Am auzit azi la TV la Realitatea Plus pe la ora 21 cum Oreste spunea cum ca oamenii isi pierd bunul simt, manierele, respectul cand e vorba de supravietuire. Dar eu stau asa sa ma intreb ce atata omor pe supravietuirea asta pana la urma!
Ce asa mare lucru la o adica. Da, unii zic ca asta are orice fiinta, insa nu pricep totusi de ce are. Si asta e o intrebare pe care o am de mult de fapt. Murim si gata (la o adica zic), ce mare chestie?! Ca pana la urma tot murim poate si in chinuri, deci e tot aia. Ca nimeni nu imparateste lumea sa traiasca la infinit sa zici ca daca scapi, ai viata vesnitca si fericita foc.
De exemplu un animal, se lupta sa traiasca ca sa se lupte mai departe, deci sa o duca prost, sa se bata cu altii pentru un amarat de sex de unii s-au nenorocit din luptele alea, sa alerge dupa mancare si atat, ca apoi tot in pamant sa ajunga.
Zic asa ca idee, nu ca am ceva cu ele.
Eu de exemplu tin doar la calitatea vietii, adica traiesc sa ma bucur de fiecare zi, nu doar asa sa nu ma duc si atat, motivatia de a trai e direct proportionala cu calitatea vietii, adica dracu, macar stiu pentru ce ma lupt. De aia niciodata nu am inteles motivatia aurolacilor care permanent sufera, frig, foame, batai, scuipaturi, mizerie permanent.
Sunt niste chestii pe care nu le-am gasit in toata psihologia, toate explicatiile se opresc ca asa sunt toate fiintele, ca au instinctul asta, dar nicaieri nu spune ce sens are pana la urma sau daca nu are sens asta si pe cazuri concrete ce rost are sau nu are.
Ca nu poti condamna bogatul sau tanarul sanatos ca lupta, ca ala are pentru ce, sa traiasca bine fiecare zi din viata.
Dar cand ii vad pe aurolacii aia sau pe niste oameni foarte batrani la pat de 1-2-3 ani imobilizati care tot asa gandesc, nu pricep. Si culmea, plang, sufera, nu ca sunt fericiti ca traiesc, e o contradictie undeva.
Ma intreb ca mecanism, nu ca, condamn pe cineva.
Ordonare:
După relevanţă
In lumea de azi capitalista 95% sunt sclavi celor 5% care detin toate bogatiile pamantului,rolul.tau de sclav este sa urmezi turma,sa te lasi manipulat de politicieni,de religie,de mass media,de patron,rata depresiei este foarte mare,traim intr o lume egoista,falsa,prefacuta,materialista unde doar banu conteaza avem parte ca niste sobolani de loborator de placeri provizori care ne induc depedente,tot sistemul capitalist este cretin,asa e el facut sa fie,cat despre vreun scop al vieti nu exista nici sens,noi dam sens iluziei in care traim,totul e o iluzie,reacti chimice in creier,iubirea,ura,frica,fericirea totul, nimeni nu vrea sa moara, asta e faza, iti dai seama sa fi o povara pe capul cuiva si tu sa fi paralizat la pat, e tragic omule
Răspunde
Răspunde
Cea la care te referi tu!
Tot ceea ce este viu are instinct de conservare si o adaptabilitate.
Tu pui mai presus de asta, 'confortul vietii'.
Daca acesta dispare ce faci?
Iti pui streangul, sau te adaptezi la noul 'confort'?
Pai stai asa, eu tocmai asta ma intrebam ce rost avea acei instinct, ca si daca dispare ce?
Pai normal ca pun mai presus de asta confortul, altfel ce rost mai are? Sa traim sa suferim? Ca daca ai o viata okey, e si normal ca vrei sa mergi mai departe, deci nu e vorba de acest caz.
Este vorba de conditii foarte urate de viata care doar te chinuie, ce interes as avea sa ma adaptez la mizerie?! Eu de cazurile astea vorbesc, si situatii ireversibile, nu trecator, ca daca e trecator, e okey. Adica sa traiesc in mizerie ca apoi dupa 50 ani tot in pamanat sa ajung?! Nu vad afacerea.
Tu nu vezi ca toti vrem confortul de fapt? Practic de aia muncim, sa ne bucuram! Iei o haina, faci o calatorie, mananci ceva bun, te distrezi, asculti o muzica, iti iei o casa, iti iei un telefon nou chiar daca ai deja unul, vrei altul, ca na, te bucura mai tare.
