| Risgeimzs a întrebat:

Am crescut într-un mediu normal, cu credință și o conduită decenta. Crescând și acumulând cunoștințe, m-am îndepărtat de cele sfinte și deși încă cred in Dumnezeu, mai mult pentru că vreau sa cred că există cineva care îmi asculta gândurile și mă înțelege, îmi e tot mai greu sa percep cum ar fi posibilă o viață de apoi, cum ar putea exista un Zeu care știe tot ce ai făcut, ma gândesc cum ar discuta cu fiecare naționalitate in parte, sunt atât de multe lucruri atât de greu de închipuit. Plus ca sunt și credincioșii ăștia fanatici, foarte enervanți sincer și îmi este greu sa cred că ei procedează corect și calea lor este cea dreaptă. Și mai e și chestia asta cu fiecare popor care are are un Zeu al lor. Ce se va întâmpla cu aceia? Voi ce credeți?

4 răspunsuri:
Răspuns utilizator avertizat
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Ce se va întâmpla cu aceia? Fiecare va păți după credința lui.

| NoTurbinaNoGood a răspuns:

Pai, eu sunt ateu. Cred in civilizatie.
Sunt de acord cu tipul asta de credinta, pe care l-ai spus si tu; sa consideri ca exista cineva care te asculta, care mereu te-ar conduce spre bine.
Dar ortodoxia de exemplu este o religie penibila, un mod de a pierde liberul arbitru si de a nu te dezvolta dpdv intelectual. Practicarea acestei religii nici macar nu te indreapta spre "bine", ci spre o opulenta de prost gust, cu o gandire de Evul Mediu.

| CostinAlamariu a răspuns:

Cum adica fiecare popor are un zeu al lui? România și Grecia cred într-un Dumnezeu diferit? Dar Polonia și Italia?