Da,una singura.
Aveam un iubit, ne desparteau doua localitati.Nu aveam credit sa il sun, el se suparase pe mine fiindca i se paruse ca ii zambisem unuia intr-o seara si, dorind sa-mi exprim parerea de rau, i-am scris o scrisoare care suna cam asa:
"Scumpul meu struț,
Ma gandesc la tine tot timpul.Ma gandesc la tine dimineata, umbland prin frig.Merg mai incet dinadins, ca sa ma pot gandi la tine mai mult timp.Ma gandesc la tine seara, cand imi lipsesti in toiul petrecerilor, unde ma imbat ca sa ma gandesc la altceva decat la tine, obtinand efectul contrar.As vrea atat de mult sa fac altceva decat sa ma gandesc la tine,dar nu izbutesc. Fara tine,viata mea este ca o sala de asteptare.Ce poate fi mai ingrozitor decat o sala de asteptare de spital,cu lumina ei de neon si linoleumul pe jos? Oare este uman sa-mi faci asa ceva? Pe langa asta, in sala de asteptare sunt singura, nu exista alti raniti, nici distribuitori de bonuri de ordine, ca sa pot spera ca asteptarea mea va lua sfarsit.
Te astept maine la ora 12.00 in statia de autobuz. Daca nu vei veni, te voi astepta in fiecare zi la aceeasi ora, in acelasi loc.Te iubesc!
A ta, Alexandra."
Nu a venit nici acum.
Il astept inca.
I-am trimis unei foste iubite cu care am fost împreună cam 2 ani și jumătate două scrisori de dragoste acum să fie vreo 4 ani. De fiecare dată câte o foaie, scrisă cam pe o pagină și jumătate. Mi-a scris și ea înapoi. Vorbind noi despre cât de fain era înainte sentimentul acela de a aștepta un semn de la persoana iubită, când nu erau telefoane am căzut de comun acord să ne trimitem scrisori. Ulterior ne-am trimis și cadouri. I-am mai trimis un animal de pluș și două mărțișoare. Ea mi-a trimis un ceas, o icoană sfințită și un glob cu sclipici cu ceva temă biblică. O dată i-am trimis și niște bani. Nu mi-a cerut ea dar își pierduse locul de muncă și trecea printr-o perioadă grea, mai ales că avea un copil. Cum îi știam adresa că îi mai trimisesem scrisori i-am pus în următorul plic și 250 lei.
Una singura, pentru cea care mi-a devenit sotie. Interesant e ca nu am scris-o pe cand ne desparteau, timp de doua luni, peste 500 de km .
Am primit insa o multime. De la o fata care nu a avut curajul sa imi spuna in fata. Mai bine de un an, primeam scrisoare saptaminal. Ultima a fost cea in care imi marturisea ca nu mai poate trai fara mine, ca ziua se gindeste doar la mine, si noaptea viseaza tot cu mine. Asta cu toate ca ii spusesem ca nu poate fi nimic intre noi, pentru ca nu era tipul de persoana pe care sa o gasesc atragatoare. Fusesem orb, nu vazusem ca toate celelalte scrisori erau de dragoste, abia atunci am realizat, si am realizat in ce situatie urita ma aflam. Fata era topita dupa mine, si eu eram rece, fara posibilitatea de a aparea ceva si la mine. Ne-am intilnit din nou, am discutat, insa am realizat ca trebuie sa o las cu inima frinta, nu ma puteam juca cu sentimentele ei. Si azi ma doare inima cand ma gindesc la ce s-a intimplat atunci.
Scrisoare Pacala nu roman
Mai degrabă un fel de nuvelă De aia am și specificat că dacă zici scrisoare te gândești la o singură foaie. Uneori unele chestii am tendința să le scriu în detaliu. Asta și pe la examene, nu numai în scrisorile de dragoste.
Eu nu cred ca as stii ce sa scriu in 4 randuri dar 4 pagini? Doamne feri
Desi daca ar fi 4 cuvinte ar fi ceva unic, gen " i love you lol".
Nu,dar am primit una pe clasa a 7a singura mea scrisoare , cand o sa imi gasesc boy-ul potrivit atunci am sa scriu
Poate
Când nu aveam net să vorbesc cu iubita decât seara iar ea nu era intrată, mereu îi lăsam scrisoare în loc de mesaj pe Facebook
Îi povesteam ce făcusem, îi mai ziceam și câte ceva nou, dar cel mai mult îi ziceam cât o iubesc și cât de importantă era ea pentru mine, în cele mai frumoase moduri.
Ce frumos a sunat mah
Neee, un desen era cât o mie de cuvinte uneori
Mindfulness întreabă: