Am citit undeva o cugetare tulburatoare:"Cand ii vine timpul, frunza se desprinde cu gingasie de ram si isi intampina moartea cu acceptare si gratie'". De ce oare e atata durere si sfasiere la moartea unui om? Sa nu putem noi accepta sfarsitul vietii ca pe ceva firesc? Credeti ca ati putea trai ultimele voastre clipe aidoma unei frunze, toamna?
Frumoasă cugetare dar, vezi tu, n-a scris-o frunza ci "o trestie gânditoare" şi, spre deosebire de ea, noi oamenii suntem conştienţi de propria noastră existenţă. Ne dorim seninătatea frunzei în faţa morţii dar, spre deosebire de alte regnuri, ne temem de necunoscut şi atunci ne punem întrebări, iscodim, gândim, am vrea certitudini despre Marea Trecere, avem sentimente, iubim, legăm relaţii, prietenii, trecem prin viaţă însemnând ceva pentru cei apropiaţi şi e firesc să suferim pentru cei plecaţi ori să lăsăm regrete în urma noastră. Nu cred că aş putea să-mi accept sfârşitul cu resemnare şi graţie indiferent de vârsta pe care aş avea-o, poate doar cei care au atins un grad înalt de evoluţie spirituală o pot face...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Dupa cum spunea poetul si aforistul polonez Stanislaw Jerzy Lec :,, Primul simptom al mortii este nasterea ''. Faptul ca o sa murim o stim inca de la inceput, toti se tem de ea intr-o oarecare masura. Probabil daca as muri la batranete as privi moartea cu acceptare si gratie, dar daca as muri prea tanar probabil nu ar fi la fel. Daca as muri tanar mi-ar parea o nedreptate pentru ca nu am avut timp sa invat cum sa mor, cum sa ii zambesc mortii asa cum se cuvine. Sa pot trai ultimele clipe aidoma unei frunze, toamna ar fi ceva sublim. Ar fi o moarte prin viata si o viata prin moarte.
Răspunde
Off. o intrebare grea, si totusi o intrebare ce isi gaseste foarte repede raspunsurile in inimile noastre atunci cand ne gandim la pierderea celui drag. acea frunza ce se va desprinde usor si se va lasa dusa de vant (moarte, asa cum spune cugetarea) va fi inlocuita curand. atunci cand primavara se va asterne o alta frunza la fel de gingasa si unica va lua "nastere" in locul celei ce plina de gratie a "plecat". in schimb atunci cand vine vorba de o fiinta umana, totul este atat de diferit.nimeni si nimic nu il (o) poate inlocuii...acea persoana ramane adanc in inimile si sufletele noastre...si mai dureros este faptul ca nu "se va mai naste" "toamana" viitoare alta persoana la fel de unica. cel ce paraseste lumea o va parasii pentru todeauna si in urma va ramane numai durere si lacrimii.in urma lui va ramane vesnic "toamna " 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
