Cred ca fiecare dintre noi are momente in care sa fie singur, departe de lumea dezlantuita, sa nu vada nici o fata cunoscuta, sa schimbe locul si sa-si faca ordine in idei...pentru un nou inceput! Traim intr-o societate bolnava, care ne induce stari de confuzie si stress... Dar mai mult decat atat, Bucurestiul este extrem de stresant...de la agitatia zilnica a oamenilor care muncesc in disperare pentru o paine pana la mizeria orasului...totul este urat in jur... cladiri inalte de sticla si metal intr-o groteasca vecinatate cu vile colorate sau castele cu turnulete, pana la lupta murdara pentru putere... o lume gri care ne cuprinde si pe care trebuie intr-un fel sau altul s-o suportam...acestea sunt motivele generale, ale bucurestenilor si nu numai... apoi se mai adauga nemultumirile si neimplinirile personale... Dar daca stam si ne plangem de mila...nu rezolvam nimic! Trebuie sa surmontam aceste momente prin vointa si increderea ca vom gasi calea salvatoare...Iti impartasesc starea... locuiesc in Bucuresti...si ca fiecare am momente cand doresc sa fiu singura cu mine si sa-mi incarc bateriile pentru lupta viitoare! ...Deci nu esti singura... bun venit! As pleca acum intr-un coltisor de tara si traiesc linistita... dar se pare ca nu-i asa usor...probleme sunt oriunde si oricand...Asa ca sus fruntea si vezi partea plina a paharului...sti ca soarele rasare in fiecare zi! Sa ne bucuram de orice ne place si sa iubim cat putem de mult...asta ne va face mai fericiti!
Nu am simtit vreodata, asta imi doresc. Astept timpul sa vindece si aceasta dorinta.
Si eu am momente cand simt asta si as vrea sa plec undeva departe...sau undeva in pustietate...sa ma linistesc, sa-mi fac ordine in ganduri, sa uit de tot...sa fiu doar eu cu natura. este atat de superb.
si de multe ori chiar fac asta...ma sui in masina (in deosebi seara) si plec la munte ( 60 de min departare de mine) urc cu masina sus pe munte si stau acolo singura, eu si natura, vantul racoros si ciripitul pasarilor. stau atat cat simt ca "mi-am racorit sufletul " iar apoi ma intorc acasa ...sentimentul este de nedescris
@bro ce norocos esti mereu apuci si reclama care sa te inghesuie nitel
De multe ori simtim cand ceva nu merge bine si cand se aduna prea multe pe capul nostru...cand parca decorul de zi cu zi mai rau ne deprima si atunci intervine dorinta aia de a rupe rutina...de a evada spre ceva nou, spre un mediu in care poate nu ai mai fost niciodata...intervine dorinta aia de a lasa totul in urma si de a patrunde intr-un nou univers...astfel se creeaza dorinta asta de a lasa viata cotidiana deoparte, chiar si pret de o zi.si de a face ceva nou, ceva ce nu ai mai facut...si in general calatoriile sunt alegerile pe care le facem in momentele astea...Si eu simt nevoia acuta sa schimb decorul...sa plec...sa ma duc prin locuri unde nu am fost niciodata...sa simt ca traiesc in...lumea mea...
Da. Imi place foarte mult cand sunt singura, pot sa ma gandesc la tot ce trebuie rezolvat.
Da, am acest sentiment de ceva timp.Doar ca, nu am unde sa evadez.Si chiar daca as avea unde, gandurile, sentimentele si nelinistea ma vor insotii si nu ma vor lasa in pace.Deocamdata evadarea mea partia este aici pe TPU.
) chiar am avut 2 tentative sa fac asta. prima data am plecat de nebun, am trecut transfagarasanul, am ajuns in sibiu si de acolo m-am dus la deva. am oprit aproape prin fiecare orasel. dar mi s-a facut dor de casa si m-am intors. (deh aveam doar 19 anisori atunci. ) si o alta incercare (acum un an si ceva aproape) in care am ajuns doar pana la suceava. ) oricum a fost tare si asa ca am trecut pe la Hanu Ancutzei, cel adevarat si cel despre care, ignorantul de mine nu stia ca exista in reallitate... ambele au fost niste experientze extraordinare dar care mi-au demonstrat ca indepartandu-te de casa ti se va face dor inevitabil de orasul tau, de cladirile de aici, de prietenii tai, de familie, de persoana iubita.
Escapadele sunt bune pentru a-ti demonstra ca cel mai bine e acasa!
botosel întreabă:
Mindfulness întreabă: