dimpotriva, de un caracter salbatic si crud.
Omul nr 2 are centrul de gravitatie in emotii. La el, emotiile domina miscarea si gandirea. Nu vrea sa stie nimic din ceea ce nu-i place. Daca centrul emotional e dereglat, e atras de tot ceea ce-i displace. E atras de tot ce provoaca in el oroare, groaza si greata.
Fiinta lui traieste din sentimente si emotii.
Arta sa inseamna sentimente.
Religia sa este cea a credintei, dragostei, elanurilor, adoratiei si entuziasmului, dar care se poate transforma intr-o religie de persecutie, de zdrobire si de exterminare a ereticilor si paganilor.
Omul nr 3 are centrul in gandire. La el functiile intelectuale le domina pe celelalte 2. Este un om rational care are o teorie pentru tot ceea ce face si care pleaca totdeauna de la considerente mentale.
Cunoasterea sa este fondata pe o gandire subiectiv logica, pe cuvinte sau pe o intelegere literara.
Existenta sa este cea a ratiunii, a teoriei...
Arta e una intelectuala, inventata.
Religia sa este intelectuala si teoretica, o religie de dovezi si argumente, fondate pe rationamente, interpretari si deductii logice.
De regula, crestinismul este pentru oamenii nr 2, Budismul pentru cei nr 3 si Islamul pentru cei nr 1. Dar daca stai bine sa te gandesti, si crestinimul se poate imparti in crestinism pentru oameni nr 1, nr 2 sau nr 3. Pt oamenii nr 1, crestinismul consta in a face ce zice preotul. Daca zice ca inainte sa intrii in biserica te inchini, apoi te duci si pupi icoana, pai pupi icoana. Daca incerci sa-l intrebi care-i logica, sare in sus si zice pur si simplu ca asa trebuie, fara sa-ti dea vreun argument. Dar asa simte el nevoia ca trebuie sa faca. Daca esti mai rational, elimini toate chestiile astea la care nu intelegi sensul.
Fiecare om se naste nr 1 2 sau 3. Acesti oameni constituie umanitatea mecanica. Ei raman la nivelul la care s-au nascut.
Omul nr 4. Nu te nasti nr 4. Din 1 2 sau 3, poti deveni om nr 4 in urma unor eforturi de caracter bine definit. Omul nr4 este intotdeauna produsul unei lucrari spirituale. El nu se poate naste ca atare, nici dezvolta asa, din intamplare. Influentele obisnuite de educatie, cultura, sau etc, nu-l pot produce. Nivelul sau este superior celorlalte 3 categorii. El are un centru de gravitatie permanent (un singur scop si nu mai oscileaza dintre un scop si altul).
Centrii sai sunt mult mai echilibrati si un centru nu poate predomina pe ceilalati 2, asa cum e cazul oamenilor 1 2 si 3. El incepe deja sa se cunoasca si stie incotro merge. Cunoasterea sa a inceput sa se elimine de elementele subiective ale oamenilor nr 1 2 3.
Omul nr 5 este un om care a atins unitatea. El este deja produsul unei cristalizari si are un suflet. El nu se mai schimba si se razgandeste asa in mod continuu. Nu mai zice ca face ceva si face altceva, sau intr-un loc are o stare si in alt loc, alta. El are deja cristalizat un suflet, niste puteri si ceva care ramane permanent chiar si dupa moarte, ceea ce oamenii 1 2 3 si 4 nu au. Stiu ca asta e cea mai dura afirmatie, ca nu avem suflete, dar asa e, trebuie sa le dobandim si sa muncim din greu pentru ele.
Deci scopul ar fi sa creez o unitate in mine si un suflet si sa nu mai fiu adormit si inconstient
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