Insa la ceilalti e de mirare, care nu se pot bucura.
Daca babuta aia, daca altii in aceiasi situatie aveau fata terminata de suferinta pe care eu ii vad de ani de zile, rezulta ca nu s-au adaptat! Adaptare e cand te simti okey in noile conditii. Pai aurolacii de ce trag pe nas? Altfel ar putea trai asa? Si oricum tot sufera de nu se poate, chiar daca se mai ametesc ei.
Si in cazul astora mi se pare foarte interesant ce ii motiveaza sa mearga mai departe pana la urma, ca de acolo am plecat, ca in conditii urate se zice ca unii renunta la confort, respect si tot, macar sa merite dracu!
Tu vorbesti ca ai o viata normala, si e normal sa gandesti asa, dar eu sunt putin mai obiectiv (adica nu vad lucrurile prin prisma gandirii, situatiei mele), si imi dau seama ce inseamna sa am viata alora.
E una sa te adaptezi sa nu mai mananci ciocolata ci doar mancare, ca nu mai e ciocolata si altele, si alta e sa ajungi pe strazi pana mori, sa stai la pat la batranete ireversibil (ca apoi tot sa mori de fapt), si alte cazuri din astea.
Confortul despre care vorbesti poti sa il pierzi intr'o clipa.
Cu logica ta, toti cei loviti de soarta sau nascuti asa trebuie sa se sinucida, in loc sa se adapteze. Pentru ce sa se mai lupte sa traiasca?
In lumea mea, vietatile se adapteaza, indiferent de confort.
Pe a ta nu o inteleg.
Ai dreptate, am si zis, daca te adaptezi iti e bine! Nu mai e nevoie sa discutam de lovire de soarta, ca nici nu conteaza, daca iti e binisor, atat conteaza.
Eu zic de cine nu se adapteaza! Ca daca sufera continuu si urat inseamna ca nu s-au adaptat, tocmai.
Si in natura cine nu o poate face, ii "sinucide" natura, deci tot acolo se ajunge repede.
Daca dai de dracu si apoi te adaptezi, e foarte okey. Sa zicem hai sa luam exemplu meu urat, ai pierdut tot da? Ai probleme, nu poti face la loc, ajungi pe strazi cum sunt batraneii aia pe care ori i-a dat afara din caza plozii, ori au pierdut de la bautura tot, etc. Daca incepi sa te simti okey sau cat de cat okey asa dupa un timp, este adaptare si intra in discutie ce spui tu.
Demult oamenii nu mai sunt puși să supraviețuiască, pentru că am evoluat, totul s-a simplificat. Nu te mai duci să vânezi ca să supraviețuiești, pentru că ai magazinul la 2 pași de unde iti iei de mancare. Nu mai suntem animale ca să fie nevoie sa supraviețuim, aici bat.
Unde mai e vorba de supraviețuire in ziua de azi? Da, dacă ar veni acum apocalipsa normal ca ne am gândi fiecare la noi, vezi pe jos o banană la care se mai uită o bătrână gata să o înșface pentru că n-ați mai mancat amândoi de 2 zile, normal că tu o iei repede de pe jos pentru că ești mai agil și o mănânci. De ce să i-o fi dat bătrânei, in situatia in care esti mort de foame? Ăsta e sistemul de supraviețuire.
In rest nu stiu ce sa iti răspund, nu știu ce răspuns să dau. Oricum, astept să văd ce zic si alții. O seară bună!
Cum adica nu e nevoie sa supravietuim si atat? Atunci de ce in cazuri de criza se calca in picioare pentru o banana?! Ca de acolo vine. Exact la ce te referi tu, ca eu la asta ma refer, ca aici iese la iveala acelasi instinct ca inainte, nu zic cand e bine ca atunci nu vezi aparent ca exista.
Si mai iese la iveala si in alt fel, ca nu conteaza calitatea! Or sa stea intr-o crunta mizerie la o adica doar sa nu moara, aici se rupe firul logicii, chiar daca vor sta permanent asa. Si ajungi la aia ca sa supravietuiasca si atat!
Ca daca nu mai era acel instinct ar fi fost ca la mine, cu cat scade calitatea, scade si motivatia de a merge mai departe, pentru ca la nivel rational nu ai de ce sa te chinui, bine zic in caz de foamete, razboaie, boli incurabile, saracie lucie permanenta, nu asa din orice fleac.
