| eliaclodia a întrebat:

Ai vrea ca ceva prea bine cunoscut sa devina iar necunoscut?

19 răspunsuri:
NOname
| NOname a răspuns:

Da. M-aş şterge din memoria unora şi viceversa.

| eliaclodia explică (pentru NOname):

Si sa presupunem ce s-ar intampla. Nu ai avea nevoie de experienta stearsa? Nu ajungi iar tot acolo, fara asimilarea unor informatii? Cum ai mai recunoaste tiparele din mediu? Am auzit de niste caprioare, nu stiu pe unde, care involuasera cumva si nu mai stiau ce sunt lupii. Ai auzit? Au fost mancate in timp ce nu puteau recunoaste evenimentul. Mirare totala. O fi adevarat?

| NOname a răspuns (pentru eliaclodia):

Poate vreau să uit o căprioară...

| eliaclodia explică (pentru NOname):

Ha! Ha! Sau orice caprioara? Eu stiu ceva retete culinare, dar mi-e mila. Cu siguranta nu as vrea sa uit ceva ce s-ar putea amplifica cu succes, o placere mare, apoi si mai mare si mai mare, pana la dependenta.

| NOname a răspuns (pentru eliaclodia):

Lupii au nevoi, dar au şi empatie, mai ales când căprioara e tot ce şi-ar putea dori. Paradox, nu?

| eliaclodia explică (pentru NOname):

Ce ciudat! Mi-e necunoscut paradoxul, nu inteleg. Cum adica paradox? Nu in dictionar. Poate ca nevoia vine doar dupa empatie. Se foloseste cumva empatia doar pentru daruire? nu. Cred ca se foloseste mai mult pentru vanatoare, pentru sabotaj, pentru gica contra.Sau nu? Mai exista alt cuvant?

| eliaclodia explică (pentru eliaclodia):

"Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eului altora după propriul eu[2], în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție, deci, tot o interpretare a eului altora după propriul nostru eu.[3]

Empatia reprezintă capacitatea de a te detașa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emoției noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt și pentru a fi astfel și mai capabili de a-l ghici, de a-l întelege și de a-l ajuta pe celălalt.[4]
Cuprins" din wikipedia citat. PARADÓX (‹ fr. {s}; gr. paradoxos „contrar opiniei comune" din para1- + gr. doxa „părere") s. n. 1. Opinie (absurdă) contrară opiniei comune; afirmație, enunț ce contrazice cu mare efect unele idei și puncte de vedere recunoscute unanim; p. ext. nepotrivire, ciudățenie. 2. (LOG.) Situație care apare când din premise admise ca adevărate, printr-un raționament deductiv aparent valid, se ajunge la o concluzie contradictorie sau inacceptabilă în contextul credințelor îndeobște acceptate. Rezolvarea unui p. presupune fie descoperirea unei erori în premise, fie respingerea procesului de interferență, fie acceptarea concluziei dimpreună cu abandonarea uneia dintre premisele de până atunci. În religie, p. este invocat adesea ca expresie pentru adevărurile nedemonstrabile logic. ◊ Paradoxuri logice = p. exprimate numai prin termeni logici și din teoria mulțimilor. ◊ Paradoxuri semantice = p. care depind de noțiunea de referință sau de cea de adevăr. ◊ Paradoxurile lui Zenon = cele două mulțimi de argumente construite de Zenon și menite să-i discrediteze pe oponenții lui Parmenide; prima mulțime cuprindea 40 de argumente împotriva mișcării cunoscute azi ca: p. stadionului, p. lui Ahile, p. săgeții și p. șirurilor. 3. (FIZ.) Paradoxul hidrostatic = faptul, ciudat în aparență, că presiunea unui lichid pe fundul vasului în care se află nu depinde de forma și de dimensiunile vasului, ci doar de înălțimea suprafeței libere a lichidului în raport cu nivelul fundului.

| NOname a răspuns (pentru eliaclodia):

M-ai pierdut. Dar e ok. E suficient că am înţeles eu.

| Musique a răspuns:

Ceva? Mai bine "cineva".
Toți am vrea.

| eliaclodia explică (pentru Musique):

Nu sunt convinsa ca toti. Apropos: daca tu vrei si cineva nu vrea, ceea ce inseamna ca ti-ar aduce aminte iar si iar, cu zambetul pe buze. Gen: cucu, ce faci, tot eu sunt, nu-ti amintesti, autobuzul 243, bla bla, ceva stanjenitor.

| kosovo92 a răspuns:

Sterge ti memoria.Peste cativa ani nu vei fi surprins.

| eliaclodia explică (pentru kosovo92):

Memoria ne apartine noua simbiozelor, sau naturii si atunci are calitati, usor de intrezarit daca urmaresti fenomene gen: refacerea celulara, tra la la?

| Felicia99 a răspuns:

Depinde de ce

| eliaclodia explică (pentru Felicia99):

Asa. Daca ceva involueaza, e un cunoscut transformat in necunoscut? Dar daca ceva evolueaza e un cunoscut transformat in necunoscut? Dar daca tot universul se transforma incontinuu, dar in timpi relativi? Bingo. Cine e mai necunoscut si cine mai cunoscut in piesele universului, atunci?

| eliaclodia explică (pentru Felicia99):

Motive? Oare motivul conteaza? Sau orice motiv duce la acelasi eveniment, bang bang si gata? Poate si iluzia unui motiv duce tot unde duce motivul. Exista iluzia ca motiv?