Am experimentat real faptul că dacă spui cuiva ce ai pe suflet te va bârfi și jigni,întrebarea, voi cui va spuneți supărările? Ce sa fac pe viitor?

Nu prea sta in firea barbatilor sa isi spuna supararile si sa astepte consolare.
Iti strangi frumusel bagajul emotional, si te concentrezi pe lucrurile pe care le poti face.

Eu spun supararile prietenilor mei asa cum si ei spun mie, nu au barfit, asa cum nici eu n-am facut. Dar si ei sunt mai aparte ca si mine, deci avem la baza ceva comun.
Sa faci sa-ti alegi cu grija prietenii, si nu aia de suprafata unde esti bun doar la distractii.

Le spun numai la persoane in care am incredere.

Unui prieten cel mai bun. Dar nu in sensul sa te plangi ca fetita, ci in sensul, sa vorbesti despre ce nu ti-a mers, sau nu iti merge bine. Asta te mai descarca putin de stres. In rest, faci ce a zis si utilizatorul de mai sus. Faci tot ce poti controla in viata ta, si sa speri ca va functiona.

Mie nu mi se întâmplă. Renunță la oamenii toxici din viața ta. Chiar astăzi i-am spus mamei că m-a supărat o femeie în autobuz și ea m-a înțeles. Mi-a dat un sfat chiar foarte bun: să nu bag în seamă toți proștii.

Parintiilor - mamei, tatei - mama este singura persoana din intregul Univers caruia chiar ii pasa!
Mai mult, mama e aceea persoana care dornica mereu sa asculte si sa - si ajute copilul!

BFF- urilor ( trebuie insa sa ai grija caci cel mai bun prieten poate deveni usor dusmanul cel mai mare... deci nu chiar orice se poate spune!
Putini prieteni, dar... REALI!

Unui psiholog / psihoterapeut - nu are voie prin lege sa dezvaluie problemele personale ale pacientilor! Atat cat acestea nu tin de sfera ilegalitatii!

Unui slujitor al Bisericii ( indiferent de confesiune ), care are obligatia de a pastra secretul confesiunii pacatosului!
Doar nu le confesa si faptul ca esti gay! ( Just a tip! )

Tatălui meu. El niciodată nu mă va dezamăgi, bârfi, critica.

De ce ai avertizat pe Sportacus? Asta este ideea: tu te prezinți lumii autentic, cum ești tu. Nu e nevoie sa masumalizezi totul. Te alaturi oamenilor cu care click-uiesti. Se întâmplă să dai și fail dar sincer nu îți trebuie în viața ta oameni care stau la barfa sau jigniri. Pe viitor selectezi oamenii mai rapid. Pui limite, nu accepți jigniri, nu te alaturi jocului infantil al unei persoane care observi că stă mult la barfa, judecă, jignește etc.

Eu vorbesc cu prietenii cand am ceva pe suflet. In special cu prietenul meu cel mai bun. Nu ma barfeste si nici nu ma jigneste deci e perfect.

Unui prieten foarte bun, veritabil (preferabil celui mai bun prieten) sau, dacă nu ai așa ceva, membrului familiei de care te simți cel mai apropiat sufletește și căruia să i te poți confesa cu încredere.
Și scapă de oamenii toxici din viața ta, indiferent că sunt cunoștințe, așa-ziși prieteni dintr-un anturaj toxic sau chiar rude.

Eu imi spun supararile celui mai bun prieten al meu sau, cum ii zic eu, "fratele meu din alta mama", el fiind singurul om care ma poate intelege.

Știu că o să sun ca un psiholog dar poți să scrii totul pe o foaie ca un jurnal.Sau povesteștei familie tale știi cum se mai spune la noi românii,, Sângele apă nu se face".Eu obișnuiesc să-i spun mamei, când am timp mă duc la ea și.i povestesc tot ce mă frământă sau ma frământat în ziua respectivă și chiar ajută. Pupici. Sper să poții să găseștii pe cineva cu care poți să te deschizi la el/ea.