Am 16 ani și sunt un ratat fără prieteni. Am trăit viața degeaba în toți acești ani fiindcă nu am avut prieteni. Văd cum alții își trăiesc adolescența și eu stau acasă toată. Am și anxietate socială+sunt antisocial și introvertit. La un moment dat în generală ajunsese lumea să râdă de mine fiindcă sunt un tocilar fără prieteni(nu sunt tocilar, dar faptul că nu am prieteni este adevărat). Pe lângă asta mai sunt și urât, așa dacă eram frumos se mai uita o fată la mine. Nu cred că nimic o să se schimbe și așa o să fiu toată viața.

Fii serios ai doar 16 ani, esti tanar, inca nici nu esti constient de existenta ta, la ce liceu esti?

Salut!
Te inteleg perfect si eu pe la 15-16 nu aveam prieteni dar incepand din clasa a zecea s-a transferat la mine in clasa un baiat care avea sa devina cel mai bun prieten al meu apoi cunoscandu-l pe el am cunoscut si alte persoane de calitate si mi-am largit cercul de prieteni.
E foarte nasol sa nu ai prieteni in perioada adolescentei dar nu e totul pierdut pentru tine.Trebuie sa iesi mai mult din casa si sa cunosti mai multe persoane.Sa nu iti faci prieteni doar de dragul de a avea un prieten, imprieteneste-te cu persoane care sa fie de calitate si sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine.
Incearca sa inveti cat poti tu de bine la scoala sau invata bine la o materie care iti place sau investeste timp in activitati care iti creeaza placere, poate asa mai gasesti oameni cu care sa vorbesti.

Lasa ca nu esti singurul. Mai traieste si tu "degeaba acasa" macar pana la 18 ani, ca pe urma o sa duci dorul statului acasa. Intre timp, invata tot ce poti de la ai tai, de la facut mancare pana la reparatii casnice ca sa iti fie usor sa te faci util si sa te descurci cand o sa te muti singur si apuca-te de tocit pentru bac si facultate. Poate o sa se uite si la tine vreo tocilara urata intr-o buna zi