Da, nu are sens de ce ar trebui să ne zbatem atât, ducând o viață grea ca intr-un final să ți se pună punct și să te duci în ciuda stăruinței de a trăi.
Aici creștinii au răspunsul că după atâta durere vei găsi bucurie și fericire pe lumea cealaltă.
Despre persoanele care sunt pe patul de moarte, viața lor depinzând de aparate chiar nu știu ce sa zic. Nici nu văd rostul de a continua să se chinuie, să plângă și să îndure pentru ce?
Nu știu care ar fi soluția cea mai bună, probabil să le fie incetată aceasta lupta? Că pana la urmă aia nu se mai numeste viață. Să nu te mai poți bucura de nimic, doar să trăiești în amărăciune și să îți aștepți sfârșitul.
Viața e o tarf*
Pai exact asta zic si eu, vreau sa inteleg ce e in mintea lor, nu la aparate ca la aparate sunt in coma, zic batrani bolnavi paralizati de exemplu de la gat in jos, fac pe ei, dar tot vor sa mearga mai departe, cum am zis, aurolacii, etc, vreau sa inteleg motivatia lor, adica e un masochism? Daca i-ai vedea bine si bucurosi atunci da, pot zice ca se bucura ca traiesc, dar vad pe fata lor suferinta multa, adanca, adica cumva traiesc sa sufere.
E dreptul fiecaruia sa aleaga sa lupte sa nu, fiecare considera ce e viata si ce nu, dar interesant ce se intampla in mintea lor la aia care considera viata dar nu au viata de fapt.
De exemplu o batranica pe la piata aici langa mine era cu sacu cu haine in spate, pierduse tot, nu stiu cum, deci o astepta strada. Avea o figura impietrita de suferinta, plangea, si totusi vroia sa mearga mai departe, banuiesc cel putin, ca o vedeam dormind pe strazi prin zona. Si gandeste-te ca venea iarna, mai acum 6-7 ani era asta.
Sau ala fara maini si picioare, doamne, sa nu ma pot sterge nici la dos, vai de capu meu, sa ma uit la altii cum merg, cum se joaca pe telefon si eu nu, as innebuni. Ca tie iti arata ca se spala pe dinti cu bonturile alea, dar nu iti arata nici unu ce face la baie si cum face. Bine, hai sa zic ca aia aveau fata normala, zambeau, radeau, nu ii vedeam asa suferinzi.
Lasa-l pe ala vujicik din america care are nevasta misto, ca ala are bani gramada, altfel nu statea aia normala si misto cu el. Ala facea publicitate ca ce fericit e, tinea motivationale de parca lumea avea psihicul lui ca sa aiba aceleasi motivatii, alea-s vrajeli, substratul era "daca eu asa-s fericit, nu va mai plangeti de viata grea", era si fin politica treaba.
Si mai era unu, sa vezi ce bine dispus era, si cand te uiti atent intr-un moment sa vezi cum s-a schimbat si avea o stare deloc asemanatoare cu cealalta.
Am inteles ce vrei sa zici.
Dar pana la urmă ce vrei să facă acele persoane decât să își aștepte sfârșitul?
Nici nu mi-as imagina să fiu eu in locul lor, sa fiu dependent in totalitate de cineva, sa ma hraneasca, sa ma duca la baie, sa ma spele etc.
Să te sinucizi să scapi odată de toată povara nu poti pentru că ești paralizat, adică eu nu aș putea accepta ca cineva să aibă grija de mine in permanenta. Ce poți face in situația asta? Absolut nimic decat să aștepți. Sau poate să mai ai un gram de speranță că poate îți revii, dar slabe șanse, chiar imposibile
Pai nu e vorba de ce poti sau ce nu poti, e vorba de gandire, eu la aia ma refeream, de ce vor, ca aia care vorbesc ai sa vezi cum gandesc multi din ei. Auzisem eu ca apar din ce in ce mai multi masochisti nedepistati pana la un anumit moment, nu doar sexuali, de toate categoriile, o categorie e si aia a femeilor batute de barbati care tot stau desi multe au unde se duce.
Ca asa cine are gandirea mai asa, exista in Elvetia fundatia aia care la cerere si cu dovezi, se rezolva frumos, si oricine din UE poate cere familiei sa indeplineasca chestia asta acolo.
Pai eu si cand dorm si stau pe o parte imi vine sa ma intorc, daca stau mult pe o parte ma simt nasol, ma mai mananca pe undeva, ma mai scarpin, plus ca la un moment dat ma simt nasol sa stau in pat pur si simplu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
